189 matches
-
bună, un individ va beneficia de mult mai puține oportunități de a-și realiza planurile de viață în cadrul societății. Protejarea oportunităților existente ale unui individ necesită, altfel spus, protejarea stării sale de sănătate. Din această intuiție centrală, argumentul egalității oportunităților inferează că indivizii au nevoie de o bună stare de sănătate pentru a-și menține aria lor echitabilă de oportunități. Acest pas al argumentării este, fără îndoială, unul legitim. Însă, în tentativa de a justifica accesul universal la serviciile de îngrijiri
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
urmare, nevoie de accesul la serviciile de îngrijiri medicale pentru a-și putea prezerva oportunitățile. Deși aparent simplă și plauzibilă, această inferență este, totuși, argumentează Sreenivasan, nevalidă. În ciuda conexiunii între starea de sănătate și oportunități, nu suntem îndreptățiți, totuși, să inferăm ideea violării egalității oportunităților doar din pierderea stării de sănătate: "desigur, cineva bolnav va avea mai puține oportunități decât atunci când era sănătos, însă aceasta demonstrează doar că starea sa de sănătate era necesară pentru menținerea oportunităților sale existente. De vreme ce este
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
simțuri), astfel încât punctul de plecare al ambelor teorii este considerat a fi cel al metaforei vizuale, în care senzațiile oculare ale obiectelor exterioare sunt baza ideilor viitoare. În al doilea rând, acest debut teoretic similar îl determină pe King să infereze faptul că pentru cei doi gânditori, "problema centrală a cunoașterii umane este aceea a reprezentării. [...] Baudrillard și Descartes împărtășesc aceeași paradigmă reprezentaționalistă"482. Baudrillard extinde această problemă a reprezentării și a scepticismului care intervine atunci când reprezentările trebuie verificate, considerând că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că sunt adevărate; 3) A introduce în mod subtil verosimilul, opinia și probabilul cu motive bune și argumente, sugerând inferențe sau extrăgându-le ei pentru alții; 4) A sugera implicitul prin explicit; 5) A institui un sens figurat, a-l infera din cel literal, a descifra plecând de la el, utilizând pentru acest lucru figuri de stil, "povești"; 6) A utiliza un limbaj figurat și stilizat, literar; 7) A descoperi intențiile celui care vorbește sau scrie, a putea să dai rațiuni pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
toate, jocul proceselor de inferență proprii producerii și interpretării indiciilor. Astfel, principalul scop comunicativ al paratextului este reînnoirea, modificarea spațiului cognitiv pe care îl posedă publicul vizat, mai ales a "ansamblului de fapte pe care el le poate percepe sau infera, adică toate faptele care îi apar ca manifeste" (D. Sperber și D. Wilson, 1989, p. 66). Orice comunicare promoțională urmărește ca un fapt să devină manifest, incontestabil pentru a pregăti receptarea unui produs, paratextul, care trebuie să fie pertinent, are
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
transforme propria voință demonică într-o creativitate productivă; anarhistul și revoluționarul Piotr Verhovenski, care aplică în planul social și politic principiul lui Stavroghin potrivit căruia "totul este permis"; și pe urmă ateul Kirilov care, urmând orbește firul rigid al logicii, inferează din ipoteza sa ("Dacă Dumnezeu nu există...") legitimitatea oricărui comportament amoral, iar la sfârșit se sinucide pentru a dovedi inexistența lui Dumnezeu. În Frații Karamazov personajul lui Ivan, ateu subtil căruia Dostoievski îi atribuie teribila povestire a Marelui Inchizitor pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
concluzii neașteptate și incomode, scoase la lumină mai ales în eseul Ritornare a Parmenide (Întoarcerea la Parmenide), publicat inițial în "Rivista di filosofia neoscolastica"242 și apoi inclus în Esența nihilismului (1972). În timp ce din caracterul contradictoriu al devenirii Bontadini a inferat pe baza principiului de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un principiu transcendent necontradictoriu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Achievement", în limba română, "Implicarea parentală și performanța elevului", la adresa: www.sdcoe.k12.ca.us/notes/51/parstu.html *) Construct, o imagine, o idee ori o teorie, un complex format dintr-un număr de elemente simple; idee abstractă sau generală inferată sau derivată din cauze specifice. *) Abduct (etimologic: latinescul abductus, literal, a conduce departe). Ideea abducției se referă la folosirea procesului de generare a studiilor (rapoarte, lucrări) științifice sociale din relatările actorilor sociali. Strategia de cercetare abductivă este asociată cu o
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
