251 matches
-
să surprindă dintr-o dată semnificațiile profunde, definitorii ale lucrurilor. Primul are asemănări cu extravertitul din tipologia lui C.G. Jung, iar cel de-al doilea, cu introvertitul (care se știe că excelează prin subtilitate În sesizarea a ceea ce este unic și inexprimabil În „mișcările inimii”). Μ Trăim astăzi, Într-adevăr, o criză a valorilor? Unii susțin că da, deoarece viața celor mai mulți dintre noi se desfășoară fără suflet, fiind subordonată unor feroce interese personale, egoiste. Nesiguranța, frica chiar de ceea ce ar mai putea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însuși, pentru a putea persevera astfel pe linia scopurilor sale fundamentale În viață. Μ Cea mai simplă definiție care poate fi dată termenului „subconștient” sau „preconștient”: „Simt ceva, dar nu pot să-l exprim” (de unde rezultă că ceea ce este Încă inexprimabil prin imagini, simboluri, dar În primul rând prin cuvinte, e Încă departe de conștient: e „sub conștiință”). Μ Celui care este dominat de frici superstițioase sau de prejudecăți, pe care le apără cu Îndârjire, nu-i poți cere ca, dintr-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-mi sparg capul cu / ciocane / sunt femeile care-mi beau creierii / și-mi culeg bucățile de țeastă / ca bucățile de pâine”. Poemul are valoarea unui test: el pune la încercare cuvintele pentru a se asigura că acestea pot să exprime inexprimabilul, emoțiile puternice ce se reclamă de la o nouă sensibilitate. Dar Femeia Domenica d’Aguistti este, de asemenea, în accepția mediilor avangardiste, o sfidare de ordin social: femeia cu acest nume era o prostituată faimoasă în epocă, frecventată de tinerii de la
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
în același timp: „Am pe umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul (sicriul cu trupul mutilat în timpul
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Pierzi podul Nivelul de înțelegere unde erai te gâtuie Nu mai ai centru te miști cu un călcâi pe inimă dansezi împresurat de perne putrede și apa are puterea să te ia” (Du-te-vino liniștit). Dar călătorul-poet nu poate decât aproxima inexprimabilul, iar cititorul este chemat să se asocieze călătoriei (o tema frecventă în poezia lui S.), să lase frâu liber imaginației, jocului neîngrădit de vreo regulă. Visul, amintirea, alegoria creează o realitate fantasmagorică insolit criptată. Poemele din Simetria fierbinte (1994) induc
STANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
Marcu un potir mic plin cu vin. Acesta îi cerea să împlinească ea însăși euharistia (agere gratias), după care vărsa conținutul potirului într‑un altul, mai mare, pronunțând formula următoare: „Fie ca cel ce este înainte de toate lucrurile, incomprehensibilul și inexprimabilul Har, să umple Omul din tine și să înmulțească în tine cunoașterea lui, semănând grăuntele de muștar în pământul cel bun!” (I, 13, 2). Minunea consta în faptul că vinul din cupa cea mică umplea cupa cea mare, vărsându‑se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
loruși titlul de desăvârșiți, convinși că nimeni nu poate ajunge la înălțimea gnozei lor, nici măcar Pavel sau Petru sau oricare alt apostol. Ei cunosc mai mult decât toți ceilalți oameni; sunt singurii care s‑au adăpat din măreția cunoașterii Puterii inexprimabile. Ei se află în înălțime, deasupra oricărei puteri. Astfel, își îngăduie orice, în mod liber și fără cea mai mică teamă” (I, 13, 6). Faima proastă a creștinilor în fața păgânilor se datorează ereticilor, așa‑zișilor „desăvârșiți”, care „afirmă că pot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
travestit neglijent în postmodern. Distanța sa față de optzecismul de tip postmodern este definită de Mircea Cărtărescu, pentru care fostul său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează limbajul la toate nivelurile sale ca să exprime un inexprimabil profund, de natură metafizică și religioasă”. Alți critici (Nicolae Manolescu, Cornel Regman, Radu G. Țeposu) au insistat pe ermetismul poeziei sale, asupra dimensiunii livrești (Laurențiu Ulici) sau a componentei textualiste (Octavian Soviany, Al. Mușina). În primele cărți - Ieșirea din apă
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
