796 matches
-
exista o anumită incertitudine în cazul acestor inferențe deoarece nu toți membrii populației sunt incluși în eșantion. Tehnicile de eșantionare statistică furnizează metode obiective de a face astfel de inferențe despre o populație, astfel încât validitatea și fidelitatea/reliabilitatea concluziilor sau inferențelor să fie calculate utilizând teoria probabilității. Mai mult, aceste tehnici pot oferi informațiile dorite la gradul de precizie dorit la costuri minime, dacă sunt aplicate corect. Anchetele pe anumite eșantioane mai sunt numite și "studii observaționale" deoarece, de cele mai multe ori
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
sau relația dintre mai multe variabile măsurate la fiecare individ din eșantion. Ancheta pe bază de eșantion este compusă din design-ul eșantionului (care indivizi din populație sunt observați sau intervievați și cum vor fi folosite datele pentru a face inferențe) și instrumentul cercetării (cum se fac măsurările, ce întrebări se folosesc, în ce ordine sunt plasate etc.). Ambele trebuie construite și implementate cu atenție pentru ca ancheta să aibă succes. Design-ul eșantionului include planul eșantionării, cum va fi selectat eșantionul
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ce ordine sunt plasate etc.). Ambele trebuie construite și implementate cu atenție pentru ca ancheta să aibă succes. Design-ul eșantionului include planul eșantionării, cum va fi selectat eșantionul și procedura de estimare, modalitatea în care se vor face estimările și inferențele (formulele). Prin eșantion înțelegem o submulțime de indivizi ce poate fi extrem de mică în comparație cu populația totală și cu concluzii generalizate la întreaga populație. Termenii eșantionării * Populația (universul sau populația țintă) este întreaga mulțime de indivizi despre care se fac inferențe
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
inferențele (formulele). Prin eșantion înțelegem o submulțime de indivizi ce poate fi extrem de mică în comparație cu populația totală și cu concluzii generalizate la întreaga populație. Termenii eșantionării * Populația (universul sau populația țintă) este întreaga mulțime de indivizi despre care se fac inferențe. * Elementul sau unitatea elementară este un obiect sau un individ din populație asupra căruia se face măsurătoarea / cercetarea. Populația este colecția tuturor acestor elemente. * Unitatea de eșantionare sau de enumerare este unitatea care este eșantionată. De multe ori unitatea de
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
care sunt utile pentru proiectarea planului formal de eșantionare. * Conceperea design-ului eșantionului în funcție de obiectivele cercetării, de costuri, timp și alte resurse. * Colectarea și managementul datelor Acestea pot fi realizate simultan sau ca activități separate. * Analiza statistică a datelor și inferențele despre populația respectivă folosind procedurile de estimare specificate anterior. * Interpretarea, sintetizarea și prezentarea rezultatelor Această etapă poate include informații din alte studii realizate înainte și opinia unor experți. Poate fi util să se includă un raport cu privire la dificultățile eșantionării care
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
pot aplica numai în cazul cercetărilor selective. Eșantionarea este o tehnică statistică metodologică aplicabilă în cercetarea socială în vederea selectării dintr-o populație de entități (persoane, organizații etc.) a unei părți (eșantion) ce va fi analizată pentru a facilita elaborarea de inferențe despre întreaga populație. Presupoziția care stă la baza eșantionării este că analiza unui eșantion din populația cadru conduce la rezultate similare cu acelea obținute prin investigarea întregii populații, cu condiția respectării unor condiții statistice și teoretice de asigurare a reprezentativității
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
de indivizi în eșantion nu mai aduce un spor notabil de reprezentativitate. Distribuția eșantionului și valorile teoretice Distribuția eșantionului este distribuția relativă a frecvențelor eșantionului, cum ar fi media pe eșantion, valabile pentru toate eșantioanele posibile. Se folosește pentru evaluarea inferențelor noastre pe baza statisticii eșantionului. Media, varianța, covarianța sunt definite în termenii valorilor teoretice. Valorile teoretice au rezultat în urma eșantionării repetate din aceeași populație. Astfel, statistica vorbește despre medie (valoarea teoretică), varianța, eroarea standard și covarianța estimatorului. Eroarea standard este
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
variabila care este măsurată este presupusă a fi aleatoare și derivă din probabilitatea de distribuție în eșantion. În teoria eșantionării într-o populație finită, variabila este aleatoare numai din cauza regulii de selecție. În practică, putem utiliza ambele metode fiind posibilă "inferența pe bază de model". Fie X o variabilă întâmplătoare, atunci: În eșantionarea pe o populație finită, vom utiliza aproape întotdeauna formulări discrete ale unei valori așteptate. Vom scrie , media, deși de obicei vom renunța la indice, cu excepția cazurilor când nu
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
