280 matches
-
deja, într-o secțiune anterioară, că absența erorii este și una dintre trăsăturile fundamentale ale geniului. În pofida acestui credo estetic blakean, mai multe nedumeriri se ivesc atunci cand studiul manuscriselor sale indică un număr copleșitor de modificări textuale, ceea ce subliniază iluzia infailibilității estetice și necesitatea revizuirii operei de artă114. Dacă este să-i acordăm credit filosofului Nelson Goodman, care consideră că orice teorie a cópiei (în sensul cel mai larg al termenului) este demontata de recrearea inerentă a imaginii pe care o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
În 1792 În Germania și, deși evreu, la 17 ani se convertește la catolicism, studiază În Tübingenul lui Hölderlin, Schelling și Hegel, ajunge În Italia pentru continuarea studiilor de teologie, dar vrea să repună impetuos și public În discuție tocmai infailibilitatea papei (Pius al VII-lea), ceea ce Îl face indezirabil la Roma, dar nu și pentru Biserica Anglicană, În care viitorul reverend găsește nu doar Înțelegere și o parohie, ci și ținta activității sale misionare de mai târziu: convertirea evreilor din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dintre zoroastrism și jainism, dintre hinduism și Vedanta modernă sunt astfel vizibile. În creștinism Sfânta Treime și dubla natură, omenească și divină a lui Isus, se completează cu imaculata concepție și ridicarea la cer a trupului Sfintei Fecioare ca și infailibilitatea papală, acestea diferențiază elementele dogmatice ale ortodoxiei, protestantismului și bisericii romano-catolice. Sunniții și șiiții se separă printre altele și prin misticismul filosofului iranian al-Ghazali față de rationalismul filosofului spaniol Averroes și al celui persan Avicenna. Știința, filosofia și istoria au prezentat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care se angajează o parte dintre discipolii Magistrului, erudiți și adevărați creștini practicanți, propunând spațiului ecleziastic și intelectual un exemplu admirabil a ceea ce înseamnă dezbatere teologică elevată. La 29 ianuarie 1929, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor și George Racoveanu publică textul "Infailibilitatea Bisericii și failibilitatea sinodală" în care stabilesc drept criteriu de identificare a infailibilității, ecumenicitatea. Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identității de fapt, a afirmațiilor Bisericii întregi, în timp și spațiu. Dar acesta nu e decât
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
propunând spațiului ecleziastic și intelectual un exemplu admirabil a ceea ce înseamnă dezbatere teologică elevată. La 29 ianuarie 1929, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor și George Racoveanu publică textul "Infailibilitatea Bisericii și failibilitatea sinodală" în care stabilesc drept criteriu de identificare a infailibilității, ecumenicitatea. Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identității de fapt, a afirmațiilor Bisericii întregi, în timp și spațiu. Dar acesta nu e decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învățăturii - această invariabilitate rămânând, în ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sunt infailibile cu condiția ca acestea să nu contravină "așezării canonice și dogmatice sau tradiției vii, de-a pururi prezente a Bisericii"16, precum s-a întâmplat cu "sinoadele tâlhărești". Argumentația naeionesciană corectează eroarea fostului ministru Vasile Goldiș referitoare la infailibilitatea sinodală, eroare care îl plasează în registrul catolic al augustinismului. Fericitul Augustin este autorul celebrei teorii fides implicita potrivit căreia creștinul e dator să urmeze "orbește indicațiile Bisericii, oricare ar fi ele, pentru a fi mântuit". Nae Ionescu accentuează un
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
