465 matches
-
pe care autorul l-a denumit "depresie anaclitică" (anaclitic = lipsă de sprijină, adică depresie datorată lipsei de suport. Copiii caracterizați de Spitz, deși aflați la vârsta când ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau adesea comportamente autostimulative, autoerotice. Această descriere a fost făcută, recunoscută ca fiind tipică pentru cei crescuți în condiții de hospitalism, într-un sistem instituțional cu caracter medical, în care copiii sunt bine îngrijiți
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
de a se atașa stabil de cineva. Copii mai vulnerabili și cei care nu beneficiază de suport din partea celor care le-au preluat îngrijirea pot regresa în continuare în comportament și să se retragă din ce în ce mai mult în sine, devenind apatici, inexpresivi, dezinteresați de lumea obiectelor și de persoanele din jur. Prin acest mecanism se poate explica existența numărului mare de copii cu retard sever în dezvoltare și comportament de tip autist din leagănele de copii (Roth, 1998ă. Formele grave de neglijare
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
CORPORALE PARTICULARE - Poziții specifice ale corpului apărute la diverse categorii de pacienți. Interpretarea corectă a atitudinii bolnavului îi permite kinetoterapeutului să stabilească diagnosticul. În boala Parkinson, pacientul în ortostatism are aspectul unui „semn de întrebare”, corpul fiind anteflectat, cu faciesul inexpresiv. În hemiplegia spastică, pacientul ține membrul superior cu brațul ușor addus, antebrațul flectat și în ușoară pronație, degetele flectate peste police; membrul inferior în extensie, cu piciorul în flexie plantară și rotație internă, degetele flectate, halucele poate fi în extensie
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și progresiv după vârsta de 45 ani, cu precădere la bărbați, dar frecvența cea mai ridicată este între 50 și 65 de ani. Boala debutează prin: oboseală accentuată, mers încetinit, scăderea mobilității la nivelul membrelor superioare, intensitatea vocii scăzută, facies inexpresiv, tremurături la nivelul degetelor de la mâini, stări de neliniște sau simptome de depresie. Tabloul clinic este dominat de triada: a) bradikinezie, caracterizată prin dificultăți de inițiere și desfășurare a unei activități motoare spontane; mișcările sunt încetinite, iar durata de pregătire
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
interioară, intram în Biserică și ne rugam. De câte ori ne rugam în Biserică, la 9-10 dimineața sau la 3-4 după-amiaza, apăreau în ușă doi criminali de război. Unul era generalul Topor, celălalt generalul Macici. Se sprijineau de ușorul intrării, privindu-ne inexpresiv cum îngenuncheam și ne rugam. N-au trecut pragul niciodată, nici nu i-am văzut închinându-se; ședeau încremeniți, cu o mirare neînțeleasă. De obicei citeam câte un acatist sau o catismă din Psaltire. Când ieșeam ne priveau cu aceleași
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngenuncheam și ne rugam. N-au trecut pragul niciodată, nici nu i-am văzut închinându-se; ședeau încremeniți, cu o mirare neînțeleasă. De obicei citeam câte un acatist sau o catismă din Psaltire. Când ieșeam ne priveau cu aceleași figuri inexpresive și plecau fără să vorbească între ei, fără să ne întrebe ceva. N-am înțeles prezența lor în ușa Bisericii în timpul rugăciunii noastre. Mai târziu am început să înțeleg, aducându-mi aminte de incidentul de la Susai. Oamenii aceștia, mari comandanți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mult cu cât se știa cine este realizatorul. Opus igni, auctor patibulo dignus. Am fost chemat la Inspectoratul Regional Ploiești la începutul anului școlar 1966/67 și un inspector securist, Cristescu, m-a anunțat cu un ton grav și figură inexpresivă, că, neavând studii corespunzătoare, deși făceam demersuri pentru echivalarea studiilor, sunt destituit și mi se contestă studiile Școlii Normale, rămânând la opt clase generale. N-am răspuns și am plecat acasă. Mi-am luat cartea de muncă de la Secția de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deasupra, ceața albului de cimitir și de biserică, Chirileu supracontrol și lanuri de porumb, ridicolul caselor, cutii cu țiglă, viaduct, bază de șantier alături, Sînpaul istorii vechi, mîini pe genunchi, colțurile gurii în jos bunicul pe bancă, între două bibelouri inexpresive la 8-9 ani, Pisica pe acoperișul fierbinte cu schiță în colțul ei de soare, coastele părăduite pe trei turle de biserici în sat, prim-plan cu cimitirul, în larg coșurile termocentralei Iernut, margine de case în cărămidă netencuită, volumetric egale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
