784 matches
-
reflectiv" între știință și reflecția ei epistemologică este capabil să permită elaborarea de idei abstracte referitoare la statutul teoriei științei. Astfel, "echilibrul reflectiv" este considerat a fi inspirat din procesul întemeierii reciproce a "principiilor logice și a practicii deductive, a inferențelor particulare"8. Ca teorie a cunoașterii științifice, epistemologia se reflectă în știință și viceversa. "Echilibrul reflectiv" implică așadar o relație bidirecțională, care are "rolul auto-corectării științei și a reflecției epistemologice"9. Modelul relației dintre epistemologie și știință descris de Pârvu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și alți pragmatiști îl subliniază este acela că, în dezvoltarea metodei "echilibrului reflectiv", Rawls 13 adoptă și modifică un proces descris de Nelson Goodman în lucrarea Fact, Fiction and Forecast (1955)14. Asemenea lui Goodman, Rawls susține că regulile de inferență și inferențele particulare sunt întemeiate prin punerea în concordanță a unora cu celelalte. Prin urmare, procesul de întemeiere presupune o serie de ajustări reciproce între reguli și inferențele propriu-zise15. O regulă de inferență nu poate fi admisă ca principiu logic
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pragmatiști îl subliniază este acela că, în dezvoltarea metodei "echilibrului reflectiv", Rawls 13 adoptă și modifică un proces descris de Nelson Goodman în lucrarea Fact, Fiction and Forecast (1955)14. Asemenea lui Goodman, Rawls susține că regulile de inferență și inferențele particulare sunt întemeiate prin punerea în concordanță a unora cu celelalte. Prin urmare, procesul de întemeiere presupune o serie de ajustări reciproce între reguli și inferențele propriu-zise15. O regulă de inferență nu poate fi admisă ca principiu logic dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
and Forecast (1955)14. Asemenea lui Goodman, Rawls susține că regulile de inferență și inferențele particulare sunt întemeiate prin punerea în concordanță a unora cu celelalte. Prin urmare, procesul de întemeiere presupune o serie de ajustări reciproce între reguli și inferențele propriu-zise15. O regulă de inferență nu poate fi admisă ca principiu logic dacă nu ar fi compatibilă cu ceea ce "considerăm" a fi cazuri acceptabile de raționament inferențial. Pluralul folosit atât de Goodman, cât și de Rawls, pare a sugera că
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lui Goodman, Rawls susține că regulile de inferență și inferențele particulare sunt întemeiate prin punerea în concordanță a unora cu celelalte. Prin urmare, procesul de întemeiere presupune o serie de ajustări reciproce între reguli și inferențele propriu-zise15. O regulă de inferență nu poate fi admisă ca principiu logic dacă nu ar fi compatibilă cu ceea ce "considerăm" a fi cazuri acceptabile de raționament inferențial. Pluralul folosit atât de Goodman, cât și de Rawls, pare a sugera că, în esență, convingerile oricărei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ca principiu logic dacă nu ar fi compatibilă cu ceea ce "considerăm" a fi cazuri acceptabile de raționament inferențial. Pluralul folosit atât de Goodman, cât și de Rawls, pare a sugera că, în esență, convingerile oricărei persoane referitoare la regulile de inferență acceptabile sunt limitate. Mai exact, dovezile furnizate de ceea ce "considerăm" a fi exemple corecte de raționament inferențial limitează convingerile respective. Totodată, convingerile despre anumite inferențe particulare trebuie revizuite atunci când acestea se dovedesc a fi incompatibile cu regulile general acceptate 16
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de Rawls, pare a sugera că, în esență, convingerile oricărei persoane referitoare la regulile de inferență acceptabile sunt limitate. Mai exact, dovezile furnizate de ceea ce "considerăm" a fi exemple corecte de raționament inferențial limitează convingerile respective. Totodată, convingerile despre anumite inferențe particulare trebuie revizuite atunci când acestea se dovedesc a fi incompatibile cu regulile general acceptate 16. Procesul de aducere în concordanță a judecăților despre inferențele particulare cu cele despre principiile generale ale inferenței, necesită câteva explicații suplimentare. Astfel, Goodman susținea că
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ceea ce "considerăm" a fi exemple corecte de raționament inferențial limitează convingerile respective. Totodată, convingerile despre anumite inferențe particulare trebuie revizuite atunci când acestea se dovedesc a fi incompatibile cu regulile general acceptate 16. Procesul de aducere în concordanță a judecăților despre inferențele particulare cu cele despre principiile generale ale inferenței, necesită câteva explicații suplimentare. Astfel, Goodman susținea că în concordanța obținută rezidă toată întemeierea necesară și totodată posibilă pentru principiile inferențiale care au rezultat 17. Stephen P. Stich abordează tezele lui Goodman
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