plasează în registrul catolic al augustinismului. Fericitul Augustin este autorul celebrei teorii fides implicita potrivit căreia creștinul e dator să urmeze "orbește indicațiile Bisericii, oricare ar fi ele, pentru a fi mântuit". Nae Ionescu accentuează un fapt central: PENTRU ORTODOXIE, INFAILIBILITATEA SINODALĂ ESTE CONDIȚIONATĂ. Condiționarea este dată, pe de o parte, de "unele împrejurări lăuntrice Sinodului, a căror împlinire singură poate face posibilă conlucrarea Sfântului Duh (cum e, de pildă, comunitatea de iubire)", iar, pe de altă parte, ea ține și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lăuntrice Sinodului, a căror împlinire singură poate face posibilă conlucrarea Sfântului Duh (cum e, de pildă, comunitatea de iubire)", iar, pe de altă parte, ea ține și "de respectarea prevederilor îndreptarului obiectiv al Bisericii: dogmele, canoanele și Predania"17. Deci, infailibilitatea sinodală nu reprezintă "o calitate lăuntrică, a sinodului, pentru că hotărârile soboarelor ortodoxe sunt toate ținute la respectarea unui îndreptar". Mai mult, această infailibilitate nu rezultă în mod subiectiv decât din "identificarea, fuziunea sinodului în ființa Bisericii". Altfel, câlcând îndreptarul Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
parte, ea ține și "de respectarea prevederilor îndreptarului obiectiv al Bisericii: dogmele, canoanele și Predania"17. Deci, infailibilitatea sinodală nu reprezintă "o calitate lăuntrică, a sinodului, pentru că hotărârile soboarelor ortodoxe sunt toate ținute la respectarea unui îndreptar". Mai mult, această infailibilitate nu rezultă în mod subiectiv decât din "identificarea, fuziunea sinodului în ființa Bisericii". Altfel, câlcând îndreptarul Bisericii: dogmele, canoanele și Tradiția Ecclesiei, se poate reitera perspectiva gravă a unui sinod tâlhăresc 18. Hotărârea Sinodului de a serba Paștile la ambele
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vestitor prin Evanghelie a veștii minunate privitoare la o "nouă îndrumare a omenirii" este singurul model ecumenic și, prin urmare, universal. Astfel, ecumenicitate înseamnă invariabilitatea învățăturii Ecclesiei, măsura dezvoltării firești a Evangheliei, singurul îndreptar obiectiv pentru cunoașterea Adevărului. Pretenția de infailibilitate a catolicismului constituie, în viziunea lui Simion Mehedinți, una dintre loviturile cele mai grave care s-au adus creștinismului atât de simpatizat tocmai prin smerenia lui și printr-un foarte fin simț al relativității valorilor omenesti 6. Haosului protestant, Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de prestigiu și de autoritate pe care apostolicitatea nu făcea decât să îl confirme, Biserica primară admitea și alte primaturi: cel al Alexandriei, al Cartaginei, al Constantinopolului. Pe de altă parte, apostolicitatea, în măsura în care nu avea o importanță exclusivă, nu antrena infailibilitatea doctrinală: ea nu făcea decât să sporească autoritatea ecleziastică care se cerea confirmată prin faptă. Autoritatea bisericească nu comportă prin ea însăși o putere juridică; deosebirea dintre putere și autoritate este fundamentală pentru înțelegerea vechii organizări a Bisericii și a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
evoluției sale. Încă înainte de Sinodul ecumenic de la Niceea, Biserica devenise conștientă, îndeosebi începând cu Sfântul Ciprian, de rolul universal al episcopatului în calitate de colegiu, îndeplinind funcțiile colegiului celor Doisprezece. Acest rol al episcopului Romei nu putea fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici cu o putere juridică asupra celorlalți episcopi, întrucât acest lucru nu îi era conferit de nici un sinod 20. După prezentarea acestor diferențe specifice între luteranism și catolicism cu privire la câteva aspecte ecleziologice esențiale, Mircea Vulcănescu oferă, sub
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