făcute de operator pot da greș. Eșantionarea dirijată prezintă unele avantaje: * este de preferat atunci când datele existente sunt atât de nesigure încât aprecierea unui expert poate da rezultate mai sigure decât selecția riguroasă; * este preferabilă în cazul eșantioanelor mici, atunci când inferențele făcute pe baza lor nu ar reprezenta, oricum, decât o simplă apreciere; * este mai ieftină decât selecția aleatoare; * nu necesită baze de sondaj complete și actualizate. Dezavantaje: * nu există nici o metodă pentru a se stabili gradul preciziei făcute pe baza
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
nr. 6.16 Ariile de sub curba normală Valorile Z sunt folosite pentru a exprima distanța dintre o valoare și media m a unei distribuții de probabilitate, în număr de abateri standard față de medie. În aceste condiții z=(x-m)/σ. Inferența statistică implică estimarea caracteristicilor unei populații din datele obținute din eșantionul acestei populații. De exemplu, putem folosi media eșantionului pentru a estima media populației. Dacă suntem în situația fericită de a avea un eșantion mare din populație, care în plus
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
înaintea evaluării. Învățarea nu va mai avea aceleași efecte asupra subiecților. Capacitățile diferite de învățare vor fi evaluate în termeni de potențial de învățare mai mare sau mai mic. Acest potențial de învățare va fi folosit pentru a se face inferențe asupra unor concepte ca: educabilitatea inteligenței (Budoff, 1987), zonă proximă de dezvoltare (Campione, Brown, Ferrara, 1984) sau modificabilitatea cognitivă (Feuerstein, 1980). Într-o manieră generală, în evaluarea potențialului de învățare se caută să se evalueze viteza învățării, capacitățile de conservare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
manifestări de furie, mărinimie sau pentru eșec). În general, astfel de explicații au o natură cauzală, în sensul că ele atribuie efectului observat o cauză. Fritz Heider, inițiatorul teoriei atribuirii a fost cel care a atras atenția cercetătorilor asupra importanței inferențelor pe care le face simțul comun cu privire la evenimentele din mediu. El a așezat nevoia de înțelegere, de ordine, de coerență logică între motivele umane fundamentale. În concepția lui, cauzele pe care le atribuim comportamentelor celorlalți sunt de două feluri: factori
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
arătat că individul nu face numai hetero-atribuiri, căutând să explice conduitele celorlalți, dar și auto-atribuiri, în încercarea de a se înțelege pe sine. Jones și Davis au rafinat modelul lui Heider, insistând asupra atribuirilor interne. Teoria propusă de ei, a inferențelor corespondente, descrie maniera în care individul inferează o dispoziție (o trăsătură) a actorului (persoana care desfășoară comportamentul și asupra căreia se face atribuirea) pe baza comportamentului observat. Elementul central al unui astfel de demers este reperarea intenției actorului, iar pentru
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Hoover, 1991; Linn și Burton, 1994; Linn, Burton, DeStefano și Hanson, 1996), a caracterului inițial al altor cercetări citate ocazional în sprijinul teoriei specificității de sarcină a creativității (Runco, 1987a, 1989a) și a aplicabilității dovedite în diverse domenii (Hocevar, 1976), inferențele cu privire la natura generală sau specifică a creativității încă nu sunt categorice. O altă critică gravă are în vedere impactul nesemnificativ pe care l-a avut abordarea psihometrică a cercetării creativității în comunitățile academice și educaționale (Gardner, 1993a). De exemplu, Weisberg
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Gardner, 1993a). De exemplu, Weisberg (1993) consideră că investigarea corelațiilor dintre personalitate și produsele creative furnizează numai informații intuitive despre personalitatea individului creativ. Totuși, toate analizele practicilor creative demonstrează că un asemenea punct de vedere nu este valabil în cazul inferențelor educative. Mai mult decât orice altă abordare a cercetării creativității, studiile ce implică metode psihometrice oferă fundamentul necesar aplicării creativității în școli și organizații, prin programele de rezolvare creativă a problemelor (Basadur, Graen și Green, 1982; Isaksen și Treffinger, 1985
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sociale ale aruncării copilului împreună cu covata. Multe obiecții cu privire la abordările psihometrice reprezintă acuzele postmoderne standard aduse metodologiei cantitative și multe dintre aceleași critici sunt îndreptate către abordarea psihometrică a cercetării inteligenței. În timp ce numeroase nuanțe ale criticilor - precum interpretarea eronată a inferenței statistice și alegerea inadecvată a designului de cercetare - sunt, fără îndoială, meritorii, alternativele propuse pentru abordarea psihometrică întâmpină probleme la fel de serioase. De exemplu, investigațiile bazate pe analiza unor exemple aproape incontestabile de performanță creativă pot înlătura problematica criteriului, dar vor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu asupra diferențelor dintre indivizi” (p. 70). Prin aceasta se distinge cercetarea experimentală de cea psihometrică; cea din urmă urmărește diferențele individuale în absența manipulării experimentale. Tehnicile experimentale reduc complexitatea fenomenului creativ și facilitează îndeosebi o măsurare eficientă și decelarea inferențelor relevante despre cauzalitate. Se evidențiază însă o reacție adversă, deoarece manipularea poate să conducă la „diferențe induse” și să nu fie reprezentativă pentru comportamentul indivizilor în condiții naturale. Existența dualității control sau validitate intrinsecă și generalizare sau validitate extrinsecă este
