576 matches
-
valoarea vieții" iar "fericirea care este armonia dintre noi și ne înconjoară" este pentru ei nu numai un lucru străin, ci chiar straniu. Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos. Mi-e frică de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lui într-ale eseisticii post-totalitare, care cutezaseră, și ei, să răspândească, ce-i drept în forme mai atent cumpănite, idei asemănătoare, căci Quod licet Jovis, non dicet bovis. Infailibilul trebuia să rămână doar el, păcătoșii buni de țintuit la stâlpul infamiei, exclusiv ceilalți. Combătea zdravăn, combătea din greu, combătea fără teamă, chiar dacă se mai întâmpla să-i scoată din țâțâni pe unii lideri politici mai radicali. Rămăsese de notorietate un talk-show la o televiziune recent ivită în ciupercăria mediatică de pe plaiurile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu poate fi separată de aceea a solidarității cu cei supuși dominației totalitare. Nu este de ajuns să spui Nu unei societăți de consum de ale cărei beneficii te bucuri pe deplin. O revoltă veritabilă înseamnă să spui Nu minciunii, infamiei și persecuției, oriunde acestea se află la putere". Această concluzie a politologului american originar din România este partea cea mai viabilă astăzi -în lumea noastră postmodernă, dominată de pierderea reperelor și confuzia de valori, în care bipolarismul lumii în alb
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
majoritate a intelectualilor de valoare, anihilîndu-i prin mijloace administrative și polițienești. Nimic nu se petrecea în planul politicii culturale dintre 1945 și 1965 fără inițiativele și intervențiile sale. De-a dreptul sau prin intermediul unor acoliți, Cameleonea a pus la stîlpul infamiei personalități precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Constantin Brâncuși, P. P. Negulescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti și numeroși alții. În paralel, marele trăgător de sfori a pus la cale distrugerea instituțiilor culturale ale țării, lichidarea
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
fii sigur că nu se vor da în lături să-ți ridice lumea în cap, și, la rigoare, să te extermine. Dacă n-au putere absolută, pun la bătaie tot arsenalul de care e plină istoria cenzurii (dar și istoria infamiei umane), călcându-te în picioare în presă, la televiziuni, în amfiteatre sau în conversații particulare. În ciuda aparențelor, ideologia extremistă e unicoloră. O carte precum Lolita n-a putut apărea sub comunism. Dar ea îi provoca greață și criminalului nazist Adolf
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
este vorba de un atentat "laș" la adresa "civilizației", a "libertății" sau a "lumii libere", ci un atentat la adresa statului care s-a autoproclamat drept unica superputere mondială, un atentat comis ca ripostă la anumite alianțe și acțiuni americane specifice?" Istoria infamiei a reținut arareori exemple mai scabroase de josnicie umană. Și totuși, astfel de personaje continuă să fie prizate în numele unei penibile exaltări a "alterității", "egalității", "pluralității opiniilor" și al altor poncife ale corectitudinii politice. Acestor monștri ai urii și resentimentului
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
nu-i în nici un caz stătută. Aș spune chiar că sudul la care aspiră Medgidia e mult mai jos pe glob decât pragul simbolic al Balcanilor. Ca la Borges, apar din loc în loc fragmente dintr-un soi de istorie a infamiei. Uciderea profesorului Caraeni, fost combatant gardist revenit la sentimente mai pașnice, constituie o asemenea pagină. Camarazii lucrează cu sul subțire. Prea subțire, totuși: „Cârciumarul i-a transmis că era prea prins de conducerea orașului împreună cu tinerii patrioți pentru a da
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
vizitează Dumnezeu, îmi spun cu uimire, cu indicibilă bucurie și umilință.ť (5 martie 1992, joi) Tulburarea profundă adusă de război, care ocupă o bună parte din stările de spirit ale tinereții (ŤPână când, Doamne, până când ai să permiți ca infamii să stăpânească lumea, până când grija a milioane de oameni o să fie, mereu de pe o zi pe alta, cine pe cine a ucis?ť - 2 decembrie 1940) primește o ripostă în oglinda însingurată, crepusculară, a păcii zilelor noastre (crepuscularul agonic evocat
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
e totul. Încercarea de a-și tipări opera la Ollendorf ("o editură care publica mai ales cărți naturaliste"), pe speze proprii, se soldează cu un nou eșec. Răspunsul grosolan al lui Humblot, directorul editurii, poate intra cu ușurință în istoria infamiei: Oi fi eu mai simplu la minte, dar nu pot să-mi imaginez că un domn poate folosi treizeci de pagini pentru a descrie cum se întoarce de pe o parte pe alta în pat înainte de a adormi!" Primul volum al
