256 matches
-
Discursul 4 , p. 215. footnote>. Participarea la lumina dumnezeirii nu se limitează la suflet sau la minte, ci trupul însuși participă deopotrivă la ea. Fixarea în lumină și cunoașterea negrăită a luminii se realizează în inimă. Lumina rămâne tainică și inexprimabilă, însă comunicabilă celor vrednici de ea: ce anume este ceea ce lucrează întru mine? Acel lucru pe care îl văd, dar nu îl pot spune. E un lucru cu neputință de ținut pentru toți, dar în același timp sesizabil și împărtășibil
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
lui Iisus în spiritualitatea românească, Editura Anastasia, 2001, p. 76. footnote>. În această mărturisire regăsim bucuria inimii Sfântului la vederea luminii suprafirești. Și în Imnul 49, Sfântul Simeon prezintă modul de manifestare și lucrare a luminii. Ea aduce bucurie, frumusețe, inexprimabilul, nepătimirea, intimitatea cu Dumnezeu, căci El descoperindu-Și în lumină slava Sa: Desfătându-mă de acea lumină negrăită, săltăm și mă bucuram împreună cu Tine, Făcătorul și Plăsmuitorul meu, înțelegând frumusețea extraordinară a Feței Tale. Iar când îmi coboram iarăși la
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
îndreaptă toată recunoștința mea. Paris, decembrie 2006 CUVÂNT ÎNAINTE Suferința nu este "tendință". Și totuși... În confortabilele noastre societăți occidentale, suntem, ca să spun așa, somați să alergăm după succes, fericire, rețete de sănătate, tinerețe veșnică, totul pe fondul aspirației încă inexprimabile spre nemurire. Credința noastră într-un marș neoprit al progresului ne face să întrevedem un viitor fără suferință. Or, până într-un trecut recent, homo religiosus monoteist suferea pentru Dumnezeu și prin Dumnezeu. El credea în funcția răscumpărătoare a suferinței
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
IH-lea, Hippolyt a adăugat la dosar alte două informații (Philosophoumena, V, 38-41). El afirmă că se arăta epopților, "într-o tăcere solemnă", un spic de grâu. Hippolyt adaugă că "în timpul nopții, la lumina unui foc orbitor celebrând marile și inexprimabilele mistere, hierofantul strigă: "Sfânta Brimo a născut un sfânt copil, Brimos!", adică: Puternica a dat naștere Celui puternic". Prezentarea solemnă a unui spic de grâu pare îndoielnică, întrucât se știe că mystii trebuiau să aducă cu ei tocmai spice de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
casă improvizată, o sală de așteptare în drumul pământenilor spre ceruri și al ființelor cerești în coborârea ori în căderea lor spre pământ?... Se pare că a sosit clipa. Lazarus se apropie de mine cu înfățișarea lui de o bunătate inexprimabilă. Mă mângâie plin de blândețe cu o mână pe creștet, iar cealaltă o ține sub veșmântul său de in luminos. -Veniamin, azi ți se va îndeplini dorința, azi e vremea să citești cărticica pecetluită. Pecetea cade azi pentru tine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceea la teatru. Dar, orbecăind amândoi prin câte ganguri și pe scări cu trepte și rampe alunecoase de atâta jeg vechi și umed, descoperirăm, În sfârșit, adăpostul precar al tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea adevărată a acestei fete, care ajunse mai târziu familiară prin cercul nostru de la Ideea Europeană și prietenă, până târziu de tot, cu mine, Îmbătrânită, veștedă și știrbă, dar cu același cap cavalin purtat ciudat de semeț
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
transfigurează graiul sonor într-o nouă viziune, colorată cu fraze melodioase până la sfâșiere. Emoțiile sunt irepetabile. Nici un accent în plus, nicio respirație. Și oare cum ne mai putem imagina suplețea muzicii? Poate fi scrisă într-o carte, reluând o formă inexprimabilă și complexă într-una de curcubeie sonore, înșirate parcă pe fir de borangic, melancolic și sensibil. E forma magistrală a sonatei, e știința instrumentală a armoniei. În cortegiul de acorduri e doar sublimul sunet. Sunetul era lumina... Și profesorul George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
există un spațiu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoști, nu-l mai poți uita toată viața. Căci în Sambô simțeam că nu mai trăiesc așa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexprimabilă fericire. Nu știu de unde izvora beatitudinea asta fără nume. Mai târziu, amintindu-mi de Sambô, am fost sigur că acolo mă aștepta Dumnezeu și mă lua în brațe îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simțit, apoi, nicăieri și niciodată
