5,771 matches
-
Și-am urlat, la izvoare, Doamne, din Zăcătoare, Doamne, din Continit! Eu sunt cel izbăvit, Cât mai știu ce mă doare, Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de fire Printre gropi și altare! Pânza de iarbă, subțire, Laptele curs în șiștare, Val după
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
izgonirii, Vino și lasă-te cântată Chiar de ispită. E noapte încă, prea multă noapte Peste tot ce zboară, Peste tot plutește Primindu-ți văpaia. Ne cunoaștem trup fără trup, Numai dorință de invizibil, Naștere din nenaștere, Infinit devorat de infinit. 13 decembrie 2006 * în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum suntem fără nimeni în plenitudinea spaimei, Hrăniți de sânul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
în atunci. Ne-am iubit ca două furtuni Venite din puncte contrarii, Izbindu-se până când s-a întâmplat risipirea Și în cerul limpezit A rămas numai puful unor lacrimi. Dumnezeu l-a luat în palmă Și l-a suflat peste infinit. Pe cine-l mai văd, e carnea nimănui Făcută carne. O înșelare Fără ca ochii să fie înșelați? Cad și fără să știu când Am început urcușul. Sunt corp al vieții de pe urmă. Durerile prăpăstiilor îmi sunt ființă Ce a primit
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
urcă și nu coboară, cu ceruri apăsătoare care te urmăresc toată viața. Există orașe unde hotarul dintre pământ și văzduh ucide închipuirea, unde anotimpurile nu au culoare, unde orizonturile încremensc pe o singură treaptă, orizonturi fără mister, lipsite de poezia infinitului. Astfel de orașe sunt temnicerele visului. Destinul m-a ferit de ele. M-am născut la Dunăre și am copilărie la mare. }intuit de orizont, aruncând cu privirea punți peste ape, am rămas toată viața un visător. Marea mi-a
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
la Dunăre și am copilărie la mare. }intuit de orizont, aruncând cu privirea punți peste ape, am rămas toată viața un visător. Marea mi-a deschis întâia oară porțile visului; ea m-a învățat că visările sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
punți peste ape, am rămas toată viața un visător. Marea mi-a deschis întâia oară porțile visului; ea m-a învățat că visările sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
rămas toată viața un visător. Marea mi-a deschis întâia oară porțile visului; ea m-a învățat că visările sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul întinderii
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul întinderii capătă valorile adâncimii, și cum nu contempli vreodată marea fără să îmbrățișezi orizontul, adică fără să cuprinzi măcar și o bucățică de cer, infinitul marin fură ceva și din încărcătura de vis a acestuia. Suntem înclinați să credem că
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul întinderii capătă valorile adâncimii, și cum nu contempli vreodată marea fără să îmbrățișezi orizontul, adică fără să cuprinzi măcar și o bucățică de cer, infinitul marin fură ceva și din încărcătura de vis a acestuia. Suntem înclinați să credem că starea de vis - mă refer la visarea trează - e o simplă stare imaginativă, un fel de suspendare a gândirii la nivelul evocărilor conturate numai pe
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
al ei, reveria e deopotrivă o ipostază a meditației, și tocmai lucrul acesta nimeni nu te ajută să-l înțelegi atât de bine ca marea, pentru că marea este cea care, în timp ce o privești, tăcut și solitar, încarcă gândirea cu vestirile infinitului. Poți desigur rămâne visător pe marginea lacului, a fluviului sau a râului, și poți medita stăpânit de priveliștea dinainte-ți, înfrățit cu ea. Dar o asemenea reverie rămâne de obicei o reverie a apei, în timp ce visările mării transcend substanța care
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
dinainte-ți, înfrățit cu ea. Dar o asemenea reverie rămâne de obicei o reverie a apei, în timp ce visările mării transcend substanța care le provoacă, încurajate de inexistența unui al doilea țărm. Reveriile apoi nu sunt decât prin excepție reverii ale infinitului; ele rămân reverii ale licărului, ale luciului, ale volburei, ale undei, ale spumei. Toate acestea ți le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor tale dimensiunea necuprinsului, a înaintării fără hotar. Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor tale dimensiunea necuprinsului, a înaintării fără hotar. Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare câmpul, stepa, sau chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt reveriile lor mai puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele lui, de ce n-ar fi dimensiunea lui la fel de prezentă? Este prezentă, dar altfel. Marea, chiar liniștită, e o întindere mișcătoare, instabilă și capricioasă, infinitul pe care ți-l sugerează, spre care te poartă, e mobil ca și
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt reveriile lor mai puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele lui, de ce n-ar fi dimensiunea lui la fel de prezentă? Este prezentă, dar altfel. Marea, chiar liniștită, e o întindere mișcătoare, instabilă și capricioasă, infinitul pe care ți-l sugerează, spre care te poartă, e mobil ca și ea. Când privirea îți alunecă pe întinsul câmpiei, când ajunge acolo unde orizontul o deviază spre profunzimile cerului, conștiința păstrează ceva din certitudinea teluricului, pornești către infinit
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
infinitul pe care ți-l sugerează, spre care te poartă, e mobil ca și ea. Când privirea îți alunecă pe întinsul câmpiei, când ajunge acolo unde orizontul o deviază spre profunzimile cerului, conștiința păstrează ceva din certitudinea teluricului, pornești către infinit cu senzația solidei sprijiniri pe pământ. Astfel, aventura visării e scutită de balansul imponderii, pătrunderea privirii în aerian se asociază cu traiectul ascuțit al săgeții și al zborului rândunicii. La marginea mării însă explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
