367 matches
-
punct de vedere social, nu și din punctul de vedere al ideii de feminitate. În ieșirea femininului din frustrările sociale, se cade, uneori în extrema cealaltă, străduindu-se să-și însușească o serie de manifestări și caracteristici masculine. Astfel, sub infatuarea emancipării, elementul feminin se modifică, alunecând spre polul masculinizării, bravând cu elemente de tipul: ce "femeie-bărbat" este ea... Făcând astfel să se diminueze din atributele feminității, care sunt: tandrețe, afectivitate, dăruire (emisivitate), blândețe, bunătate, maternitate, spiritualitate etc. Pe bărbat, oare
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ideologice etc.), extinse în sisteme de organizare a activităților și desfacerii rezultatelor, potrivit unui obiectiv secular: reproducerea sporită a capitalului investit cu ajutorul profitului anticipat și a diferențelor față de rezultate, reflectate în noi performanțe, ori numai în cheltuieli pentru lux și infatuare. În cele câteva decenii postbelice, capitalismul cu față tot mai umană din Vest a urmat prima cale și așa crizele au fost depășite mai ușor. Rapidul progres tehnic (în care robotizarea este doar o latură) a inversat raportul dintre producție
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
raportul invocat este oarecum dezechilibrat, asimetric din rațiuni obiective (diferența de vârstă, de cumul de experiență, de statut social, de capital cultural etc.). Diferențe există în mod evident, dar ele nu trebuie să devină motiv de depreciere a elevilor, de infatuare, de impunere a propriei persoane, de exercitare a autoritarismului. Este indicat ca aceste valențe ale profesorului să fie supravegheate, camuflate, autocenzurate. Autoritatea, care este o dimensiune pozitivă în educație, nu se impune, ci se câștigă, este atribuită de către partenerii actului
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
Externe în guvernul Averescu (1920), scriitorul împărtășește întrucîtva soarta lui Slavici: este "clasat" încă din timpul vieții, iar procesul de perimare începe prea devreme. Timpul a netezit însă asperitățile acestui caracter semeț, "omului" și "teoreticianului" i-au fost uitate deșertăciunile infatuării, iar manualele școlare în care a fost mereu inclus i-au remodelat scriitorului personalitatea. Și chiar dacă scrierile sale au menținut cititorul la un confortabil și moderat debit emoțional, critici mai vechi și mai noi recunosc în Viața la țară și
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil"; în vreme ce condescendenta ar fi o "purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferenta". Doar la substantiv e adăugat un sens secundar, cu indicația "peiorativ": "aer de superioritate, infatuare, semeție". Se creează astfel impresia că acest uz negativ (pe care DLRM 1958, de altfel, nici nu-l înregistra) ar fi ulterior primului sens - cel normal, pozitiv -, că ar fi derivat din acela. De fapt, lucrurile stau chiar invers. E
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
acum, când aveam un Saint-Germain adevărat, nu mai aveam ce să facem cu unul presupus. Agliè nu părea mâhnit de atitudinea noastră rezervată față de el. Ne saluta cu multă grație și se eclipsa. Cu o grație care deja mirosea a infatuare. Într-o luni dimineață ajunsesem târziu la birou, iar Belbo, nerăbdător, mă invitase la el, chemându-l și pe Diotallevi. „Noutăți mari“, spusese el. Tocmai Începuse să vorbească, și a sosit Lorenza. Belbo era Împărțit Între bucuria pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