configurează din frânturi de gânduri ori emoții, dar este mereu amenințată de „albul ciudat” al „filelor oprite-n fila/ Acelui ceas când încă scrisul/ Nu și-a ales un sens aparte”, de neputința fixării unui sens ultim, ce rămâne mereu inexprimabil. Scrisul e vis („Îmi nălucea că scriu”), e starea cea mai propice îngemănării dintre real și imaterial, iar poetul „transcris de viu pe zidul alb”. La rândul lor, eseurile de semiotică se apleacă asupra unor scrieri din literatura română, engleză
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
cu agresorul, expresia „mă urăște” este de fapt, printr-o proiecție excesivă, transpunerea unui „îl iubesc”. La cealaltă extremă, în melancolie, excesul de identificare cu un „celălalt” pierdut face din acesta din urmă un agresor față de care sentimentul de ostilitate inexprimabilă va fi interiorizat și întors asupra propriei persoane. Detectarea acestui mecanism în situație clinică se dovedește utilă, mai ales în cazul comportamentelor delincvente, în care capacitatea anumitor tineri de a inspira teroarea, de a face pe „prințul” înconjurat de o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să tacă în fața acestui lucru, doar cel care caută să-l descrie asemeni unui fapt din științele naturii, sau deopotrivă poetul și omul religios? Puțin mai înainte, Wittgenstein face o mențiune care ajută puțin cititorul în această privință. „Există, bineînțeles, inexprimabilul. Este ceea ce se arată, este misticul“ (§ 6.522). Dife rența între ceea ce se spune și ceea ce se arată este de neo colit în acest loc. Iar ceea ce se arată - misticul, așa cum este numit aici - nu privește ceva străin acestei lumi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173 ineptus 71 206 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52, 83, 114 ininteligibil 71, 95, 132, 159 (n. 156) (vezi și „limite ale înțe legerii“) in re 62 intenție ~ și gândire antinomică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trebuie să tacă în fața acestui lucru, doar cel care caută săl descrie asemeni unui fapt din științele naturii, sau deopotrivă poetul și omul religios? Puțin mai înainte, Wittgenstein face o mențiune care ajută puțin cititorul în această privință. „Există, bineînțeles, inexprimabilul. Este ceea ce se arată, este misticul“ (§ 6.522). Dife rența între ceea ce se spune și ceea ce se arată este de neo colit în acest loc. Iar ceea ce se arată - misticul, așa cum este numit aici - nu privește ceva străin acestei lumi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă sau ontologică 122-125, 127, 129 ~ în privința sensului (vezi „sens“) ineptum 146-148, 154, 156- 157, 173 ineptus 71 206 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE inexprimabil 9, 19, 113 (vezi și „limite ale limbajului“) infinit (ideea de ~ ) 45, 48 (n. 35), 50, 51, 52, 83, 114 ininteligibil 71, 95, 132, 159 (n. 156) (vezi și „limite ale înțe legerii“) in re 62 intenție ~ și gândire antinomică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din ce în ce mai mult, în miezul înțelegerii unui mecanism reglat de reguli speciale, nescrise, pe care aveau să le confirme incursiunile în filozofie: a fi aceleași cu ale naturii însăși, în înțelesul ei cel mai exact. Simțeam, totuși, că mai rămâne ceva, inexprimabil, care scapă înțelegerii și care ar putea să fie însăși substanța. Credeam că starea aceea se datorește tinereții, eram mândru de ea, dar mult mai târziu, peste zeci de ani, aveam să descopăr că nici unul din visele, gândurile, entuziasmele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
local mèritatè options ndots:2 Cu mișcèri delicate pune ceașcă de cafea pe marginea biroului, între tastaturè și mouse, rem nu-i de nasul meu! Mulțumesc! zâmbesc, Poti sè fumezi! mi se adreseazè cu un glas din care rèzbat nostalgii inexprimabile, Mè ridic brusc sè-mi caut țigèrile, le-am lèsat în haină de piele, dezorientat în mijlocul încèperii, unde-i cuierul? Aha! Îmi scot brichetă și țigèrile, lucky strike din buzunar, ea, așezatè pe celèlalt scaun, isi aprinde deja țigară, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dau seama în ce fel, s-a modificat în viața mea, Eu tècând, trecând sub tècere noaptea trecutè de dragoste, tèinuind explozia de stele și rèsèritul de sori din camera mea, evitând sè evoc performanțele sexuale mateiene, desi ceva vag, inexprimabil, un fel de voce îndepèrtatè și abia perceptibilè îmi spune cè virtuală mea soție, știe deja totul, Eu ce aș putea sè-ți ofer în schimb? Beyond everything, I need love, Matei! What does love mean to you, Angel? It’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
