416 matches
-
-o la nivel concret, am ales întotdeauna, evident, răul cel mai mic, adică avortul. Adică am comis un delict. În viață, în cotidian, morala este practică, nu există alternativă. Dar când te gândești la viață și la desfășurarea ei pragmatică ineluctabilă, ceea ce contează este rațiunea, care nu se poate contrazice niciodată și nici nu poate negocia. Ea stabilește principiile, nu faptele, chiar dacă nu poate să plece decât de la fapte. Este acel „pragmatism” extern „rigorii lor democratice” - mereu atât de autentic rațională
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
devină arhaice. Și prin aceasta ca antifascismul să devină arhaic. Cea mai mare parte a antifasciștilor sunt de-acum amestecați în noua putere care, omologând totul și pe toți, chiar că este fascistă, în sensul că își impune în mod ineluctabil modelele. Și gata. Din aceste afirmații a rezultat o proliferare a confuziilor neplăcute: iluminismul învechit și antifascismul avantajos al anilor ’50 i-au împiedicat pe anumiți critici de-ai mei, orbiți probabil de rasism față de mine (toată viața am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a prezenta problemă, legând-o strict de continentul european primează, problema identității rusești poate fi privită și altfel. Ideii că din punct de vedere strict geografic, "jumătate din Europa este Rusia și jumătate din Rusia este în Europa,"10 deci ineluctabil legată de continentul european, i se poate opune viziunea unei entități strict rusești, care să conțină elemente specifice doar acestei părți a lumii unde fragmente din cultura europeană și cea central asiatică s-au contopit într-un spațiu geografic unic
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
1848 și Comuna din Paris din 1871 -, interpretate de Marx* prin prisma teoriei sale, au marcat și ele viziunea bolșevică, în deosebi în privința necesității unui partid „proletar” independent de partidele „burgheze” și de regimul democratic (1848), dar și în ce privește caracterul ineluctabil, necesar, al războiului civil în cadrul oricărei revoluții (1871). Pe 27 ianuarie 1891, Clîmenceau declară: „Revoluția este un bloc”, obligându-i astfel pe toți republicanii să se solidarizeze cu ansamblul episoadelor Revoluției Franceze în ciuda diferențelor lor de natură, bine puse în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
24 decembrie 1979, primele trupe aeropurtate sovietice pătrund în Afganistan, urmate de 250000 de soldați ai Armatei Roșii*. La unsprezece ani după înăbușirea Primăverii de la Praga*, această invazie pune capăt „destinderii” din anii 1970. Conducătorii sovietici sunt conștienți de consecințele ineluctabile ale acestei operațiuni, dar ei nu vor ca Afganistanul să le scape. într-adevăr, în aprilie 1978, în urma unei lovituri de stat, comuniștii afgani au pus mâna pe putere, fiind însă rapid amenințați s-o piardă sub efectul combinat al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
capitaliste monopoliste care, după ce au început o împărțire economică a lumii, desăvârșesc partajul teritorial/colonial între marile puteri. Acest nou dispozitiv ar induce o dezvoltare foarte inegală a națiunilor și, prin exacerbarea contradicțiilor, ar aduce lumea în pragul unui război ineluctabil. Această analiză va deveni una din pietrele de hotar ale strategiei comuniste mondiale căreia Stalin* îi va da și mai multă forță utilizând, în Izvestia din 22 februarie 1919, noțiunea de „tabără” (lagher’): „Lumea s-a scindat clar și definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Kazimierz Brandys, Noduri de viață de Tadeusz Breza și Fraza neterminată de Tiber Dery sunt cele mai reprezentative pentru acest nou gen literar. în afară de asta, este vorba de a demonstra justețea analizelor dezvoltate înainte de război de către comuniști și de caracterul ineluctabil al cuceririi de către ei a puterii dată fiind maturizarea luptei de clasă. Cei mai curajoși - puțini, este adevărat - îndrăznesc să se ia la trântă cu „noua realitate”. Chiar și în ciuda intențiilor autorului său, romanul Cenușă și diamant al lui Jerzy
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
structurării mișcării socialiste în jurul Internaționalelor socialiste. și dacă Lenin* se opune marxiștilor ortodocși care nu cred că revoluția este posibilă în țări democratice și industrializate, el consideră Rusia ca fiind „veriga slabă” a lanțului imperialist care va duce în mod ineluctabil la izbucnirea unei revoluții în Europa. De-abia a triumfat revoluția din Octombrie*, abia s-a încheiat primul război mondial, și un val revoluționar străbate Europa. Tensiunile generate de război, „marea lumină venită de la Răsărit” (Romain Rolland) și voința lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