români, nu reprezintă, în esență, natura relațiilor feudale, se pune întrebarea legitimă, de ce acceptau regii Poloniei și Ungariei asemenea formule ale jurământului de credință ? În relațiile feudale există de multe ori și o anume doză de ipocrizie, dar și de infatuare. Fiecare nobil dorește să aibă cât mai mulți vasali, singura formulă în care se stabileau în cadrul lumii feudale relațiile dintre oameni. Chiar și împăratul, titlul suprem la care se putea ajunge în vremea respectivă, era într-un anume fel vasalul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se găsesc și în Letopiseț, dovadă că autorul lor a fost aceași persoană. După care vine apelul patetic al domnului la unitatea de acțiune a creștinilor, pentru ca Moldova, această “poartă a creștinătății”, să nu cadă sub jugul păgânilor. Orgoliu, vană infatuare ? Atunci când domnul definește rostul strategic al Moldovei ? Venețienii, apoi Papa și regii Ungariei și Poloniei, se vor convinge treptat de acest adevăr. Până atunci, Moldova se va lupta singură cu puhoiul otoman în 1476. În 1477, Ioan Țamblac va prezenta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
agonie și în vid. "Axioma" (Ploiești), nr. 1, ianuarie 2004 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară Dacă Theodor Codreanu s-ar fi gândit să purceadă spre "pântecele" capitalei dâmbovițene, ar fi ajuns în București un critic plin de morgă și infatuare, mai puțin de dat studiului textului literar și mai implicat în sforării de umplere a tainului universitar, căci acolo ar fi avut catedră, sau celui jurnalistic. Ar fi trebuit să facă față unor coterii gata să-l demoleze dacă și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
locuința lui din Piața Amzei. Multe lucruri s-au întâmplat, dar n-am avut nici timp și nici senzația că ele trebuie reținute aici, în caietul meu. Însă trebuie amintit că m-au impresionat poeții mai tineri și foarte tineri, infatuarea lor, ca reprezentanți ai unui „ism” occidental, prin care își închipuie că vor deveni repede, „ca în Occident”, respingând total „tradiția” în care au apărut. Am vorbit mult despre asta cu colegii suedezi, despre „postmodernismul” care e deja „passé” în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la vârsta de patruzeci de ani îl privesc pe vechiul meu prieten de vreme bună, cititorul general, ca pe ultimul meu confident contemporan; înainte de a fi părăsit anii adolescenței, unul dintre maeștrii cei mai interesanți și mai fundamental lipsiți de infatuare din câți am cunoscut vreodată mi-a cerut imperativ să urmăresc statornic atragerea bunăvoinței și toleranței printr-o relație cu cititorul, oricât de ciudată sau de îngrozitoare ar fi aceasta; în cazul meu, maestrul a fost conștient de la bun început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Împlinită, cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu să găsești ceva la Aventino, spunea agentul insinuant. Cine are casă aici, o păstrează. Cunoașteți cartierul? — Aici m-am născut, răspunse Maja cu o ușoară notă de infatuare. Buricul Romei. Apoi am plecat În Anglia și apoi a apărut Elio. Și orice aș fi căutat, n-am mai găsit. Nu m-am mai Întors la Aventino de atunci. Fata care a crescut aici numai există. Aris privi atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu s-a căpătuit. Emma se simți pe neașteptate deprimată. Își spusese Întotdeauna că dacă viața ei sentimentală era atât de dezordonată și fără căpătâi, era pentru că nimeni nu știuse s-o iubească pasional cu devotamentul, cu gelozia și cu infatuarea lui Antonio. Doar pentru el, ea avusese impresia că nu era una oarecare. Dar Antonio era foarte fericit și fără ea. Și se căsătorea cu alta. Dar tu? Întrebă În cele din urmă Antonio. Cântărețul Îi făcu semn să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
când mă vei revedea? Eu, oricum, voi părea indiferentă, nici nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă vei revedea? Eu, oricum, voi părea indiferentă, nici nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa” - „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu s-ar putea altfel, strivită cum voi fi, între două realități străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa” - „A mai rostit cineva cuvintele acestea, dar atunci era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu el: "Domnul acesta tulbură situațiile cele mai limpezi și zăpăcește pe toată lumea." 134, după cum descrierea simptomelor Animei constelate i-ar fi folosit lui Nicolae Manolescu în aprofundarea amorului de tip vanitate. Aceeași stare de disconfort, manifestată prin susceptibilitate și infatuare, i-o induce Camil Petrescu și lui Mihail Sebastian, după cum rezultă din mărturiile atât de comentatului său Jurnal. Erijându-se într-un strateg genial, Camil se simte neînțeles, cere să fie numit comandant al apărării antiaeriene a Capitalei și e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
