205 matches
-
sfârșitul anului 1658, învinuindu-l de trădare. Și tot trădarea - pricinuitoare de mari tulburări și aducătoare de instabilitate - a fost cauza pentru care Voievodul Constantin Brâncoveanu a poruncit - vedem și noi cum - să i se reteze capul (destinat unei expuneri infamante) agăi Constantin Bălăceanu (ginere al lui Șerban Vodă Cantacuzino, care o ținea pe Maria), cel omorât în bătălia de la Zărnești (în urma căreia generalul Donat Heissler a căzut prizonier). Nenumitele Pentru situațiile în care actele păstrate ne spun cum o chema
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pușcărie, și i-au făcut judecată de moarte, și l-au pus într-un car cu 2 boi, numai cu antiriul și cu nădragii, și au pus nește priviț la car, și i-au spânzurat răvășalile acelea” [expunere și voiaj infamante], dar - deconcertantă ingenuitate! - „ale cui vor fi fost, Dumnezeu știe...”. O crimă negociabilă Procesul deschis de urmașii postelnicului Costantin Cantacuzino pentru pedepsirea ucigașilor tatălui lor și, firește, pentru reabilitarea memoriei aceluia (o ignobilă răzbunare - socotește Anonimul Bălenilor: „Iar feciorii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Numai că - zice cronica - „jupâneasa Elena și cu feciorii ei n-au vrut, ci s-au rugat la Antonie-Vodă să-l iarte de la moarte și să ia cinul călugăresc”. Și sentința a fost comutată: în locul pedepsei capitale, osânda era expunerea infamantă și călugărirea. Numai că - ne spune hrisovul dat de Antonie-Vodă („la mâna acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor și coconilor lor, și nepoților și strănepoților în veci”) - generozitatea Cantacuzinilor (să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
călătorul turc Evlia Celebi le vedea în Moldova și la București și le considera prostituate se ocupau cu acea antică negociere și vânzare a propriului trup, pe care cei vechi o așezau - alături de cămătărie - între „profesiunile ilicite” (negotia illicita), disprețuite, infamante 357, iar dicționarele juridice moderne o încadrează între infracțiuni (căci prostituata își procură „mijloacele de existență practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane”358). Sau, mai bine zis, nu știu dacă toate acele femei trebuiau înscrise între „dicasteriade
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acelora să li se taie mâinile”), iar cel ce lipsea de libertate o femeie măritată sau o boieroaică suferea aceeași mutilare. I se tăia nasul mamei care își prostitua fiica, iar potrivit îndreptării legii, schilodirii i se adăuga și „plimbarea infamantă”. Violența sexuală Violul, act dur, brutal, degradant, aparținând universului violenței sexuale și violenței în genere, purtător concomitent al brutalității și vulnerabilității, producător de teamă și rușine (erau puține în vremea veche plângerile în legătură cu violurile - „silnicii”, le ziceau cei din Veacul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu născute, și, dimpotrivă, cele ale naturii sunt născute, iar nu stabilite prin convenție. Așadar, cine încalcă normele legilor, în caz că o face fără știrea autorilor lor, este scutit de rușine și pedeapsă; dar dacă aceștia află, nu scapă de urmări infamante 193. Dacă utilizarea pedepselor și a recompenselor are asemenea efecte, se pune cu acuitate întrebarea: de ce nu se renunță la acest tip de control social? În fond, pedepsele, ca și recompensele sunt doar convenții sociale și culturale care, ca atare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
semnăturii pe depozițiile adesea mincinoase. În afara ficțiunii, recrutarea prin constrângere sau pe bază de material compromițător reprezintă procedee aplicate în cazul persoanelor, cu și fără antecedente politice sau penale, obligate și șantajate cu detaliile din viața personală să ofere informații infamante despre alte persoane. Presiunea psihică atinge cote la care subiectul nu mai recunoaște adevărul și este în stare să semneze orice declarație. La fel se întâmplă cu protagonista capitolului 4: luptilul își cântă melodia vătămătoare: "Am urechile pline de note
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
10. Filippo Dolciati, Istoria lui Antonio Rinaldeschi. Florența, Museo Stibbert. Imagine de ansamblu. Figură 11. Sentința celor Opt pentru Siguranța împotriva lui Antonio Rinaldeschi. Archivio di Stato di Firenze, Otto di guardia e balia, 120, dos. 128r-v. Figură 12. Imagine infamanta pe Palatul Podestà, gravura de Vicenzo Cavini după un desen de Giuseppe Manni. De la Angelo Poliziano, Conjurationis Pactianae anni MCCCCLXXVIII commentarium, ed. G. Adimari (Napoli, 1769), 139. Figură 13. Filippino Lippi, Sfanțul Pavel vizitându-l pe Sfanțul Petru în temnița