acela ca și ateii astronomi lucrează contra tuturor hotărârilor Sfintelor Soboare, voind prin aceasta a le schimba și a le slăbi, să fie ANATEMA, depărtat de Biserica lui Hristos și de la adunarea credincioșilor". 6 George Racoveanu, Sandu Tudor, Mircea Vulcănescu, Infailibilitatea Bisericii și failibilitatea sinodală, în "Cuvântul", an V, nr. 1378, 22 ianuarie 1929, pp. 1-2, reprodus în Mircea Vulcănescu, Posibilitățile filosofiei creștine, volum îngrijit de Dora Mezdrea, Anastasia, 1996, pp. 122-123. 7 Nae Ionescu, Rătăcirea cea de pe urmă, în "Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
6 ianuarie 1848), ce afirmă fundamentele Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor (în traducerea lui Teodor M. Popescu, Enciclica patriarhilor ortodocși de la 1848. Studiu introductiv, text și traducere, în "Biserica Ortodoxă Română", an LIII, nr. 11-12/1935, pp. 545-688) - care, vorbind despre infailibilitatea în materie de învățătură, zice: Iar nestricarea dogmei și curăția rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler și popor bisericesc, strâns unit în dragoste reciprocă și care este, cu alt nume, însuși Trupul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
maturizare și învățare - și se așteaptă ca această poziție relativă să afecteze promptitudinea copilului de a deprinde tipuri specifice de abilități sau cunoștințe. * * * Coerența remarcabilă a teoriei lui Miller și Dollard, dincolo de valoarea științifică, are și efecte perverse: generează iluzia infailibilității. Este totuși o teorie comprehensivă, care nu epuizează domeniul, ci suscită noi interpretări și abordări. 6. Teoriile gestaltiste ale învățăriitc "6. Teoriile gestaltiste ale învățĂrii" „Il faut tout d’un coup voir la chose d’un seul regard, et non
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
transmis în Occident - pe 4 aprilie, Ministrul Afacerilor Externe francez îl obține prin consulul său la Cracovia Alain Peyrefitte. Iar pe 4 iunie, el este publicat de către New York Times, fapt care-i asigură o publicitate mondială. Repunerea în cauză a infailibilității PCUS*, confirmarea de către centrul sistemului comunist a crimelor lui Stalin* readuc pe ordinea de zi chestiunea legitimității acestor regimuri edificate pe același model social, economic și politic. Populația, și îndeosebi tineretul*, profită de cea mai mică ocazie pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Humanitî titrează, după zdrobirea insurecției: „Surâsul Budapestei” -, PCI* se angajează pe calea „policentrismului”, în vreme ce PC din Marea Britanie nu rezistă contestației interne. în afară de aceasta, apariția consiliilor muncitorești la Budapesta va alimenta reflecția asupra unui „alt comunism” și va deschide calea contestării infailibilității și legitimității comuniștilor ortodocși în a conduce mișcarea muncitorească și revoluționară. Spre deosebire de revolta muncitorilor din Berlinul de Est din 1953, revoluția ungară este antitotalitară; ea marchează o cotitură întrucât vehiculează elemente politice forte: insurecția națională spontană a adunat laolaltă toate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stalinist, asupra aspectelor sale cele mai întunecate și asupra mijloacelor de a le remedia; anesteziată în anii Brejnev*, ea va reapărea, mai amplă, în anii perestroikăi. Dar, mai ales, dând o lovitură decisivă și, fără îndoială, involuntară, principiului totalitar al infailibilității șefului și partidului, admițând că sistemul nu este perfect, ba chiar că a fost criminal, Hrușciov a contribuit la destrămarea mitului revoluției bolșevice și a utopiei* comuniste. GHEORGHI DIMITROV Bulgarul Gheorghi Dimitrov s-a născut în 1882 într-o familie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la naștere, MCI este confruntată cu o gravă criză: „raportul secret” al lui Hrușciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS din februarie 1956, destalinizarea* care urmează și intervenția sovietică în Ungaria, în noiembrie 1956, pun în cauză infailibilitatea PCUS și legitimitatea lui de a conduce MCI. Morolitismul declarat al organizației* și al ideologiei* comuniste