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Dar... poate dintr-un reflex vitalist, ultra-vitalist, un reflex profund și inextinguibil, după atâtea decenii și prefaceri prin care am trecut, ridicând privirea spre monstruosul și „armonicul” firmament, spre Sublimul Însuși, care, cum o spuneam, ne turtește tocmai printr-o inexprimabilă, dar acut resimțită disproporție, după „un moment” de clătinare, de umană și, adeseori, repetată clătinare, prin acest reflex ciudat, poetic, cum l-am numit, Îmi fac Într-un anume fel curaj - de fapt, mă Îndrept plin de orgoliu și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Portrete de femei ă1844), Portrete contemporane ă1846), Convorbirile de luni ă15 vol., 1851-1862). Este promotorul unei critici în esența ei de origine romantică, prin care se urmărește cu toate instrumentele disponibile - psihologice, sociologice, istorice, estetice - determinarea fizionomiilor individuale, a „monadei inexprimabile“, ireductibile la vreo formă de determinism. Frumosul este relativizat și esența umană istoricizată. Singurul efort clasificator al lui Sainte-Beuve a fost acela de a circumscrie „familii de spirite“ și de a schița o „istorie naturală a spiritelor“. -SAINT-SIMON, LOUIS DE
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în același timp: „Am pe umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul (sicriul cu trupul mutilat în timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Cred că aici, în acest make-believe, trebuie căutată chimia dintre film și spectator despre care vorbeai. Un critic literar englez, astăzi aproape uitat, William Hazlitt, considera vitalitatea o supremă categorie estetică. El folosea cuvântul gusto pentru a se referi la inexprimabilul „posedat de inimă, consfințit de imaginațieș. Carnația vie din picturile lui Tizian, forța musculară degajată de trupurile din lucrările lui Michelangelo, inventivitatea fără limite a lui Shakespeare debordează de gusto, considera Hazlitt, pentru că pot face concurență vieții. Sunt conștient de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
capabile să situeze totul, să dea „scara“ corectă a imediatului, să creeze ierarhii existențiale cu sens. Îmi dau perfect seama că orice discurs despre „lucrurile importante“ e pândit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimă, dar flască, în inexprimabil, sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestă și mai direct utilizabilă ar fi, poate, o abordare piezișă. Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile importante este să ții mereu deschisă întrebarea cu privire la ele. Cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fost, probabil, depășit de responsabilitatea de a transmite vizual senzații olfactive nemaiîncercate, nemaiexprimate, cum sînt cele descrise de Süskind. Problema e că (oricît de ciudat ar suna) vizualul e mai literal decît literarul : cuvintele se înalță mai ușor în sfera inexprimabilului, în timp ce imaginile rămîn legate de lucrurile concrete pe care le reprezintă (un nas în vînt e doar un nas în vînt), mai ales imaginile unei superproducții istorice, îngreunate de întregul calabalîc de epocă ce se vrea remarcat și admirat. O
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că m-am întors cu bine dintre zidurile cetății Soroca, de pe malul Nistrului, cu îngeri de An Nou pe stil vechi Am pus punct acestei confesiuni. Punct și de la capăt? Alte puncte peste punte? Acupunctură? Suferă punctul ultim, inexprimatul... Suferă Inexprimabilul... Îl locuiesc în miez de iarnă, în miez de nuca, în amiază..." (Martie 2012, Galați-Iași) Gellu Dorian Eu am schimbat vreo cîteva străzi și doar două orașe în viața mea, dar cheful de a scrie poezie, nu... Acesta nu mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
le dăruim cărțile. Scriem și cu speranța că ne vor citi criticii, măcar cei cărora le trimtem cărțile. Dar motivele pentru care scrie poetul, pentru care pictează pictorul, pentru care sculptează sculptorul, sunt mult mai multe, mai profunde și uneori inexprimabile. Încearcă să mă înțelegi! A.B.Vă cunoașteți publicul? Ar fi două categorii de public: un public cititor, cel ce vine la o lansare de carte și o mai și cumpără (din ce în ce mai puțini cumpărători); și un public ascultător, care ascultă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și le vărsă pe masă187. Gingășia fără de margini a "torsului" eminescian atinge apogeul în proza de inspirație folclorică Făt-Frumos din lacrimă 188. Ceea ce-a realizat poetul în acest text cu înmiit substrat fantastic este greu de "tradus". Acel ceva inexprimabil (echivalent dorului) se poate reda numai direct, singur citatul conservând elocvența rafinamentului structural al geniului: Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducând-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cu miros și flori din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
