523 matches
-
va strădui să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează scurgerea lui, ci doar îl fărâmițează. Unii profită. Încadrarea celorlalți într-un orar - mereu mai rigid - e unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
altitudine. Pitecantropi idioți. Semenii mei întru specie! Doar în două locuri am trăncănit, pe furiș, despre „aurul” din râu și au înnebunit de tot. Voi folosi împotriva Magistratului chiar masa lui de manevră: cea mai stupidă dintre populațiile planetei! CRONICA INFAMĂ prinde contur. Al doilea capitol, Eldorado, e scris. § Ai visat-o pe Caravella. Acum ai o altă imagine mentală a ei. Trăiești experiențe onirice bizare. VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru rufe. Închizi ușa, ferestrele; ventilatorul, vara. Pielea nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-ar fi împotmolit la ultima probă: ispita sexului. Eu sunt prea impur. Ce să fac? Să devin un hierofant? Să nu mai tânjesc după Caravella? Să nu mai uneltesc împotriva stăpânirii? Să devin un Mag? Un nemuritor? Sunt! CRONICA INFAMĂ îmi va fixa un loc în istoria literaturii: sunt conștient de valoarea mea. De curând, o mare editură străină mi-a propus un contract incredibil. L-am semnat fără să stau pe gânduri. Mi se vor tipări cărțile în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dușmanul meu de moarte reprezintă pentru Stațiune infinit mai mult decât Filozoful. Trebuie să revină; îl pot controla, într-un fel; îi știu, de-acum, punctele slabe. Și-apoi, am nevoie de un adversar pe măsură. Nu pot continua CRONICA INFAMĂ lipsindu-mă de personajul principal... § Ți-ai notat în jurnal: Sunt nemuritor! Fiecare secundă a existenței mele cuprinde o infinitate de momente. INFINITUL în FINIT! Trăiesc, așadar, în cursul vieții nesfârșituri. Dacă aș avea un creier capabil să lucreze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oarecum: o știe din romanul anterior, Saludos; hotărâseși, acolo, ca o putere ocultă să impună lumii un grai nou. Unic; impropriu unei culturi umanistice. Telegrafic; arid; cazon. Cineva încearcă, acum, să construiască pe textura textelor tale un fel de CRONICĂ INFAMĂ pe dos. Acolo, Romancierul produce evenimente, restul e consemnare; acum, o istorie imaginară se întoarce împotriva ta. Saludos! Ești împins într-un joc neînțeles, care poate să sfârșească prost. Încerci, mental, să readuci acțiunea la timpul zero. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol; un strat fin de talc. Memorezi cum cad, la plecare, faldurile perdelei, dispunerea aparentă a ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă, chiar și atunci când e ghiftuită până-n gât! Să-i asigur o viață îndestulată Romancierului, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cum stau lucrurile - doar a adus atâția specialiști! - nici nu se gândește să părăsească Stațiunea. Și nici să-și mute din bunuri în locuri ferite. Un barometru care arată timp frumos. Ura concetățenilor săi s-a transformat în venerație. (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Soneria! Nu-ți place să-ți pice cineva pe cap atunci când scrii. Și-n general. Nu ai cafea, dulceață, băutură, timp. Nu mai fumezi. Te uiți pe vizor. E o femeie, vine, uneori, câteva ceasuri. În câteva rânduri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă, el un Tratat ce va atârna ca un pietroi de gâtul plebei. Cine pentru cine scrie? Speram, cândva, să fac asta pentru o elită. Lipsește. În consecință, aștern CRONICA INFAMĂ. Pedeapsa unui autor fără public, fiindcă mă străduiesc să-mi distrug, la propriu, cititorii. În locul artei - leagăn al moleșelii -, aduc arbitrariul. În locul emoției estetice, una etică. Un pumn în nasul lepros al Stațiunii. Am fost tânăr, frumos, cinstit, milos, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi prinde: îl voi închide în CRONICA INFAMĂ! Într-un teanc de hârtii, ceva mai gros de un deget, ai prins o parte