684 matches
-
răspunsul la întrebarea asta, dar cred că vom avea treabă toată noaptea. Pe loc nu vom putea rămâne, fiindcă ne-am putea trezi cu rușii peste noi. Ei și-ar da seama că suntem o baterie de artilerie și nu infanteriști. Așa că ar avea superioritatea tehnică și tactică asupra noastră. Și atunci... ― Adio libertate - a prezis comandantul grupei de avangardă. ― Asta doar în cazul că rămâi viu din încăierare - și-a spus Dumitru gândul. Frânți de oboseală, au ajuns la baterie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
războaie, când luptele erau purtate cu onoare și decență.Privett-Clampe (și toți cei care au fost încartiruiți cu el, au stat la aceeași masă, sau au mers în același vagon de tren cu el) nu vor uita ziua când niște infanteriști schimbau focuri peste o vale cu niște bărbați din tribul Waziri, iar unul din dușmani a strigat deodată că englezii ținteau prea jos și s-au ridicat, să-i lase să-și ia corect cătarea. Așa este pathanul. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pușcă de vânătoare de calibru mic, domnul Bridgeman a realizat că nici măcar orezul nu putea salva visul său de la un eșec total. Dezamăgirea l-a făcut să fie morocănos, însă după negocieri cu ofițerul districtual (susținut de un pluton de infanteriști Gurka) el a eliberat ostaticii și s-a lăsat în grija Surorilor Întru Pocăință, care aveau o instituție destul de discretă în Calcutta. Micul Jonathan a fost dat la o școală cu internat din apropiere, având dreptul să-și viziteze părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu petlițe negre de la Auto erau disprețuiți, invidiați, dar și nițel temuți de către ceilalți: se presupunea - pe drept cuvânt - că era nevoie de proptele zdravene ca să faci școala de șoferi pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poată să fie gata de luptă În cât mai scurt timp cu putință. Când intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu și gros - aproape putea fi pipăit - de trupuri și picioare nespălate, de bocanci și șosete de infanterist, de bășini de la fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe obraz și mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muncitorii, așa că de ce n-ați fi generos cu ei de data asta? Aproape părea să-l roage în numele mulțimii. Hideyoshi se ridică în picioare. Îi dădu un ordin lui Kanbei și celor doi funcționari îngenuncheați în fața lui. Aproape imediat, câțiva infanteriști se apropiară, cărând pe umeri niște saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei continuă: — N-a fost vina voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căruțe cu provizii militare blocau toate intersecțiile, iar pe străzi aproape că nu se mai putea circula. Soarele strălucea cu putere și, dintr-o dată, ai fi zis că e toiul verii: hamalii umpleau magazinele și se certau în timp ce mâncau; afară, infanteriștii se strecurau printre care trase de boi, răcnind încoace și-ncolo. De-a lungul străzilor, muștele bâzâiau și roiau peste bălegarul cailor și al boilor. — Ți-ai revenit cu sănătatea? îl întrebă Mitsuharu pe Mitsuhide. — Precum vezi, zâmbi Mitsuhide. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moralei și al justiției și încă nu le trecuse prin minte că inamicul putea fi Nobunaga. Cinstitul și îndărătnic spirit al clanului Akechi, devotat simțului de dreptate, fusese transmis de la comandanții de companii, prin eșaloanele inferioare, până la cel mai umil infanterist sau purtător de sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata îl lovi pe Nobunaga în cot. Clătinându-se înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul din spatele lui. În același moment, dincolo de zidul dinspre apus avea loc o acțiune minoră. Un grup de vasali și infanteriști, sub comanda lui Murai Nagato și a fiului său, năvăliseră afară din conacul guvernatorului, care se afla în vecinătatea Templului Honno. Atacând din spate forțele de împresurare ale clanului Akechi, încercară să intre în curte pe poarta principală. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate construite în grabă. Dintr-o dată, Hideyoshi își aminti de tinerețea lui de infanterist. Legând șnurul evantaiului de comandant de sabia pe care o purta, începu să urce spre vârful turnului. Pajii îl împinseră din spate și se formă un fel de scară umană. — E primejdios, stăpâne. — N-aveți nevoie de o scară? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
--Care? --Nu sunt singurii care dăruiesc în neștire... --După ce m-ai purtat printre egumeni și paharnici, lasă-mă să-ți vorbesc și despre oameni de rând. --Abia acum sunt numai urechi, amice. --Ascultă cum sună zapisul lui “Ion siimanul (infanterist în leafă n.n) di la steagul lui Alixandru bulucbașea (comandant de buluc, ceată n.n) și cu fămeia lui... Măriia” care spun: “Am vândut o casă a noastră care o am făcut cu a noastră cheltuială... care casă iaste
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
după aia. Da’ pe moment, dacă nu vor să meargă, n-o să meargă. Și dacă te apuci să-i Împuști pe cîțiva, restu’ tot n-o să meargă. — Poate c-o să iasă bine. Nu. MÎine o s-avem o trupă bună de infanteriști. Și Ăștia o să meargă, orice-ar fi. Nu ca jegoșii Ăia din prima zi. — Și poate iese bine totuși. — Nu. N-o să fie bine. Dar o să Încerc să fac să iasă cît de bine se poate. Pot să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