inferențial limitează convingerile respective. Totodată, convingerile despre anumite inferențe particulare trebuie revizuite atunci când acestea se dovedesc a fi incompatibile cu regulile general acceptate 16. Procesul de aducere în concordanță a judecăților despre inferențele particulare cu cele despre principiile generale ale inferenței, necesită câteva explicații suplimentare. Astfel, Goodman susținea că în concordanța obținută rezidă toată întemeierea necesară și totodată posibilă pentru principiile inferențiale care au rezultat 17. Stephen P. Stich abordează tezele lui Goodman din perspectivă pragmatistă 18. Stich arată că, în
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
au rezultat 17. Stephen P. Stich abordează tezele lui Goodman din perspectivă pragmatistă 18. Stich arată că, în procesul descris de Goodman și preluat ulterior de Rawls, există trei aspecte care trebuie detaliate 19. [I] Goodman pretinde a explica întemeierea inferențelor deductive și inductive. Însă, Stich evidențiază faptul că nu este clar dacă ceea ce Goodman desemnează prin termenul "inferență" reprezintă un proces cognitiv. Astfel, expunerea lui Goodman poate fi interpretată ca o tentativă de a explica întemeierea regulilor logice utilizabile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
procesul descris de Goodman și preluat ulterior de Rawls, există trei aspecte care trebuie detaliate 19. [I] Goodman pretinde a explica întemeierea inferențelor deductive și inductive. Însă, Stich evidențiază faptul că nu este clar dacă ceea ce Goodman desemnează prin termenul "inferență" reprezintă un proces cognitiv. Astfel, expunerea lui Goodman poate fi interpretată ca o tentativă de a explica întemeierea regulilor logice utilizabile pentru evaluarea etapelor din derivațiile logice. Interpretat în acest fel, procesul de justificare descris de Goodman ar fi inutil
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
În ciuda reificării la care recurg atât Stich și Nisbett, cât și Harman și Kulkarni, demonstrațiile lor relevă faptul că a fi în "echilibru reflectiv" cu practica inductivă nu este o condiție necesară și nici suficientă pentru întemeierea unei reguli a inferenței inductive. În esență, procesul propus de Goodman și adaptat de Rawls este caracterizat printr-o fragilitate care ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia judecăților și a principiilor puse în concordanță. Teza Duhem-Quine41 În cadrul investigațiilor filosofice dedicate metodei "echilibrului reflectiv", atât
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Toward Reunion in Philosophy. (2) Prezintă criticile pe care Rawls le aduce atât "metodei carteziene" de întemeiere, cât și celei a "naturalismului reductiv". (3) Arată caracterul metodologic monist al concepției lui Rawls, prin evidențierea similarităților cosemnate de acesta între testarea inferențelor logice, enunțurilor din științele naturii și a convingerilor morale 86. (4) Aseamănă cele două principii fundamentale ale dreptății, propuse de John Rawls, cu componentele unei conjuncții duhemiene. (5) Evidențiază faptul că principiile fundamentale sunt caracterizate de Rawls cu ajutorul unui criteriu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ajustare care anticipează metoda "echilibrului reflectiv", deși nu îl denumește ca atare. Vezi Nelson Goodman, Fact, Fiction and Forecast, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1955, pp. 65-68. 14 White, A Philosophy of Culture, p. 170. 15 Goodman susține că: "[...] principiile inferenței deductive sunt întemeiate de conformitatea acestora cu practica deductivă acceptată. Validitatea lor depinde de concordanța cu inferențele deductive particulare pe care noi le facem efectiv și pe care le confirmăm". Goodman, Fact, Fiction and Forecast, pp. 63-64 [trad. n.]. La
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
and Forecast, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1955, pp. 65-68. 14 White, A Philosophy of Culture, p. 170. 15 Goodman susține că: "[...] principiile inferenței deductive sunt întemeiate de conformitatea acestora cu practica deductivă acceptată. Validitatea lor depinde de concordanța cu inferențele deductive particulare pe care noi le facem efectiv și pe care le confirmăm". Goodman, Fact, Fiction and Forecast, pp. 63-64 [trad. n.]. La rândul său, Rawls arată că: "mergând înainte și înapoi, uneori alterând condițiile circumstanțelor contractuale, alteori retrăgând judecățile
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
produce principii care se potrivesc cu judecățile avute în vedere [considered judgments] sintetizate și ajustate în mod corespunzător", Rawls, A Theory of Justice, p. 20 [trad. n.]. 16 Reguli care oferă cea mai bună descriere a unei game largi de inferențe acceptabile. 17 Goodman, Fact, Fiction and Forecast, pp. 66-67. 18 În introducerea lucrării sale The Fragmentation of Reason (1990), Stich afirmă: Dacă argumentul cu privire la valoarea de adevăr ar putea fi întemeiat, urmarea naturală a teoriei naturale a cogniției ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
198. Dar individul ar putea invoca fără să știe o regulă neîntemeiată; evitarea acestei greșeli implică apelul la o instanță superioară "echilibrului reflectiv" al individului. În orice societate există persoane care sunt recunoscute ca autorități (i.e experți) în "evaluarea inferențelor și întrebărilor factuale din medicină, știință, istorie și multe alte domenii" (ibidem, p. 199). În esență, Stich și Nisbett ajung la o abordare normativă, pe care Goodman o evită în logică și etică. Vezi Nelson Goodman, Ways of Worldmaking, Hackett