procedează și 60.000 de estonieni, 90.000 de letoni și 50.000 de lituanieni care trec în Vest. 1.500.000 de polonezi părăsesc partea răsăriteană a țării lor, anexată de URSS. Exilul este în acest moment o opțiune ineluctabilă, determinată de natura noilor regiuni: absența democrației, persecuții, spolieri. Unii dintre acești exilați înființează în țările în care se stabilesc veritabile centre culturale. Astfel, militari ai armatei poloneze a generalului Anders, rămasă blocată în Vest după război, fondează în 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o reducere a populației până la un sfert din ceea ce reprezenta ea în 1975. Genocid sau democid? în anii 1976-1977, Cambodgia întreagă este transformată în sistem concentraționar* și de exterminare a „poporului nou”. Intuind în cele din urmă că eșecul este ineluctabil, Angkar caută responsabili în propriile rânduri: epurările* ating mai întâi cadrele locale și regionale, acuzate de sabotaj și de spionaj, apoi chiar grupul conducător - „pro-vietnamezii”, iar ulterior „pro-chinezii” - și aparatul militar - ofițerii formați în Vietnamul de Nord. Visând o rasă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este hrana intelectuală obligatorie; și în Cambodgia khmerilor roșii*, mitingurile cotidiene cu care se încheie ziua de muncă constau în repetarea la nesfârșit a unor slogane. Limba de lemn are câteva trăsături specifice. înainte de toate, ea trebuie să figureze evoluția ineluctabilă a societății spre comunism; ea va abunda așadar în formule semnificând determinismul și istoria în mersul ei. Astfel, „Capitalismul nu poate rezolva, pentru un om, niciuna din problemele ajunse la maturitate. Apare din ce în ce mai limpede că soluțiile acestor probleme rezidă numai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mare parte a deținuților politici. în ciuda noilor afluxuri de „politici” în anii 1983-1984 și 1989-1990, el conține esențialmente deținuți de drept comun, majoritatea cu pedepse scurte. Cu toate eforturile de modernizare juridică și cu toate îmbunătățirile materiale, laogai se descompune ineluctabil. Astăzi sistemul acoperă situații foarte diferite: mine ale condamnaților la muncă silnică, lagăre cu profil agricol, uzine pe jumătate ruinate, închisori ultramoderne deschise publicului vizitator. Dar, în total, probabil că zeci de milioane de chinezi au trecut prin laogai și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
instabilitatea din sistem, deși a permis creșteri foarte mari de productivitate. Ponderea tot mai ridicată a noului și a virtualului a contribuit și ea la creșterea gradului de incertitudine. Dar toate aceste caracteristici ale complexității diversitatea, instabilitatea și incertitudinea sunt ineluctabile unui proces de dezvoltare, care nu poate avea loc fără creșterea complexității structurale și funcționale. Cu cît le crește complexitatea, sistemele economice devin mai vulnerabile. Principalele probleme țin de informare, comu-nicare, integrare, organizare și conducere. Managementul sistemelor moderne trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în politicile economică, socială, ecologică, industrială și a investițiilor. Politica economică. Punerea în valoare economică a unei resurse naturale înseamnă: - obținerea de avantaje economice maxime cu minimum de efecte negative pentru mediul înconjurător și pentru generațiile umane viitoare; - acumularea entropică ineluctabilă impune cheltuieli pentru gestiunea acesteia pe toată durata ciclului de viață; - prin toate mijloacele posibile, să fie stimulată generarea de negentropie cu valoare comercială și varianta de substituție valorică a resurselor naturale critice (acces, preț, stoc etc.), supuse valorificării; - timpul
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
însă, în Evul Mediu, au fost corectate în conformitate cu Vulgata. Opera datează din 427. Bibliografie. Ediții: pentru Erezii: Patristic Studies 90, The Catholic University of America, Washington 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). În 430, când catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1953 acordurile de la Panmunjon pun capăt ostilităților. În timpul acestor ani, sistemul stalinist cere o supunere totală. Nu există alternativă: ori ești în tabăra păcii, ori în tabăra războiului. Ori o lume, ori cealaltă. Pentru a afirma mai bine această separare ineluctabilă, totul trebuie să separe cele două entități: pacea și războiul, știința proletară și știința burgheză, arta degenerată și realismul socialist ... Fie că este vorba despre politică sau despre biologie, istorie, artă sau chimie, fiecare univers are adevărul său. Pentru afacerile