întotdeauna supărat că nu a găsit ceea ce căuta. În primele două propoziții pot fi identificate informațiile date (premisele) [a] A fost odată un prinț [b] care voia să se însoare cu o prințesă iar de aici reiese că se poate infera (concluzia implicită) că i-ar fi simplu eroului acestei povești să-și găsească o soție. Într-adevăr, în lumea poveștilor, de regate și prințese nu se duce lipsă. Propoziția descriptivă introdusă de primul conector argumentativ [c] NUMAI SĂ FIE o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
II 27, 70 a-b), se ajunge din nou de la indiciul p la ceea ce acesta indică, adică q: efectul p indică cauza q, la fel precum afirmă semiologii: În anumite contexte, prezența unei cauze este un motiv de a o infera pe cea a unui efect, în altele însă, dimpotrivă, este interzis a infera prezența cauzei din cea a unui efect" (Apothéloz și colab. 1984:41). Schema este de tipul [este pentru că q (premiză) că p (concluzie)]: (14') Pentru că a fost
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ceea ce acesta indică, adică q: efectul p indică cauza q, la fel precum afirmă semiologii: În anumite contexte, prezența unei cauze este un motiv de a o infera pe cea a unui efect, în altele însă, dimpotrivă, este interzis a infera prezența cauzei din cea a unui efect" (Apothéloz și colab. 1984:41). Schema este de tipul [este pentru că q (premiză) că p (concluzie)]: (14') Pentru că a fost concepută mai întâi de toate de către oamenii de afaceri clasa noastră Club World
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
succeda analizei conținutului interviurilor. Se presupune că elementele centrale sînt puternic conexe sau în relație de similitudine cu un număr mai important de itemi. Ca și în calculele evocate mai sus, ne bazăm pe principiul că elementele nucleului central sînt inferate ca atare, dar nu verificate în incidența asupra sistemului sociocognitiv și în proprietățile lor calitative. 2.1.2. Caracterul calitativ al elementelor NC Teoria nucleului central postulează, într-adevăr, că ele-mentele care fac parte din el, în afara puternicei lor proeminențe
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lui Tolman conform căreia distincția între învățare și performanță se aplică variabilului distribuție. 6.3.2. Transferul exersării Transferul exersării, în care învățarea unui răspuns într-o situație influențează răspunsul într-o alta este uneori utilizat ca mijloc de a infera mecanismele comportamentale de bază. Într-o asemenea experiență nu există interes pentru transferul în sine. Programele educative presupun că cunoștințele acumulate se vor transfera către clasă și se așteaptă ca învățarea obișnuițelor într-un proces să fie transferate în toate
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
fără referire la masele sau forțele pe care le implică). Literatura de specialitate indică 3 maniere de prezentare a cunoașterii cinematice a rezultatelor: 1. A arăta unui subiect doar schema secvenței sale de răspuns. Greșeala fără schemă trebuie să fie inferată. 2. A arăta unui subiect schema secvenței răspunsului și în același timp cu schema ideală, pe care trebuie să o atingă. 3. Să dea unui subiect o informație greșită pentru o parte sau alta a segmentelor care compun secvența mișcării
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
2:121-142 [109, 125]. Roberts, Thomas John 1972. When is something fiction? Carbondale, Ill.: Southern Illinois University Press [270, 284, 285, 294]. Rotenberg, Ken J., Simourd, Linda, și Moore, Deborah 1989. Children's use of a verbal-nonverbal consistency principle to infer truth and lying. Child development 60:309-322 [277]. Rousseau, Jean-Jacques 1946. Les rêveries du promeneur solitaire. Paris: Association pour la diffusion de la pensée française [123]. 1953. The confession of Jean-Jacques Rousseau. Harmondsworth: Penguin [228]. 1973. The social contract and discourses
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la soare", mintea scriitorului "calică și strânsă ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este solicitarea imperativă care, deși formulată impersonal ("trebuie"), are aceeași țintă precisă. După construcția unui climax apocaliptic, poetul inferează, de la înălțimea amvonului, pe un ton apoftegmatic: "Trebuiește întinerită mintea scăzută și ramolită a epocii noastre literare. Trebuiesc înjugați la viață domnii scriitori și purtați energic, în numele artei care-i ignoră, pe brazdele mari ale lumii". Forma atipică a condiționalului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
the burlesque etc.) that were resumed by Urmuz or by Eugen Ionescu directly, and certain textual techniques that were to be valued first in the work of the Târgoviște writers who, in turn, preceded the postmodernist writers. Thus, we can infer that Caragiale is, in fact, The Precursors' Precursor, namely the forerunner of both the Theatre of the Absurd, through his extremely modern plays, and of Romanian postmodernism. In conclusion, the analysis grid consisting in the combination of the major benchmarks