desfășoară pe flancuri. *** — Știu. Dar, vezi tu, dac-am avea tanchiști pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din care plecase francezul Între două vîrste. Fuseserăm acolo, prin praf, fum, Înconjurați de zgomot, răni, moarte, frică de moarte, vitejie, lașitate, toată nebunia și ratarea unui atac lipsit de succes. Fuseserăm acolo, pe terenul acela arat pe care nici un infanterist nu l-ar fi putut străbate fărĂ să fie ucis. Te aruncai la pămÎnt și rămÎneai Întins acolo; Îți făceai o moviliță ca să-ți aperi capul, Îți Înfigeai bărbia În praf, așteptînd ordinul să urci panta aceea pe care nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
schizoidă și fracturată, deviind de la realitate cu ajutorul a tot felul de travestiuri, unele chiar în acea stare de dereglare cerebrală numită somn. După vizita la mătușile din Botoșani, Leo se visă, pe banca din parc, în chip de strungar și infanterist, roluri corespunzătoare părții reci a naturii sale. Pe Cosmin îl enervă mai cu seamă scurtimea frazelor: E șapte, băăi! strigă gros Leo din spatele halei. Bucuros, își întinse brațele și ele trosniră. Închise apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA PAUL TUMANIAN MANECHINE Cuvânt-înainte de Livia IACOB INSTITUTUL EUROPEAN 2014 CUPRINS Cuvânt-înainte (Livia Iacob) / 7 Manechine / 15 Infanteristul umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105 Primus / 109
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
niciun rău. Nestor își ridica privirea și se uita în ochii ei, care inspirau încredere fiindcă era complice cu băieții și nu putea să trădeze. Trecea deci pragul și, de mână cu ea, începea să urce scara în lumina albă. INFANTERISTUL UMANIST Pe poligon, în rândul companiei de T.R.-iști cărora, în treacăt fie spus, uniformele le stăteau ca dracu', s-a iscat o dispută pe tema: cum e mai corect să se spună, tragere sau tir? Disputa a avut loc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doză de cinism pentru că, ajuns eventual pe câmpul de luptă, poți ucide un om (sau mai mulți oameni depinde de cât ești de zelos) cu detașarea unuia care face performanță sportivă. Noi toți cei ce am absolvit facultăți umaniste suntem infanteriști în rezervă, fără excepție, să ne fie clar, și nu trebuie să ne amăgim cu gândul că țintele noastre vor fi, în caz de război, altceva decât oameni. Dacă în artilerie sau în aviație ținta poate fi o construcție sau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să ne fie clar, și nu trebuie să ne amăgim cu gândul că țintele noastre vor fi, în caz de război, altceva decât oameni. Dacă în artilerie sau în aviație ținta poate fi o construcție sau cine știe ce alt obiectiv militar, infanteristul e pus în situația să ucidă oameni. Cineva a făcut observația cinică: Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în situația să ucidă oameni. Cineva a făcut observația cinică: Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația la fel de cinică: Infanteristul umanist! Pentru locotenentul-major toată discuția asta nu era decât limbuție inutilă, dar nu și-a manifestat fățiș dezaprobarea pentru că T.R.-iștii erau cu toții oameni cu studii înalte și doar asta le era meseria: să spună vrute și nevrute. Se trăgea pe grupe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
țintă e lovită? Ofițerul i-a răspuns rânjind: Simți în mână o scuturătură, ce dracu'! Și a adăugat ironic: Dar nu fiți și voi prea pretențioși. Mai coborâți din când în când nenorocitele alea de ținte chiar dacă nu simțiți nimica. Infanteristul, nu-i așa, e umanist. Îl doare sufletul pentru "semenul" său și, metaforic vorbind, îl mai și scoate uneori de pe câmpul de luptă înainte să fie ciuruit de gloanțe. Cu care ocazie face și el ceva folositor: contribuie la îmbunătățirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
veți fi încartiruiți, la ora șaptesprezece te prezinți aici, pentru a te pune în cunoștință de cauză. Adică să știi ce te așteaptă. Căpitane, îi încartiruiești cum am hotărât... Până acum eu am făcut cercetarea cu câțiva ostași selecționați dintre infanteriști. Nu a fost ușor, fiindcă oamenii, nefiind formați special într-o anume situație, am fost pe punctul de a fi capturați de inamic. Sper ca în acțiunile voastre să nu vă aflați în situații limită. Și eu sper, domnule căpitan
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
alcătuită dintr-un număr de oameni potrivit de mare, putea să fie bine hrănită și întreținută cu toată cinstea. Lucrurile ajunseseră atât de departe încât, la o armată de douăzeci de mii de soldați, nu se găseau nici două mii de infanteriști. În afară de aceasta, condotierii au folosit orice mijloc potrivit pentru a-și cruța lor înșiși, precum și soldaților, atât oboseala, cât și frica, așa încât la încăierare nu se omorau între ei, ci se luau prizonieri, și aceasta, fără obligația de a plăti
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Șuțu, Filipeștii, Lahovary, Labiș, Alexandru Paleologu, Mircea Nedelciu și Gina Patrichi, George Enescu și Gavrilă Marinescu), dându ne nu doar numele tuturor primarilor Bucureștilor îngropați la Bellu Ortodox, dar și lista celor 114 eroi francezi, ofițeri și soldați, aviatori sau infanteriști, morți în La Grande Guerre în România și îngropați în Bellu Militar (mi-am copleșit, literalmente, prietenii din Lille ducându-i acolo), împreună cu personalitățile îngropate în cimitirele Sfânta Vineri, Colentina și Ghencea: Iancu Brezeanu, Lucia și Tony Bulandra, Maria Lătărețu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii. Prima, bărbatul, Frank Burnet. Cincizeci și unu de ani, bine făcut, fost infanterist marin. Fiica tipului, Alex, abia trecută de treizeci de ani, avocat. Nepotul tipului, Jamie, opt ani. Bătrânul dispăruse și Vasco nu avea nici un motiv să mai încerce să-l găsească. Burnet putea fi oriunde în lume: Mexico, Costa Rica, Australia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]