acasă, îmi răspunse Ben. Am simțit cu certitudine că mințea. — Mă rog, uite, asta-i mica mea notiță. l-am întins un plic închis adresat „Domnului și doamnei Fitch“. Ben luă plicul, îl privi încruntat, apoi îmi aruncă o privire inexpresivă. După care adăugă: „Mulțumesc“, și-mi deschise ușa. — N-ai vrea s-o citești? am întrebat zâmbind din nou. E doar o invitație. Ben scoase un mic oftat de enervare și rupse plicul, în momentul acela am zărit peste umărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rochie galbenă cu floricele cafenii, și pe deasupra, un șorț larg, albastru. Mergea cam greoi, cu umerii aduși, bărbia în piept, mâinile adânc înfundate în buzunarele sorțului. Veni înspre capătul grădinii și rămase locului un timp, ca un animal, uitându-se, inexpresiv, la iarbă. După aceea își înălță capul și privi la mare, simbolul unei libertăți inaccesibile. Apoi își scoase o mână din buzunar și își atinse fața. Probabil că plângea. Simțeam că nu mai pot să îndur. Cu multă grijă, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi putut s-o las pe treptele casei. Am apăsat pe soneria cu ding-dong și am așteptat. Lătratul sălbatic se porni din nou. L-am auzit pe Ben strigând: „Taci dracului, diavol împelițat!“. După o clipă îmi deschise ușa. Masca inexpresivă se evaporase. Se strâmbă la mine de ură. Simțeam că ceea ce făceam era un gest frivol, și totuși trebuia să-l fac. Eram totodată conștient că întrerupsesem o scenă. Ușa dormitorului era acum deschisă. Am întins sacoșa: — Astea-i aparțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Soarele, trandafirii, mă orbeau. Ben se reîntorsese în hol, și-i vedeam umbra în spatele lui Hartley. O secundă, fața ei păru să se prefacă într-o mască de durere, pe urmă, sau poate că nici măcar nu se schimbase, redeveni inertă, inexpresivă. Ochii mari, fără de lacrimi, erau pustii. Ben strigă tare, acoperind lătratul lui Chuffey: — Ei, atunci, bun rămas! Am păși de-a-ndăratelea, apoi m-am întors și m-am îndreptat spre poartă. După ce-am ieșit, am întors capul. Stăteau amândoi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
caracteristice. Orice lucru poate fi mânjit prin asociație, și dacă deții destule asociații, poți înnegri cu ele întreaga lume. Ori de câte ori aud un câine lătrând, văd fața lui Hartley așa cum am văzut-o ultima oară, crispată de durere, apoi devenind brusc inexpresivă. Așa cum, ori de câte ori ascult muzică de Wagner, îmi amintesc de Clement murind și plângând peste propriul ei pat de moarte. În iad sau în purgatoriu, nu cred că va fi nevoie de alte torturi, mai rafinate. O săptămână aglomerată. Luat prânzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
respect, în general... Moldovenii mai puțin... Cum era figura lui Stoian? O figură de... de nicicum. O figură care nu spunea multe, o figură care nu arăta nici inteligență, nici bună dispoziție, nici bonomie, nu arăta nimic. O figură brută, inexpresivă. De statură mijlocie, bine legat... La Târgșor mâncarea fiind mai bună, s-a îndreptat, nu era slăbit... Dar avea o figură de brută, care nu știa nimic, decât ce-a zis Partidul Comunist. Rău. Era crispat, gata oricând să înjure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
În permanență cursul unui rîu pe care l-am văzut Începînd din vîrful muntelui și crescînd, treptat, pînă la o mărime considerabilă. VÎrfurile Înzăpezite ale munților ne priveau de sus din toate părțile, turme de lame și alpacale se uitau inexpresive la camionul care Își vedea de drum, iar cîteva vicuña sălbatice fugeau din calea zgomotului. La una dintre multele opriri pe care le-am făcut de-a lungul drumului, un indian Împreună cu fiul lui, care vorbea destul de bine spaniolă, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dram. - Prețul normal e doi dolari gramul, dar siretele fac ceva mai puțin. Oamenii caută tablete. Siretele-alea au prea multă apă și tre’ să le storci și să prepari substanța. A făcut o pauză și chipul i-a devenit inexpresiv. - Să zic la vreo unu jumate dramul, a spus În cele din urmă. - Păi cred că e-n regulă, am zis eu. M-a-ntrebat cum putem intra-n legătură și i-am dat numărul meu de telefon. Joey s-a-ntors cu whisky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
calendarelor suvenir. Pereții erau văruiți În negru și pe unul era desenat cu lac roșu un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși la treiș’unu de cenți, am sugerat eu. Mi-a adresat surîsul ei rece, inexpresiv. A-nceput să vorbească despre Jack. - SÎnt nebună după Jack, a zis. Își dă silința ca hoț la fel ca-n orice meserie. Venea noaptea acasă și-mi dădea pistolul lui: „Dosește-l!” Îi place să lucreze prin casă - vopsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