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea de omenească veșnicie În succesiunea generațiilor . Norocul, În acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Analiza prozei românești urmează traseul ineluctabil naștere căsătorie, cu toată bogăția elementelor colaterale care Întovărășesc această schemă. Cuvânt Înainte Studiul folclorului a constituit în mod pragmatic, o sursă a literaturii culte și, în aceste condiții , scriitorul este cel care valorifică resursele culturii populare. Pornind de la cele
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
operez o selecție destul de severă din punct de vedere tematic.Am căutat ca narațiunile să nu se repete, analizând doar reprezentările destinului:nașterea și căsătoria, În relație cu gânditorii români și studiile acestora. În concluzie, analiza prozei românești urmează traseul ineluctabil naștere căsătorie, cu toată bogăția elementelor colaterale care Întovărășesc această schemă. Folclorul a constituit , În mod programatic , o sursă a literaturii culte și, În aceste condiții, s-au valorificat resursele culturii populare. Încă din perioada veche, dar și În perioada
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
filologic. Conviețuirea tipologică alături de grefier și de judele de instrucție face din comisar un fel de putere catalizatoare a vieții celor doi confrați mai tineri, meniți să se înfrunte pe viață și pe moarte cu răul insidios, invizibil deocamdată, deși ineluctabil. Doctorul Marcu, spre deosebire de grefierul Luca, are toate datele misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vrea ca dezvoltarea cifrei de afaceri să fie rapid însoțită de o depășire a frontierelor naționale. O anchetă pe lângă un număr de patroni recenți, antreprenori de primă generație, care au acumulat averi considerabile în câteva decenii, subliniază foarte bine caracterul ineluctabil al acestei internaționalizări [Pinçon, Pinçon-Charlot, 1999]. O societate capitalistă care prosperă reproduce astfel propensiunea capitalismului triumfător în extinderea mondializării, în exercitarea puterii sale asupra internaționalizării câștigurilor. Concurența intercapitalistă stă la baza diferitelor fuziuni și achiziții peste tot în lume. În
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
viitor adevărat, pentru că viitorul implică incertitudinea, se proiectează plecînd de la prezent; atunci cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care Benveniste îl numește prospectiv), în care enunțiatorul anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și mai mult ca perfectul) este comun celor două planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și axioma alegerii, a condus la apariția unor antinomii imposibil de evitat”2, sesizate ulterior de Russell, evidențiind, totodată, câteva lucruri neașteptate. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante (și cu atât mai puțin relevante) este transparența netă și ineluctabilă a figurii cercului hermeneutic, devenit o fatalitate în exercițiile deductive ale matematicii axiomatice. Numeroasele paradoxuri și antinomii logico-matematice descoperite în prima jumătate a secolului XX au pus în evidență ireductibilitatea sistemelor formale matematice la o structură logică unică (așa cum spera
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate nu există, demonul lui Maxwell e o fantezie, principiul al doilea al termodinamicii e ineluctabil, energia se degradează, relațiile noastre cu particulele elementare stau sub semnul incompletitudinii, asupra funcționării organelor noastre nu avem practic nici o influență, limbajul nu e un mijloc sigur de comunicare, inconștientul e rivalul, de nu și dominatorul rațiunii, mecanica lui Newton
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă B. nu mai are forța de a crea imagini originale și recurge la clișee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria cotidiană, suava mea brâncă”, „dureroasa mea tribulație”, „ineluctabila mea tristețe”, „gâlgâitoare [...] vie”, „să-mi redea elevația” etc. Acela în care mulți critici literari vedeau o speranță a poeziei vremii va scrie după 1947 versificări de circumstanță închinate „clasei muncitoare” și noii puteri politice ori își va reedita în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
aceasta transformînd regatul Olandei în departament francez (1810), atunci cînd fratele său, Ludovic, are îndrăzneala să practice o politică națională. Deseori, declanșarea războiului pare să nu mai poată fi controlată de Napoleon. Dar înlănțuirea războaielor urmează o logică ce pare ineluctabilă: de fiecare dată, odată cu creșterea puterii, apar noi probleme care provoacă noi conflicte. Cauza cea mai evidentă a celor zece ani de noi conflicte este dorința de dominație a împăratului Franței. Această dorință se afirmă din 1803, cînd Bonaparte reușește
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]