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
citim dosarele, informatorii și colaboratorii au fost racolați prin șantaj, prin exploatarea fricii, a oportunismelor, a omeneștilor, preaomeneștilor slăbiciuni și defecte. Nu toată lumea a semnat, se va spune. Firește! Dar nu m-aș grăbi azi să-l pun la stâlpul infamiei pe tânărul de 20 de ani care a semnat sub presiune. Și ca să îndepărtez orice ambiguitate, mă grăbesc să spun: nu am semnat angajamente la Securitate, deși aș fi vrut să lucrez în diplomație (cum mi s-a și oferit
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
scrie un roman despre cum a „scris” romanul, un prim pas spre autenticitate și recuperarea propriei identități. Încercările penibile de a intra în pielea scriitorului care nu este miau amintit de o povestire a lui Borges din Istoria universală a infamiei, „Neverosimilul impostor Tom Castro”, despre un escroc care pretinde a fi moștenitorul unei averi fabuloase și în loc de a încerca să semene cu persoana pe care o înlocuia se bazează tocmai pe diferență și nu pe similitudinea așteptată. Talentatul escroc știe
Literatura de sertar sau romanul à tiroir by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5949_a_7274]
-
fi opus datele din dosar. Am fost eu însumi de părere, înainte de a le cunoaște, că, dacă, așa cum Groșan declara în interviul pomenit, nu exisă decât o singură informare, și aceea benignă, nu era cazul să fie țintuit la stâlpul infamiei. Citind însă dosarul primit de la CNSAS, mi-am dat seama că Groșan ne-a indus în eroare și că lucrurile stăteau în realitate mult mai rău. În loc să-și asume răspunderea colaborării cu Securitatea, a mizat pe o eventuală, deși improbabilă
Un dosar de Securitate și învățăturile lui by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5720_a_7045]
-
Hossu Longin și Dan Necșulea - dacă partea feminină a cuplului nu s-ar fi manifestat în vremea din urmă, printr-un discurs inflamat ce preamărea valorile absolute ale eticului. Postată în fruntea unui pluton de contestatari care-au mers cu infamia atât de departe încât să-i nege lui Vladimir Tismăneanu până și meritele ori pozițiile științifice, d-na Hossu Longin a uitat atunci să ne spună - ca și acum - un amănunt: că nu vorbește în calitate de intelectual public, ci de pe poziția
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
cursul unei deplasări în regiunea Cuzco (sud-est), scrie . "În aceeași zi în care a avut loc beatificarea sa, ne-a adus vestea că cel care a instigat la explozia turnurilor și clădirilor nu mai este pe această lume; sperăm că infamia și ura vor dispărea odată cu el!", a continuat Garcia. Cred că este un prim miracol al lui Ioan Paul al II-lea, proclamat preafericit". "Sperăm că prin căderea sa (a lui bin Laden), această grupare care vrea să propage terorismul
Președintele statului Peru: Moartea lui Osama bin Laden, un miracol făcut de Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-journal/Journalistic/60686_a_62011]
-
Că și-l doresc, sau nu. Iau, din foile care zboară prin comedii și prin schițe, trei scrisori. Una e celebră, și pierdută. Alte două sunt comerț cu influență, din cel care se practică în toate timpurile. Din deja citatele Infamie... și Triumful talentului. Să le luăm, însă, pe rând. Dintru început, scrisorile la Caragiale sunt parcă făcute să fie pierdute. Se țin neglijent, deși cu pretenția că sunt bine ascunse. De bună seamă, nimeni nu l-ar fi căutat pe
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
perechea într-o alta, pe care o gestionează Dandanache. Firește, el joacă mai murdar, față de becherul lui, decât Cațavencu față de Zoe și Tipătescu dar, schimbând puțin replica din Danton, aceea nu e moartea lor, deci nu-i privește. Recomandatul din Infamie..., avându-și biletul către postul dorit în buzunar, se oprește să prânzească. Fatalitate, scoțând scrisoarea pe masă (ceea ce, pasămite, îi rupe vraja), aceasta e... maltratată cu sos și zeamă de un chelner zevzec și nu mai poate fi folosită. Nefericitul
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
cinematografe de către biroul ucrainean pentru educație politică pentru a dispărea în arhive. Numele filmului este și cel al unui bandit popular al vremii sale, personaj real pe care regizorul, prin intermediul lui Isaac Babel, l-a împrumutat acelei colorate istorii a infamiei de care vorbea Borges. Benya Krik poseda acea aureolă pe care o conferă naivitatea și admirația populară celor care sfidează legea, un bandit-haiduc fără scrupule, dar cu șarm și ștaif, amestec de fante de mahala cu maniere burgheze și cuțitar