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să revină asupra probelor sau să le efectueze în ordinea dorită). Corelațiile au relevat că inducerea anxietății a influențat în mod considerabil numai scorurile de fluență matematică. Pentru a explica acest rezultat, Smith și colaboratorii săi au apelat la teoria inferenței cognitive și de capacitate a atenției (Tobias, 1985), care susține că anxietatea poate influența procesele de stocare, care, la rândul lor, inhibă fluxul ideatic. Prin reducerea capacității de atenție, anxietatea obligă subiecții să își împartă atenția între efectuarea probei și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pertinente contribuții ale tradiției experimentale. Ele reprezintă experimente care au analizat comportamentul inovator și observabil și au oferit definiții obiective, statistice ale inovației, cu ajutorul designurilor experimentale tradiționale, unele cu numeroase metode de administrare și un grad ridicat de fidelitate a inferențelor sesizate. Este însă posibil să existe critici care pun la îndoială creativitatea unor astfel de comportamente inovatoare. În realitate, cea mai frecventă întrebare cu privire la cercetarea experimentală vizează variabilele dependente și validitatea lor predictivă: cum relaționează creativitatea din mediul natural cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
tensionale pentru a evalua impactul lor ulterior. Efectele unei asemenea manipulări pot consta în reacții emoționale și investigatorul se poate confrunta cu necesitatea de a evalua verbal reacții nonverbale, unde singura modalitate de a explica rezultatele este stabilirea unor vagi inferențe - care depășesc considerabil arealul faptele obiective. Trebuie să reamintim aici că, atunci când afectivitatea constituie tema cercetării, se apelează deseori la procese fundamentale (percepție, atenție) pentru a explica situația. Ea reprezintă o viziune care corespunde întru totul ipotezelor metodelor experimentale și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
altor structuri unde apare îmbinarea perfectă a două segmente distincte. Articulația segmentelor, atât structurală, cât și funcțională, este cel mai important aspect al metodei studiului de caz, ea lipsind cu desăvârșire din cele mai elaborate tehnici de măsurare și din inferențele statistice utilizate de psihologi. Atunci când s-a referit la „corelația creșterii”, Darwin (1859) avea în vedere tocmai evoluția unei asemenea articulații structurale: Întreaga structură este într-atât de strâns unită în timpul creșterii și dezvoltării sale, încât, dacă există variații minore
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
piatră în grădina lui Piso? -, Philodemos laudă meritele unui instrument în slujba unei cauze demne. El respinge atât abilitatea dialectică pură fără conținut, cât și ideile necinstit prezentate, propuse sau susținute. în Despre semne, Philodemos se străduiește să elucideze chestiunea inferenței și reflectează asupra trecerii de la ceea ce este văzut, constatat de trupul filosofului, la ceea ce poate fi dedus: de exemplu, cum vom deduce realitățile invizibile ale atomului și vidului plecând de la realitățile vizibile? Cum am putea ajunge la teoria declivității - o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se lovește de o serie de limite. Există în primul rând un grad ridicat de subiectivitate în culegerea datelor. Pe de altă parte, informațiile pot fi utilizate mult mai puțin în scopuri comparative, iar concluziile nu pot fi extinsem, prin inferență, la populații mai largi sau din arii geografice diferite. Consecința imediată constă în faptul că efectele proiectului pot fi mai greu decelate de influența altor factori prin utilizarea metodelor calitative. Validitatea și credibilitatea datelor au un cu totul alt regim
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
persoanele care au obținut rezultate ridicate la testul nostru sunt și cele care au săvârșit cele mai multe abateri de la regulamentul de ordine interioară, spre exemplu. 5.1.2.3. Validitatea de construct urmărește în ce măsură structura rezultatelor obținute prin proba respectivă corespunde inferențelor teoretice respective, obținute prin alte probe psihologice. Aceasta poate fi făcută prin două strategii complementare: validitatea convergentă și validitatea divergentă. O metodă complexă de testare simultană a ambelor forme este matricea multi-trăsături - multi-metode, ce apelează la analiza factorială confirmatorie. Mai
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ale evaluatorului: observarea performanțelor angajatului evaluat, stocarea acestor observații, reactualizarea și judecarea acestor informații. Cercetarea empirică a stilului cognitiv al evaluatorului (Nathan și Lord, 1983; Cardy și Kehoe, 1984; Lord, 1985) memoriei (Philips, 1984; Murphy și alții, 1985) și a inferențelor cognitive (Nathan și Alexander, 1985) susțin importanța proceselor cognitive ale evaluatorului în sistemul general de evaluare a performanțelor. Un al doilea proces este reprezentat de diferitele proceduri administrative pe care organizația le folosește pentru a evalua performanțele. Aceste proceduri se
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]