din certitudinea teluricului, pornești către infinit cu senzația solidei sprijiniri pe pământ. Astfel, aventura visării e scutită de balansul imponderii, pătrunderea privirii în aerian se asociază cu traiectul ascuțit al săgeții și al zborului rândunicii. La marginea mării însă explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul introduce în substanța visării ceva din zborul plan al pescărușului, din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe conturate de galbenul rapiței și de ruginile argilei - de câte ori n-am privit Capul Midia? Linia îngustă de țărm care se avântă în mare nu răpește acesteia nimic din misterele infinitului. Ea numai face ca visarea să-și afle țesută o pânză în plus, care, între tine și azur, vine să-și desfășoare urzeala: un fir de ceață, un fir de argint... Așa cum îi aparține golful, mării îi aparține portul și
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
cu brațele lui întinse, desenându-se tot mai clar, prinzând corp tot mai aievea, - simbol al deplasării lente, a cărei realitate îți scapă, în ciuda evidenței ei din ce în ce mai concrete, - părea să se insinueze spre țărm ca un sol vestitor al parcurgerii infinitului. Nu știi niciodată de unde sosesc corăbiile, nici încotro se duc. Sunt simple și mișcătoare apariții în lumea reculeasă a visării. Vin de la infinit și pleacă spre infinit... într-o noapte orașul a răsunat din adâncuri. De jos, dinspre mare, urcau
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
în ciuda evidenței ei din ce în ce mai concrete, - părea să se insinueze spre țărm ca un sol vestitor al parcurgerii infinitului. Nu știi niciodată de unde sosesc corăbiile, nici încotro se duc. Sunt simple și mișcătoare apariții în lumea reculeasă a visării. Vin de la infinit și pleacă spre infinit... într-o noapte orașul a răsunat din adâncuri. De jos, dinspre mare, urcau spre el, acoperind geamătul geamandurii - sute de glasuri într-un singur glas - mugetele sirenelor de vapor. Urcau spre orașul adormit, asemenea unor glasuri
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
concrete, - părea să se insinueze spre țărm ca un sol vestitor al parcurgerii infinitului. Nu știi niciodată de unde sosesc corăbiile, nici încotro se duc. Sunt simple și mișcătoare apariții în lumea reculeasă a visării. Vin de la infinit și pleacă spre infinit... într-o noapte orașul a răsunat din adâncuri. De jos, dinspre mare, urcau spre el, acoperind geamătul geamandurii - sute de glasuri într-un singur glas - mugetele sirenelor de vapor. Urcau spre orașul adormit, asemenea unor glasuri de orgă, slobozite din
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
decât marea, departe, marea care gemea, strivită de sunetul sirenelor. în sute de voci, topite într-o singură voce, sute de sirene sunau alarma și dădeau vasului în flăcări ultimul onor. încet, în prelunga lor uriașă tânguire, împăratul Traian pierea. Infinitul devenise roșu. Marea cunoaște reverii diurne și visări ale nopții. Ai crede că bezna, care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
dădeau vasului în flăcări ultimul onor. încet, în prelunga lor uriașă tânguire, împăratul Traian pierea. Infinitul devenise roșu. Marea cunoaște reverii diurne și visări ale nopții. Ai crede că bezna, care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini un drum de petale reci de lumină. Pe uriașa frântură de glob, zbaterea lor zvăpăiată, cu scânteieri legănate de briză, oferă privirii o cărare împărătească
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
de această dată Demiurgul este văzut ca entitate (situată spațial mai În adânc) și nu ca „sine profund transtemporal”. Totul se reduce În esență la identificarea celor două spații ontologice, „respectiv uman și hyperionic”, ceea ce se opune de fapt finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
În final, opoziția dintre efemer și etern. Lumea finitudinii se desfășoară Într-un „cerc strâmt” populat Însă de sentimente, În care iubirea, durerea, norocul și fericirea diversifică trăirile pământenilor, făcându-le zilele mereu altele. La polul opus, entitățile astrale din infinitul ceresc nu cunosc deosebiri Între ele, fiindcă În cazul lor nu se reduce fragmentarea Timpului În subdiviziunile cunoscute de pământeni. Acest lucru este posibil Întrucât În această lume imuabilă sentimentele de nici un fel nu sunt prezente, deoarece lipsește solul care
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
multe vise Le învăluie misterul .... Aripi se ridică-n ceruri Și se fâlfâie grăbite, Sunt așa de fericite Ale libertății clipe. Mergeți voi, voi stoluri multe Aruncați-vă în soare Duceți albele aripe Peste valuri trecătoare. E prea frumos în infinit E prea frumos în infinit E prea frumos cu tine .... Și fericirea ni s-a dat Cu lacrimi și suspine. Clepsidra ce mereu o întorc Dar, s-a oprit nisipul Iar timpul este mort acum Și naște doar nimicul. Atunci
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
Aripi se ridică-n ceruri Și se fâlfâie grăbite, Sunt așa de fericite Ale libertății clipe. Mergeți voi, voi stoluri multe Aruncați-vă în soare Duceți albele aripe Peste valuri trecătoare. E prea frumos în infinit E prea frumos în infinit E prea frumos cu tine .... Și fericirea ni s-a dat Cu lacrimi și suspine. Clepsidra ce mereu o întorc Dar, s-a oprit nisipul Iar timpul este mort acum Și naște doar nimicul. Atunci, îți caut mâna iar, Căci
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]