travestit neglijent în postmodern. Distanța sa față de optzecismul de tip postmodern este definită de Mircea Cărtărescu, pentru care fostul său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează limbajul la toate nivelurile sale ca să exprime un inexprimabil profund, de natură metafizică și religioasă”. Alți critici (Nicolae Manolescu, Cornel Regman, Radu G. Țeposu) au insistat pe ermetismul poeziei sale, asupra dimensiunii livrești (Laurențiu Ulici) sau a componentei textualiste (Octavian Soviany, Al. Mușina). În primele cărți - Ieșirea din apă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
1796, British Critic denunță "gustul detestabil" al "fanteziei depravate [a lui Blake] [...] care substituie diformitatea și extravaganța forței și expresiei"29. Garth Wilkinson, un spiritualist, descria cîteva desene ale lui Blake (pe care le-a văzut în 1838) ca fiind "inexprimabile și abominabile [...] întregul sau om lăuntric trebuie să fi fost într-o condiție monstruoasa și deformata"30. The Anti-Jacobin Review a considerat desenele lui Blake ca fiind adesea "absurde", "deplină expresie a nudității", "rodul unei fantezii morbide"31. Cu toate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
3.2) mai mic ș.a.m.d. Mulți autori plasează în acest regn Divinitatea; dar, se impune un comentariu pentru a vedea că de fapt, realitatea este, logic, alta, comentariu ce ia în considerare doar un singur exemplu. Anume, Brahman, Inexprimabilul, ca și dumnezeu de altfel (e vorba doar de o diferență de nume este situat desigur la infinit , el fiind Realitatea Unică, Cauza Primă a Universului infinit. El este, prin urmare, de neatins, citând Moliftele lui Vasile cel Mare, arată
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și unde pura negație teologică s-ar mărgini doar să sugereze și să prevină confuziile, antinomia apofatică reușește să ne introducă într-un plan de realități unde se întâlnesc antinomii ontologice concrete, pe care le respectă în ființa lor proprie, inexprimabilă (...), dar pe care le comunică totuși efectiv, constituindu-se astfel în categoria fundamentală a unei viziuni spirituale dintre cele mai adânci ..."322. În construcția viziunii mistice lucrează o logică ce abolește cele două legi fundamentale ale logicii, principiul noncontradicției și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicțiile, tentativa indolentă de a reacționa ar fi trebuit de mult respinse prin recunoașterea alertă a contradictoriului"401. Această recunoaștere este o deschidere către credință, către trăirea contradicției, așa cum se întâmplă în spațiul creștinismului. Aici, marile taine religioase sunt "trăiri inexprimabile, negrăite și indescriptibile, care nu pot fi altfel îmbrăcate în cuvânt decât sub forma contradicției (...). Toată slujba bisericească, mai ales canoanele și stihirele, este impregnată de ingeniozitatea mereu clocotindă a comparațiilor antitetice și a afirmațiilor antinomice. Contradicția! Ea este totdeauna
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
revenim la trăire, la fluiditatea experienței interioare, la astfel de forme de cunoaștere directă și de contact integral cu realitatea. Trebuie să investim în ceea ce este continuu și peren în noi. Și adevărul evoluează, pentru că el creează și în calitate de creație ; inexprimabilul se exprimă în timp. Pentru mine, adevărul se ivește din nimic, în moduri dintre cele mai surprinzătoare ; sau poate sunt circumstanțe în care eu pur și simplu văd cum este generat fără încetare ceva, într-o curgere perpetuă și o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
susține că nu se poate exprima pe deplin nici un concept sau percepție a lui Dumnezeu prin limbaj, fie imagini metaforice, aluzii sau afirmații. Teologia apofatică permite negarea Și refuzarea oricăror afirmații catafatice, pentru că ele utilizează un instrument limitat pentru exprimarea inexprimabilului: limbajul. Pentru că limbajul, un mod creat de comunicare, este limitat, afirmațiile Și credințele cu care venim în contact prin utilizarea sa vor fi Și ele limitate. „Este important să recunoaștem limitele limbajului, pentru că ele constituie unul dintre aspectele predominante ale
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]