organice Stagnarea Qi-ului în ficat, dezechilibre ficat/plămâni / inimă Creșterea Yang - ului în ficat, glere pe meridianele locale, atac al vântului Scăderea energiei renale înnăscute, vid de sânge la ficat Privire (priviri patologice) Observații Interpretări Calitatea strălucirii • privire ternă, stinsă, inexpresivă • privire inconstantă • privire intensă • privire goală, fixă, pierdută Tulburări ale Shen-ului Dezechilibre superficiale Dezechilibre profunde Tabel grav de obstrucționare cu glere Tan sau cu staze sângelui Natura strălucirii • privire angoasată • privire speriată, temătoare, anxioasă • privire îngrijorată • privire tristă • privire furioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
este adeptul unui lirism eliberat de elemente livrești, cu toate că nu totdeauna și le refuză. Un rest de „înțelepciune” din cărți rămâne în subtext, ca un termen obligatoriu de comparație pentru „poezia ca o vulpe” (Artă poetică). Alteori o scriitură deliberat inexpresivă urmărește să impersonalizeze emoția, într-un proces pe care îl accentuează meditația asupra rosturilor artei. De această dată poetul își implică nemijlocit versul în descifrarea ascunzișurilor existenței, pe care le răscolește fără încetare, în năzuința către o „ontofanie” izbăvitoare. Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
comunicative care îi asigură atingerea scopului. 3.7. Stilul comunicativ individual Observarea comportamentelor comunicative ale indivizilor în diverse situații de comunicare a pus în evidență existența unor constante de-a lungul unor axe: dominant/supus, histrionic/rezervat, conflictual/neconflictual, viu/inexpresiv, calm/frenetic, atent/neatent, impresionant/nesemnificativ, deschis/închis, prietenos/ostil. Aceste axe sunt continuumuri de-a lungul cărora trăsătura se manifestă în grade diferite; comportamentul individului rezultă din combinația particulară a tuturor acestor axe. Indivizii care au un stil comunicativ
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
scria că „tristele știri din Milano și Verona ne-au mâhnit”), Bărnuțiu, aflat În mijlocul evenimentelor, să nu fi fost confruntat cu ieșirile violente ale colegilor săi de studii, să nu fi meditat cel puțin pe marginea acestor fapte, mult dincolo de inexpresiva consemnare din corespondență: „Studenții de la universitatea de aici sunt mânați acasă toți, până la alt aviz”. 3. Alte mărturii directe: corespondența italiană a lui Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" Există Însă o categorie de surse directe care dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
țărănească, fac toate figurile la fel. La munca câmpului, la îndeletnicirile legate de anotimpuri, în scenele de cîrciumă sau în chermesele uriașe, unde oamenii petrec după pofta inimii, în viermuiala de figuri, nu distingi propriu-zis niciuna: ele sunt neutre și inexpresive. În schimb gestul, mișcarea individualizează și acolo 54. Alteori, profesoara de literatură comparată reface liniile de demarcație între umanitatea din povestea Fata babei și fata moșneagului și un desen aparținând lui Breughel cel Bătrân, Pelerinii din Emaus: Un desen al
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
opuscule sub semnătura sa învederează o perseverență îndârjită. Inițial tentat de dramaturgie, dăduse texte fără nerv, nejucate vreodată: De peste prag, dramă în trei acte (1906), Cine era?, comedie într-un act (compusă în 1910) și douăsprezece Scenete și fantezii (1911). Inexpresive se dovedesc și nuvelele cu subiecte florentine, incluse într-un volum din 1907; din fuziunea a două romane, Comedia dragostei (1919) și Lulu (1920), s-a ivit Viața dublă (1929), proză cu tramă psihologică. Oarecare ecou au avut însă romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Bogos, Pătrășcanu, Gherman și alții. Unul dintre cei care sufereau alături de el în cameră își aduce aminte: Privea spre mine fără a îndrăzni să întrebe ceva. Avea fața umflată, vânătă de lovituri. Sângera în mai multe locuri. Ochii mici luceau inexpresivi, goliți de viață. Mișca buzele ritmic. Se ruga. Se ruga, așa cum făcuse la Blaj, așa cum făcuse viața întreagă. Se ruga la cerul care nu-l auzea 3. După ce a fost torturat în ianuarie-februarie 1950, a fost forțat să treacă de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
apartamentul, luminat discret, și deja destul de înțesat de oameni. Sinceră să fiu, nu m-am prea înnebunit niciodată după apartamentul lui Elinor. E tot pe bleu, cu canapele de mătase și perdele grele, iar pe pereți sunt atârnate cele mai inexpresive tablouri din lume. Nu-mi vine să cred că îi plac cu adevărat. De fapt, nici nu cred că se uită vreodată măcar la unul dintre ele. — Bună seara. Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]