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
acum în Muzeul Stibbert din Florența, care descrie evenimentele care au dus la moartea lui Rinaldeschi în noua panouri separate, fiecare însoțit de o inscripție [Figurile 1-10]22. Această pictură remarcabilă trebuie să fie înțeleasă nu în tradiția de pitture infamanți picturi și portrete publice și cvasioficiale ale criminalilor notorii [Figură 12]23 ci, așa cum vom vedea, drept o evidență a unei căușe célèbre care a dat naștere unei devoțiuni populare. Ultimul panou arată în centru nu corpul lui Rinaldeschi ci
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de ansamblu. Figură 11. Sentința celor Opt pentru Siguranța împotriva lui Antonio Rinaldeschi (fotografie composită). Archivio di Stato, [Firenze], Otto di guardia e balìa, Periodo repubblicano, 120, dos. 128r-v. Cu permisiunea Ministerului pentru Bunuri și Activități Culturale. Figură 12. Imagine infamanta pe Palatul Podestà, gravura de Vicenzo Cavini după un desen de Giuseppe Manni. Din Angelo Poliziano, Conjurationis Pactianae anni MCCCCLXXVIII commentarium, ed. G. Adimari (Napoli, 1769), 139. British Library, raft 1197.f.13. Cu permisiunea British Library. Figură 13. Filippino
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Vigiliei din Avila, 49 Petru, sfanțul, 30, 101 Petrus Comestor, teolog, 54, 66, 151 Pierre de Belleperche, 50 Pietà, pictată de Dolciati, 133 pietate a laicilor, 69 Pietrasanta, 57 Pisa, 45, 57, 60 Pistoia, 61, 67, 68, 75, 87 pitture infamanți, 28 Podestà, 24, 25, 28, 41, 119, 122 populari, 28, 67, 85 Portugalia, 47 Prato, 36, 38, 75 Profeți, pictat de Dolciati, 31 Prusia, 51 Pugliese, Francesco di Filippo del, 72 Reforma Protestanta, 18 Ricci, familia: Giorgio di Piero, 134
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
în Anexa drept Documentul VI. 22 Pentru această pictură vezi Îl Museo Stibbert, ed. L. G., Boccia, G. Cantelli și F. Maraini, IV:1 (Florența, 1976), 32. Numărul de ordine este 16719. 23 G. Ortalli, "... pingatur în Palatio...": La pittura infamante nei secoli XIII-XVI (Romă, 1979); și Edgerton, Pictures (n. 4 mai sus), 71-73. Gravura din Figură 12 arată că una dintre aceste imagini a fost pictată în Palatul Podestà . 24 Vezi Edgerton, Pictures (n. 4 mai sus), 58, "Subiectul real
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
În durată eternă" (100 de poeme la centenarul trecerii Poetului în eternitate), selecție și studiu introductiv de Geoge Mirea, Editura Eminescu, 1989) nu putea să nu denunțe necontenita cabală antieminesciană, denigrarea tip "Eminescu, mon amour", semnată de Mircea Cărtărescu, un infamant text ce colecționează "pe surse" felurite neglijențe fizice, de vestimentaație sau de comportament datorate sărăciei endemice, temperamentului, eredității (hirsutismul!) sau solitudinii poetului care-a prezis, profetic, pizma visceral-anxioasă a detractorilor în Scrisoarea I: "/ Dar afară de acestea, vor cătă vieții tale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
P. Caraman pe tema istoricității cântecelor bătrânești. Este expusă pe larg teza lui Caraman și prea sumar cea a lui Caracostea. O contribuție reală este și capitolul despre omul Caraman, căruia îi este alcătuit un portret expurgat, bineînțeles, de etichetele infamante pe care i le aplicase savantului Securitatea, în viziunea căreia etnologul era o persoană "bizară și nocivă", un însingurat, un izolat. Dimpotrivă, scrie monografistul, omul a fost caracterizat de sociabilitate, de atitudine blajină, de cultul muncii, de cultul familiei, de
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
aduc probe. Niciuna. Se vorbește acolo doar de faptul că la USR membrii Consiliului au hotărât să-și ceară dosarele de la CNSAS, cum au făcut și alte uniuni de creatori. Despre asta e vorba în articolul cu titlu inflamat (și infamant) și despre nimic mai mult. Din întâmplarea povestită mai sus Cronicarul s-a ales totuși cu o învățătură: ce este rău la alții (la Jurnalul național) poate fi bun la noi (la Cotidianul). Și invers. între timp, în Cotidianul, a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
lui Goma, care, în optica d-sale, ar devansa "subiectivitatea general-acceptată a autorului de jurnale", cîrmind spre "permisivitate": "Este o mare diferență între a fi subiectiv și a fi permisiv, adică de a-ți permite să arunci epitete și lucruri infamante la adresa unor apropiați ai tăi sau la adresa unor personaje pe care le cunoști prea puțin, să afirmi cu foarte mult aplomb lucruri la care nu ai asistat, să redai aproape între ghilimele replici pe care nu le-ai auzit cu
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