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a decela sensurile etice aflate în forme neconvenționale pentru noi, ca, de exemplu, proverbe, ghicitori, povești sau mituri, ce nu au, în aparent], semnificații etice. Cu talent și puțin noroc, antropologul poate avea, în cele din urm], șansa de a infera valorile împ]rt]site de membrii acelei societ]ți, regulile dup] care ele se transform] în principii și precepte, precum și parametrii de relevant] și ierarhia lor. Toate acestea sunt specifce fiec]rei societ]ți în parte - pot fi identificate paralele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ei fac referire la expresiile deictice sau indexicale care, pentru a avea semnificație, trebuie ancorate Într-un anumit context spațio-temporal; acestea sunt numite expresii contextuale. Contextualitatea include expresiile deictice, implicatura (prin care se obține un adaos de informație care este inferată pe baza unor presupoziții de fundal, neexprimate) și anafora (referirea la informațiile exprimate anterior În discurs). Prin stilul de comunicare formală, se evită ambiguitatea, incluzându-se În enunț informațiile despre context, adică exprimând explicit referenții, presupozițiile și cunoștințele de fundal
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
indici, verbali, paraverbali și non verbali prin procesarea cărora interpretul să poată recupera, mai mult sau mai puțin fidel, intenția sa. Interpretarea enunțului devine astfel un proces creativ, de construcție, prin care interpretul, pe baza indicilor furnizați de emițător, deduce/inferează ceea ce acesta a vrut să spună (speaker’s meaning / vouloir dire). Acest proces rațional de inferență are un caracter non demonstrativ; concluzia rezultată nu se impune cu necesitate (nu este unică), ca În cazul operațiunilor logice, ci pare a fi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
din memorie, sau prin inferență). Așadar, despre acest context care condiționează reușita unui act de comunicare nu se mai poate spune că este alcătuit din ipoteze identice, comune celor doi actanți, ci din ipoteze ce pot fi percepute, accesate sau inferate În egală măsură de către aceștia. Contextele a doi indivizi nu pot fi identice, chiar dacă aceștia trăiesc În același mediu fizic, deoarece capacitățile lor cognitive (perceptive, de memorare, inferențiale) nu sunt identice. Prin urmare, afirmația că locutorul controlează contextul interlocutorului nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
teoria ideilor permite rezolvarea acestei ambiguități. De fapt, ceva înseamnă ideea obiectivă a lui Dumnezeu în noi, idee al cărui adevăr îl putem concepe cu claritate și distincție, și altceva ideatul său ori referentul său infinit. Dacă este posibil să inferăm din ideea noastră de Dumnezeu existența obiectului său, aceasta este datorită clarității ideei de Dumnezeu din noi. Putem chiar să admirăm această claritate, căci: ) Lecturînd acest pasaj observăm că doar raportul afectiv al gîndirii cu adevărul divin îi permite lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la enunțuri universale, la ipoteze sau teorii. Referitor la raționamentul inductiv, au apărut o serie de critici, printre care a lui Karl R. Popper, care susține: Este însă departe de a fi ceva de la sine înțeles că suntem îndreptățiți să inferăm enunțuri universale din enunțuri singulare, oricât de numeroase ar fi acestea.... Au apărut o serie de discuții între logicieni și filozofi referitor la: dacă și în ce condiții sunt îndreptățite raționamentele inductive?. În matematică inducția completă este în general acceptată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
au sagacitatea copiilor dezvoltați în medii normale de viață. Copiii fără atașamente au dobândit târziu sentimentul identității personale, acel “eu” în deplinul înțeles al cuvântului. Absența legăturilor umane pozitive, poate brutaliza un copil la fel de mult ca și actele de sadism. Inferând asupra celor mai sus scrise de fapt ajungem la o antinomie de tipul ”Orice copil are mama plecată în străinătate este un copil fericit deși în această situație nu este copil fericit” Este un truism faptul că acești copii sunt
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
o configurație... numită balanța puterii și la politici ce-și propun menținerea ei”28. Deși o asemenea explicație pare raționalistă ca formă, în sensul că pare a fi derivată în mod deductiv din logica unei anumite situații, în realitate este inferată din experiența istorică a politicii europene, o concluzie de neevitat, ținând cont de descrierea pe care o face Mongenthau celor șase condiții asociate cu balanța clasică a puterii: prezența unui mare număr de state independente; cultura europeană comună; comprimarea geografică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]