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și comportamentele celorlalți, În calitatea lor de forme particulare de viață care Întruchipează anumite valori și norme justificate prin Însuși faptul că există. Ceea ce Înseamnă a cădea În ceea ce numim, pe urmele lui George Edward Moore, sofism naturalist: ajungem, prin inferență, de la „asta există” la „trebuie să faci asta” (Taguieff, 2000, pp. 429-431). Or, corectat prin exigența de universalitate, imperativul diferențialist este, ca să spunem așa, el Însuși relativizat, având drept conținut obligația de a respecta la ceilalți numai valorile și normele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
raționament logic pe baza informațiilor de care dispune. Modelul covariației, propus de Kelley, este un exemplu În acest sens. El implică existența unui „individ statistician” care se află În fața unei pluralități de informații (Kelley, 1972). Din această perspectivă, procesul de inferență, care se confundă cu o analiză a varianței, se derulează printr-o examinare a co-variațiilor Între comportament (variabilă dependentă) și cauzele sale posibile (factori independenți). Se poate porni de la o Întrebare de tipul: „De ce Daniel a eșuat În negocierile sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cauzale, care sunt niște rezumate memorate, venind În continuarea unor experiențe trecute, sau scenarii la care oamenii se așteaptă În general În anumite contexte. Realizăm așadar categorisiri pentru a ajunge la o evaluare rapidă și acceptabilă. În procesul nostru de inferență cu privire la un obiect sau un eveniment intervin mai Întâi factorii culturali, apoi cunoștințele practice care sunt reprezentările, dar și anumite variabile de situație sau dimensiuni afective. Activitatea mentală de atribuire răspunde necesității de a ajunge la un control, o stabilitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pentru că oferă o primă structurare formelor gândirii și cunoașterii (stereotipuri, scheme mentale, scenarii, atitudini). Moscovici, unul dintre primii inițiatori ai teoriei atribuirii În Franța, ne pune În gardă Împotriva tendinței de a ne preocupa doar de individul În situație de inferență, fără a ține seama de influența sistemului social și a mentalităților elaborate În mod colectiv (Moscovici, 1986). Astăzi Însă, toți cercetătorii europeni și americani specializați În acest domeniu insistă ca În această abordare să fie integrați factorii sistemici, relațiile Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
structurarea și dinamica economică și socială a comunităților de vânători și culegători. Arheologia preistorică are și rațiuni mai practice pentru a prefera o asemenea viziune, decis materialistă: la urma urmelor, reconstituirile de climat și infrastructură economică sunt, în spiritul „scării inferențelor” a lui C. Hawkes (1954), mult mai accesibile decât volatilele aspecte ale organizării sociale paleolitice. Aceste rațiuni explică ușor de ce sugestiile etnografice oferă, în bună măsură, infrastructura tiparului mediu al societăților paleolitice (Kusimba 2005; Lenski 2002). Reperele centrale ale acestei
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
mai important segment al tehnologiei paleolitice, cel realizat din material organic, omniprezent și mai accesibil tehnologic, lipsește sistematic, privându-ne inegal în special de contribuția tehnologică feminină. Însă nici cel mai bine conservat aspect, industria litică, nu se pretează unor inferențe simple. Contribuția copiilor în geneza mărturiilor arheologice, ocazional frenetică, este sistematic trecută cu vederea și încă greu de cuantificat. Deprinderea debitajului, prin imitare și exercițiu repetat, lasă în urmă un volum uriaș de reziduuri: studiile experimentale arată că un învățăcel
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
valoare. Pentru acțiunile pe termen scurt și mediu, el rămâne general și speculativ. Cu acest model se realizează, cel mult, "profeții", dar nu predicții prea verosimile. Comparativ cu unele ramuri ale științelor naturii, cunoașterea evoluției societăților rămâne la stadiul unor inferențe inductive cu concluzii probabile, a unor analogii și ipoteze. Trebuie să ținem seama de existența diferențelor naturale și culturale între țări și popoare, situate pe Glob în condiții și dispunând de resurse naturale și spirituale variate. Așa sunt cele din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
însă erau departe de filosofie, de literatură și de "umanistică", în genere. Pentru că spiritul lor respingea categoric rugămintea, îndoiala pioasă, deși Stalin începuse un seminar teologic în Georgia natală. Textele semnate de "generalissim" aveau rigitatea și răceala gheții. Limbajul, noțiunile, inferențele se prezentau în nenumărate forme imperative. Cu ele nu se prea puteau construi perspective. Acestea presupun subjonctivele, optativele îmbietoare, luminoase, calde, cât de cât ritmate cu tacturile inimilor și sufletelor oamenilor naturali și credincioși totodată. Elevii și studenții părăseau curând
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]