din istoria închipuită a Stațiunii. Vei adăuga un număr de pagini, întregul va forma o carte. Într-o situație de-a dreptul fericită, vei ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a zis. Cu Magistratul poate, la urma urmei, să stabilească o înțelegere favorabilă fiecăruia. Cu târgoveții, niciodată: sunt mereu nemulțumiți. El știe că democrația aduce haos; libertățile sunt, totdeauna, rău înțelese. În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă. § În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... Personajele se lasă tot mai greu stăpânite; le vezi, le auzi, te urmăresc permanent. Romancierul își scrie, deja, romanul său. Hotărăște lucruri peste intențiile tale. Același GLAS vă vorbește diferit. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi, toate urmate pe dos. Nu respecți nimic, nici chiar propriile-ți hotărâri. După ce ai decis să-l îndepărtezi, definitiv, pe Castelan din Stațiune, acesta reapare în CRONICA INFAMĂ! E altă carte! Nu e alta; cititorul nu va ști ce să mai creadă! Iarăși cititorul?! Dumnezeu, când a făcut Lumea, s-a întrebat ce-or să zică oamenii? Ai vrut, odată, totuși, să creezi o punte. I-ai propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
perfidiile și virtuțile. Virtuți puține, perfidii nenumărate. Bargello abia ieșise când străjerul Îl anunță pe Dante că un necunoscut cerea audiență. — A spus cine e? — Nu, dar afirmă că te cunoaște. Poetul simți cum i se Încordează mușchii maxilarului. Iarăși infamul acela de Manetto, cu pretențiile lui. Privi În jur nervos, căutând o cale de ieșire. — Nu acum. Cere-i să revină după ședința Consiliului. — Mereu În grabă, messer Durante, eh? La fel ca În coborâșul de la Campaldino! strigă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cunoștință? Celălalt roși, stânjenit. — Controlul registrului se face numai din zece În zece zile... Omul meu nu-și putea Închipui... Îngăimă el. Poetul ridicase glasul fără să vrea. Se grăbi să Își coboare din nou tonul. Așadar, ceea ce Îi spusese infamul acela de Giannetto era adevărat, dacă și Bargello era sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare vorba de aceiași pe care Îi zărise el În subterană? Și pentru ce la Florența ajungeau atâția tovarăși de breaslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
consecințe benefice. Și atunci? Cum se explică faptul că, În locul conlucrării În beneficiul unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi écraser l’infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și atunci? Cum se explică faptul că, În locul conlucrării În beneficiul unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi écraser l’infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ridicase din scaun mai devreme, îl face pe Ionel să înghețe cu piciorul drept în aer. Nu așa. A fost cu mult prea rău. Doar nu din nou? Aproape încremenit, Ionel mai poate întoarce capul numai ca să audă cele mai infame cuvinte pe care i le-a auzit cândva urechea. - Ionel, nu-i așa că vrei prăjiturele? întreabă calculatorul demonic, folosind un timbru necunoscut. Rănit de moarte, odată ce sensul cuvintelor îi ajunge la creier, Ionel plânge. E mult prea mult. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
izoleze răzmerița, pentru ca apoi s-o zdrobească într-un contraatac fulminant, Înainte ca pestilența și cangrena să se întindă în partea încă sănătoasă a țării, avertiză el. Prim-ministrul recunoscu că gravitatea situației era extremă, că patria fusese victima unui infam atentat împotriva fundamentelor esențiale ale democrației reprezentative, Eu aș numi-o mai degrabă o torpilă lansată împotriva sistemului, își permise ministrul apărării să nu fie de acord, Așa este, dar cred, și șeful statului este de acord cu punctul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puse bărbia pătrată în palmă: — Arthur Nebe mi-a zis că aveți un psihopat care bântuie pe străzile din Berlin, violând