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
care opun natura culturii („Vai! și cum își bate pieptul/ Înțeleptul/ Care zi cu zi cârpind/ Ale sale zile pline/ De suspine,/ Vede cărțile-i mințind!”// „Mie dați-mi valea verde,/ Unde pierde/ Omul negrele gândiri,/ Unde-ți uiți de infamia/ Și sclavia/ Auritelor zidiri!”), pe când Topîrceanu schimbă polii. Se vede, având sub ochi și sursa, și parodia, că nu civilizația în sine îi lipsește, ci convenția. Unde ceilalți fug de constrângere, Topîrceanu jubilează. Și această opțiune socială, la urma urmei
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
să fie vorbire privată se revendică în acest caz de la responsabilitatea pe care Barthes o cere vorbirii publice. Pus în fața violenței limbajului public, care smulge mărturii și tranșări pentru deliciului publicului care le așteaptă ca o execuție publică la stîlpul infamiei, Barthes încearcă ceva ce, pe vremea lor, încercau misticii (și apoi, tot mai degradat, romanticii): privatizarea teoriei. Dacă te simți vinovat atunci cînd, vorbind public, nu judeci, ce-ar fi să compensezi sentimentul printr- un soi de teorie practicată în
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
În acești vreo paisprezece ani de la întemeiere, redacția fusese adesea criticată de forurile de partid ale Universității, alteori sprijinită discret, dar câteva gesturi mai îndrăznețe, precum publicarea, cu o prezentare de Mircea Zaciu, a memoriului lui Blaga ca răspuns la infamiile lui Mihai Beniuc ori a scenariului la filmul, apoi interzis vreme de un deceniu, al lui Lucian Pintilie după Caragiale, De ce trag clopotele, Mitică?, n-au scăpat neînregistrate pe parcurs, odată cu permanentele reproșuri că revista nu „reflectă” suficient realitățile vieții
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
modă de la o vreme, a procesului de intenție. Procesul cu pricina constă în a atribui unor gesturi sau cuvinte ale cuiva o cauză care, în cel mai bun caz, poate fi închipuită, nu și dovedită. Moralmente, e vorba de o infamie. Îl asigur pe autorul remarcei că nu i-am citit comentariile la cartea mea, după cum nu le-am citit nici pe ale altora, pentru că, adeptul lui Maiorescu fiind, sunt de părere că responsabilitatea criticului literar constă în ceea ce scrie el
De ce nu citesc ce se scrie despre cărțile mele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5377_a_6702]
-
vadă un act sexual, pentru că "așa o facem noi în Carnage". Puteți urmări AICI imaginile cu camera ascunsă surprinse de reporterii Sunday Mirror. Mai mult, barul nu se rușinează cu scandalul provocat de clipul apărut pe internet, ci își folosește infamia ca strategie de vânzări, încercând să impresioneze tineri care caută acest tip de distracție.
Fenomenul Magaluf: Depravare totală, strategie de vânzări în barurile spaniole by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53938_a_55263]
-
musafirul nepoftit în vagonul cu codoșlâcuri nu le strică alibiul. La urma urmei, cui i-ar folosi? Probabil că încurcăturile cele mai celebre, ținând de apele-ape ale caracterului - dacă se poate spune așa - moftangiilor sunt cele din Amici și din Infamie... Decorul diferă, este de berărie fără ștaif, unde oricând se poate întâmpla un accident. Cineva sau ceva se amestecă și identitatea, cam precar construită, a unei atitudini sau a unui gest, se arată a fi cu totul altceva. Îi putem
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
Dar homosexualul de acest tip este masochist moral, nu numai pentru că acceptă și se fericește de relația în care este dominat, dar și pentru că simte că fericirea lui este într-un anumit mod legată de discriminare, de punerea la zidul infamiei, acest tratament fiind, în grade diferite, practicat și în societățile tolerante (numai recent mișcările de tip gay pride și-au propus combaterea integrală a unei astfel tratări). Că Sebastian era homosexual, pesemne latent, există indicii: pseudonimul ales, cum am văzut
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
libertatea cuvântului, iar dacă Oana Pellea se simte insultata și calomniata, se poate adresa instanței. "Ăla de la Cațavencii care a scris răutatea la adresa Oanei Pellea e un bou. Dar nu pentru textul ăla prost, ci în general. A scris și infamii pe langă care mizeria zilei e o dulce alinare. Dar, așa bou cum e, are dreptul la o părere, inclusiv la ăia că Oana Pellea ar trăi exclusiv de pe urma gloriei și geniului lui Amza. Pentru că părerea face parte din ceea ce
Ciutacu: Ăla care a criticat-o pe Oana Pellea e un bou, dar... by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65243_a_66568]