criticului clujean, pe care, de altminteri, i le-am relevat în momentele apariției, acesta abundă în consemnările unor surse intermediare, a unor "zvonuri", a unei atmosfere de comeraj. Spre a nu mai vorbi de aprecierile frecvent stînjenitoare, de nu chiar "infamante" la adresa "apropiaților" și nu numai. E verosimilă judecata sintetic-sapiențială a lui Mircea Zaciu cu privire la jurnalul scriitorului surghiunit la Paris ("un asemenea document uman riscă să tulbure multe conștiințe, să pună semne de întrebare cu privire la identitatea noastră, la probitatea noastră"), însă
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
publică. Dar te aude cineva? Am fost atacați mizerabil, pe la spate, turnați la "palate", calomniați în fițuicile național-patriotice de o parte și alta a Prutului și chiar "gratulați" de fosta conducere "apolitică" a Academiei Române, ne-au fost agățate cele mai infamante epitete - masoni, pro-semiți, pro-maghiari, "federaliști", "sorosiști" -, unii au pretins că am fi plătiți de CIA și de KGB (mai ales despre ultima "afiliere" vorbeau tocmai cei cu musca pe căciulă). Dosarul acestei bătălii generaționiste (cum impropriu a fost numită ea
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
pot fi combătute cu armele logicii și bunului simț. În spațiul public românesc e loc doar pentru foștii turnători, pentru ideile râncede ale activiștilor comuniști și pentru râgâielile marilor escroci. Toți ceilalți trebuie călcați în picioare, compromiși, stigmatizați cu etichete infamante. Le doresc reprezentanților reacțiunii etatist-pomanagiste un singur lucru: să ajungă să trăiască, într-un timp cât mai scurt și la intensitate maximă, ideile pe care le susțin. Turnătorii să fie obligați din nou să toarne, stângiștii să se înregimenteze sub
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
Octombrie" (p. 113). E a doua falsă cezură istorică pusă de Emil Boldan în evoluția literaturii privită din perspectivă proletcultistă. Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu sunt înfățișați ca scriitori realiști, fără alt determinativ, scoși din contextul infamant al curentelor literare. Mihail Sadoveanu e monumentalizat ca maestru desăvârșit, istoricul literar invocând toate clișeele posibile: "fruntaș printre scriitori", ilustrator al concepției marxist-leniniste, opera lui este o "impresionantă oglindire a luptei poporului pentru dreptate socială și libertate", "cântăreț neîntrecut al
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
de îngrădire sau restrângere a libertății au fost exercitate de instituții precum organizația statală, familia, instituții magice și religioase, confrerii profesionale și comunitatea locală. Formele privării de libertate au fost răpirea, captivitatea (profilactică, profesională, rituală, familială), surghiunul, servitutea opresivă, pedepsele infamante, cătănia, prizonieratul, sclavia, detenția penitenciară (nu-i rețin atenția însă mediul penitenciar și grupurile infracționale). Socotind tema pe care o cercetează ca un "fenomen major, relevant și reprezentativ pentru definirea profilului cultural și spiritual al comunității tradiționale", autorul își bazează
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
Mircea Mihăieș La începutul anilor ’90, una din acuzațiile infamante la adresa noastră, a românilor, a fost aceea de „mâncători de lebede”. Presa occidentală, îndeosebi cea austriacă, era plină de exemple, de mărturii, de evocări (și, dacă nu mă înșel, și de fotografii) care dovedeau obiceiurile barbare ale populației de la revărsarea
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
de familie, p. 13). Să fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un „derapaj” condiționat de factori conjuncturali de tot felul) și adevărul istoric. O separație pe care nu doar Țoiu și
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
G. Călinescu vom reveni. Nu înainte de a reține întrebarea cu tîlc pe care acesta i-a pus-o asistentului său: „De ce nu te-ai făcut inginer?". Dar surpriza majoră e alta. Chiar neacceptînd a fi socotit „critic" sau „scriitor" (termeni infamanți în ce-l privește), chiar susținîndu-și „identitatea critico-teoretică", Adrian Marino nu făcea decît să opereze cu literatura. Cu ce altceva decît cu literatura? Situație ce nu-l împiedică însă, aidoma unui medic ce ne-ar asigura că detestă medicina ori
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu cât autorul textelor incriminate are o vârstă... Vorba ceea: om bătrân și nu-i e rușine să tot scrie porcării. Parcă le aud pe mătușile acre din Cartea nunții
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]