toatè silința sè elimine numerele imaginare din viața lui, vorbeste metaforic, bineînțeles și, cè încrezètor în conștiința datoriei civice, se va strèdui sè opereze calcule numai cu numere pozitive, dar cè, uneori, ca în cazul cu mașina, ceva, indefinibil și inexprimabil, îl atrage în cercul magic al numerelor imaginare, fermecându-l, Declarându-și toatè încrederea în calitèțile lui Matei, șeful poliției e convins cè acest incident va reprezenta pentru el o lecție și cè pe viitor, va fi mai prudent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu el, oricum trecuseră vreo șapte ani de la vacanța aceea. Mi-am luat medicamentele și-am ieșit repede în stradă. Dar Traian mă interesează acum din alt punct de vedere, pentru paginile astea în care încerc și eu să "notez inexprimabilul", să refac un drum care nu mai există pe nici o hartă și în nici o amintire. Căci Traian avea și o față diurnă, cel puțin la fel de stranie pentru noi, cei de-atunci. Pe Traian îl interesau fetele, era numai cu gândul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
conștientizării morții și a nedreptății drept constante prime ale vieții umane terestre, este profund estompată și, ulterior, proiectată în eclipsa impusă de adevărul unei dimensiuni superioare. Această dimensiune este, în perspectiva celui atins de clarviziunea mistică, transcendența. Viziunea sa descoperă inexprimabila măreție a copleșitoarelor abisuri divine. Prin fereastra epifanică deschisă de transcendență strălucește imperiul unei lumi în care infinitul întinderilor și al cantității își condensează ne-măsura devenind o veșnicie a substanțelor de conținut. Survine aici imaginea fragmentară a unei dimensiuni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de-a doua paradigme el își asumă total povara copleșitoare a sacrificiului. De fapt, este vorba despre a opta între oprirea sufletului la o altitudine superioară a evoluției spre transcendent sau a continua ascensiunea depășind acest nivel excepțional către înălțimi inexprimabile. Odată ce a ales continuarea înaintării în adâncurile transcendenței, sufletului celui ce deja a devenit mistic se confruntă cu drama tainic-divină a sacrificării. Dacă actul renunțării presupune o decuplare, o secționare, un abandon extrem în raport cu factorul la care se renunță, sacrificiul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
martirizare nu presupune inexistența instinctului de protejare a propriei ființe, absența tendinței de căutare și implorare a unei posibile stingeri ce ar veni să anuleze atrocitatea durerii corporale. Aici acest instinct, această tendință există într-un mod veritabil dar măreția inexprimabilă a spiritului celui care se sacrifică pentru ceilalți impune peste logica resorturilor de conservare corporală imperativele unei atitudini ce survine dinspre transcendență. Dar și în cazul celor care fiind pătrunși mistuitor de suferința corporală caută febril propria vindecare își face
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se imanentizează, se umanizează într-un fel. O astfel de încarnare a zeității în corpul social este exact ceea ce se poate observa în toate afluxurile de oameni cu care actualitatea este așa de generoasă. Aceste adunări diverse, traversate de o inexprimabilă și irezistibilă pulsiune animală, proclamând necesitatea LEGĂTURII, a constrângerii care mă leagă de celălalt. Dar a unei legături care nu mai este transcendentă. A unei reguli care nu mai este universală, ci va fi dependentă de moment, de oportunitate. De
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să fac încolțirea într-un degetar, însă, adesea, îl traversează gândul-întrebare (retorică) dacă poemele tale vor mai fi oare vreodată ascultate. Și, fiindcă niciodată cuvintele nu ne exprimă gândul pe deplin, poetul nu trebuie să renunțe să lupte pentru exprimarea inexprimabilului. Se explică astfel de ce cuvintele trebuie să se înmulțească cu orice preț, cu atât mai mult cu cât fiecare cuvânt își are momentul său de strigare / către zid și către albastru. Cerșetorul și Bufonul, fețe ale aceluiași eu, sunt, prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]