place mult duelul. Noi prusacii, mai ales, avem toți tăieturi...Ei bine, noi avem un fel de zicătoare: Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată, că e periculos...".199 Ignoranța, dublată uneori și de infatuare, este cu mult mai periculoasă decât orice adversar pe care îl întâlnești într-un turnir. Este o lecție pe care don Quijote a învățat-o din cărțile pe care le poartă în permanență cu sine: "Cu oamenii care n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să fie așa. Există un vers al lui Voiculescu pe care-mi place să-l citez: „Căci e înțelepciune a ști să fii și rău”. Dar e cu totul altceva decât răutatea irațională, prostească și care vine din egoism, din infatuare, din stupida sete de a domina. - Dați numele acelor valori cărora le țineți partea în cultura românească. — Eminescu, Caragiale, Iorga, Brâncuși, Pallady, cei pe care i-ai enumerat dumneata adineauri, când mă invitai la conformism, și noi doi, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
vorba lungă; deși a scris el însuși câteva tratate în formă dialogată (era un constant admirator al lui Platon), nu avea încredere în eficiența discuției. Obiecțiile aduse marilor sisteme de gândire îl iritau și le socotea semne de suficiență și infatuare; operele mari au totdeauna o substanță pozitivă ce trebuie pătrunsă și înțeleasă; obiecțiile sunt fără rost, dar opțiunile sunt legitime. Într-o dedicație dată doctorului Henri Mondor, Alain face încă o declarație uimitoare prin simplitate și justețe: „Ma méthode est
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-i mai oferă soției niciun moment de libertate, ținând-o alături ca într-o închisoare. Cecitatea personajului devine însă simbolică, deoarece Ianuarie a fost dintotdeauna orb și neiinițiat, un ignorant căruia destinul nu face decât să-i răsplătească prostia și infatuarea pe măsură. Adulterul femeii ar fi avut loc chiar dacă soțul nu ar fi orbit fizic. Redobândind vederea pe neașteptate, Ianuarie își zărește consoarta în părul din grădină, în brațele lui Damian. Femeia nu se pierde nici măcar în fața acestei situații mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Modernii, deși maniera de desfășurare a polemicii nu mai lasă nici un dubiu asupra identității celor doi. Prin imaginea agresivă creată păianjenului se sugerează impetuozitatea Modernilor, dar o impetuozitate care alunecă într-o anumită vulgaritate. Brutalitatea adresării corespunde unei atitudini de infatuare excesivă și de exacerbare a simțului proprietății. Traduse la nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase acum până la chipul și asemănarea unui adevărat argumentator, își începu lămurirea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
groaznic pas bleu, de o rară suficiență” (cu toate acestea, cartea a epuizat un tiraj de cinci mii de exemplare numai în anul apariției); „Dezastrul Aidei Vrioni: un act de roman-foileton; critica-mormântală”; „Mare lectură din Aida Vrioni, pasagiu sublim de infatuare”. În stagiunea 1927-1928 Teatrul Popular îi pune în scenă comedia într-un act O noapte de nuntă, în 1941 Studioul Teatrului Național îi joacă piesa Suflet în vâltoare (cu titlul inițial Ispășire, modificat în Vieți frânte), iar în 1942 Comitetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
fără acel blocaj indus de protecția excesivă, care e frica de frică; e de așteptat atunci ca, în locul tihnei, o stranie jonglerie jupiteriană cu fulminența să-i trezească interesul. Obscuritatea, marginalitatea și disperarea sunt condiția lustragiului de fulgere, dar și infatuarea proprie indestructibilului. În repetatele impasuri ale dialogului cu nomazii, și foarte probabil sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți se lansă discret în încercarea de a distinge modul cum cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]