și tăind floarea fecioarelor germane; și mai zice că aveți de gând să aruncați o privire la cel mai infam psihopat al Germaniei, ca să vedeți dacă ei doi ar putea măcar să se țină de mână. Mă refer, desigur, la sfincterul ăla de porc, Streicher. Am dreptate? I-am înfruntat privirea rece, pătrunzătoare. Eram dispus să pariez că generalul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nume decent pentru Vîntul-căzut, Vîntul-baltă? Aerul care se surpă, incoherent, tăiat ca laptele: neantul fără virginitate, haosul fără șanse? Câți pricep valoarea de simplă convențiune a unui semn, vor înțelege că singure nevoi de conciziune mă hotărăsc să arunc, pe infama descompunere ideologică, nume respectat. Voi zice acestei cenuși de Vînt: Lovinescu. Sunt obligat de inscripția pustiei de cărți: Evoluția poeziei lirice, de curând apărută. Anunț însă a nu recunoaște în plicticosul element stagnant pe aceste pagini, în silă răsfoite, nimic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
despre care istoria actuală nu mai găsește acum, din păcate, răgazul de a povesti Omului contemporan aproape nimic. Nenumărate drame umane cu iz complet neartistic au intrat cu o destul de mare bruschețe atunci în cercul hiperparalizant al uitării, un cerc infam și suprasaturat din belșug cu șiruri de dureri tăcute și nemairostibile azi de către cei care ar fi putut glăsui cu lux de amănunte despre inimaginabilul arc al mizeriei îndurate pe fronturile estice și apusene ale morții pentru împlinirea diabolicei „profeții
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
se mișcă prin turci, bulgari și grecotei, deși ai lor sunt mult în urmă de-ai noștri guvernanți mișei, care se știe foarte bine că miliarde au păpat, ca România cu creanțe s-ajungă stat înfeudat, conform celebrei axiome pentru infami și a lor ceată: În ape tulburi pescuitul zadarnic nu e niciodată! De-aceea spun: Cum toți aceștia nu-s vrednici de tovărășie cu Ceaușeștii împușcați, măcar să piară înfierați într-un afund de pușcărie. ----------------------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației 1-3 iulie
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
creșterii unei persoane din altă persoană. Părintele Dumitru Stăniloae - A răsplati răul cu binele fac doar îngerii și sfinții! Rău pentru rău, bine pentru bine, iată echitatea omenească. Dar să faci rău când ți se face bine e odios și infam. Acest gând nu poate veni decât din iad. Paul Feval - Prin suferință Dumnezeu pedepsește trupul ca să se înțelepțească sufletul. Sf. Ioan Gură de Aur - Pentru plăcerile de voie, la tinerețe, vin bolile fără de voie, la bătrânețe. Sfântul Ioan de Kronstadt
CITATE MEMORABILE (62) de ION UNTARU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363461_a_364790]
-
Se acoperi apoi repede aruncând priviri iscoditoare către ușa după care hangiul se auzea dând porunci slugilor sale. - De aceea, teoria învățătorului vostru pare greșită dintru început, mai spuse Baraba. - Poate că așa pare, dar Dumnezeu te iubește cu tot cu acest infam semn. El privește în inima ta și nu la semnul acela prietene. Dacă Dumnezeu nu ia în seamă semnul acela pe care tu îl consideri infam, de ce n-ai face și tu la fel? Gândește-te de pildă la cei
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
dorința regelui, ca pe un rău făcut bisericii. Iar Henric le-a sugerat prin interpuși să se alinieze noii ,,dogme” Așa cum toți făcuseră: politicienii ori mirenii și toți clericii Iar Thomas More demisionă în urma amenințărilor regale Și-n scurt timp infamul turn al Londrei îl înghiți pe dat Unde judecătorii regelui îl acuzară de trădare Apoi, în urma unui simulacru de proces fu condamnat. Sir Thomas More urcă pe eșafod unde-aștepta al său casap Și-ngenunchind, acesta îl lovi decapitând pe eruditul literat
UN OM PENTRU TOATE ANOTIMPURILE.( A MAN FOR ALL SEASONS) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363173_a_364502]