pe plan mondial și supremația sovietică asupra mișcării, deja contestate de către Tito* în 1948, sunt acum puse în discuție și de alții, îndeosebi de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tovarăși și în care își recunoaște greșelile. în timpul stalinizării de la sfârșitul anilor 1920, își face apariția o individualizare a autocriticii: acuza nu mai vizează partidul ca instituție, ci indivizii care îl alcătuiesc, eliberând instituția de orice responsabilitate și confirmându-i infailibilitatea. Instaurarea autocriticii publice datează din 1927 în PCUS și din 1929 în celelalte PC. Ea însăși este expusă unei noi critici: „critica autocriticii”. Acuzările mutuale constituie unul dintre mecanismele pe care se bazează epurarea, utilizate începând din 1933. în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
staliniști. Astfel, în timpul Revoluției Culturale*, Cărticica roșie a lui Mao* devine referința obligatorie a oricărei exprimări publice. Aceste proceduri de ortodoxizare sunt aplicate, în diverse grade, de troțkiști și maoiști*. Destalinizare și fractură în ortodoxie Ortodoxizarea se bazează pe principiul infailibilității partidului și a secretarului său general. Aceasta este redusă de „raportul secret” al lui Hrușciov* de la cel de-al XX-lea Congres al PCUS și de destalinizare* și reabilitarea parțială a victimelor - mai întâi doar membri ai aparatului comunist. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
principal temei este tendința schizoidă de a cuprinde în propriul trup un univers disolut („zare stearpă”). Poeziile din Cădere deasupra orașului (1994) se vădesc un ciclu al transformării eului poetic („femeia scrib”-„femeia cruciat”), care acum contemplă timpul sub semnul infailibilității morții și îl caută pe Dumnezeu în orașul Cluj, un Ierusalim infernal. Eseul Călătorie spre centrul Infernului (1998) înregistrează ipostazele literare românești ale Gulagului, „termen-efigie” al lagărului, închisorii, exilului sau deportării, pornind de la „modelul” sovietic al amintirilor de detenție, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
26. Fiecare moment este interpretat pornind de la această coerență și mai ales plecînd de la lumina ce o reprezintă Uniunea Sovietică și conducătorul ei, Stalin. Cum să nu asemeni aceste sentimente cu cele ale credincioșilor unei Biserici, cu respectul dogmelor, cu infailibilitatea papei? Cum altfel să percepem incredibila campanie pentru cea de a șaptezecea aniversare a lui Stalin? Nici o întrebare nu putea răzbate. Nu puteai să ai drepatate împotriva partidului. Mediul politic constituit dintr-un anticomunism virulent, din ofensiva patronală, din represiunea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
el însuși având o experiență asemănătoare. Nota evidențiază un substanțial consens al celor doi lideri în ceea ce privește sistemul sovietic, care potrivit spuselor lui Mao Zedong -,,este mai bun ca cele din trecut, dar nu este bun la modul absolut". Ideea chestionării infailibilității conducătorilor sovietici și cea a punerii la îndoială ca panaceu la toate a experienței sovietice sunt prezente în schimbul de gânduri dintre cei doi interlocutori, ca și de altfel cea a responsabilității fiecărei conduceri de a soluționa problemele dezvoltării conform condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
raționalitatea a fost și exaltată, dar și criticată. Construind proiecte raționale de schimbare a organizării sociale, o serie de gânditori politici au alunecat înspre ceea ce Karl Popper a numit "istoricism", un curent caracterizat, printre altele, de o asumare fățișă a infailibilității minții umane (ce este extinsă și asupra produselor acesteia). Marcate de un optimism epistemologic dus la extrem, concepțiile istoriciste au aspirat la mutații totale și ireversibile în plan socio-politic, făcând ca încercările de aplicare a proiecțiilor lor să eșueze în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]