501 matches
-
Teppo consideră că "în ciuda grandioasei scalei cosmice, romanul nu se îndepărtează de povestea personajelor principale și de interacțiunile dintre acestea", subliniind că "totuși, "Turbion" duce la extrem speculațiile științifice, comprimarea timpului folosită de Wilson permițând un contrast fascinant cu natura infinitezimală a existenței noastre personale". Thomas M. Wagner apreciază faptul că romanul "demonstrează că ficțiunea de idei nu trebuie să ducă lipsă de căldură, în timp ce ficțiunea umanistă nu trebuie să apeleze la trucuri emoționale care să insulte intelectul", considerând că "aici
Turbion () [Corola-website/Science/320964_a_322293]
-
S alungit". Integrala din paragraful anterior se notează formula 3. Semnul ∫ notează integrarea, "a" și "b" sunt extremitățile intervalului, "f(x)" este funcția care se integrează, iar "dx" notează variabila în care se face integrarea. La început, "dx" reprezenta o "cantitate infinitezimală", iar S-ul alungit însemna „sumă”. Însă teoria modernă a integralei este construită pe alte fundamente, iar aceste simboluri tradiționale au devenit simple notații. Dacă o funcție are integrală, ea se numește integrabilă. Funcția pentru care se calculează integrala se
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
interpretări în funcție de teoria folosită. De exemplu, poate fi văzut doar ca un indicator al faptului că "x" este 'variabila de integrare', ca o reflecție a ponderilor din suma Riemann, o măsură (în integralele Lebesgue și extensiile acestora), o cantitate matematică infinitezimală (în analiza nestandard) sau independentă: o formă diferențială. Cazurile mai complicate pot varia cumva notația. Integralele apar în multe situații practice. Să considerăm un bazin. Dacă este dreptunghiular, atunci din lungimea, lățimea și adâncimea lui se poate determina cu ușurință
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
aproximativă pentru arie de 0,6203, care este prea mică. Ideea esențială este tranziția de la a aduna "un număr finit" de distanțe dintre puncte de aproximare înmulțite cu valori corespunzătoare ale funcției la folosirea unor pași infinit de fini, sau "infinitezimali". Notația definește integrala ca o sumă ponderată (notată cu "S"-ul alungit), cu valorile funcției (cum ar fi înălțimile, "y" = "f"("x")) înmulțite cu lungimi de pași infinitezimali, așa-numitele "diferențiale" (notate cu "dx"). În ce privește calculul efectiv al integralelor, teorema
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
valori corespunzătoare ale funcției la folosirea unor pași infinit de fini, sau "infinitezimali". Notația definește integrala ca o sumă ponderată (notată cu "S"-ul alungit), cu valorile funcției (cum ar fi înălțimile, "y" = "f"("x")) înmulțite cu lungimi de pași infinitezimali, așa-numitele "diferențiale" (notate cu "dx"). În ce privește calculul efectiv al integralelor, teorema fundamentală a calculului integral, dezvoltată de Newton și Leibniz, este legătura fundamentală între operațiile de derivare și integrare. În condiții potrivite, valoarea unei integrale pe o regiune poate
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
poate fi determinată privind doar limitele regiunii. Aplicată curbei rădăcinei pătrate, considerăm funcția formula 16, și se calculează "F"(1)−"F"(0), unde 0 și 1 sunt limitele intervalului formula 17. În istorie, după eșecul primelor eforturi de a defini riguros cantitățile infinitezimale, Riemann a definit formal integralele ca limite ale unor sume ponderate ordinare, astfel încât "dx" sugera limita unei diferențe (și anume mărimea intervalului). Defectele dependenței lui Riemann de intervale și continuitate au motivat noi definiții, mai ales integrala Lebesgue, bazată pe
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
de unde derivă teorema lui Green, teorema de divergență, și teorema fundamentală a calculului integral. Deși există diferențe între aceste concepte de integrală, ele se suprapun considerabil. Astfel, aria suprafeței bazinului oval poate fi tratată ca o elipsă, o sumă de infinitezimali, o integrală Riemann, o integrală Lebesgue, sau un spațiu euclidian cu o formă diferențială. Rezultatul obținut va fi același. Există mai multe moduri de definire a integralelor, și nu toate sunt echivalente între ele. Diferențele au apărut mai ales din
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
componente, metoda dreptunghiului însumează 16 valori ale funcției și le înmulțește cu lățimea pasului, "h", aici 0,25, pentru a obține valoarea aproximativă 3,94325 pentru integrală. Precizia nu este impresionantă, dar în analiza matematică se folosesc componente de lățime infinitezimală, deci inițial aceasta a părut a fi o problemă mică. Într-adevăr, dublarea repetată a numărului de pași conduce în cele din urmă la o aproximare de 3,76001. Pentru aceasta este însă nevoie de 2 componente, cu un cost
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
-o "globul lui Arhimede cu n = 4" (iar jumătatea lui "cupola lui Arhimede cu n = 4"), al cărui volum se referă la piramida n-poligonală. În timpul lui Johan Heiberg, a fost acordată o mai mare atenție folosirii strălucite a calculului infinitezimal de către Arhimede, pentru a soluționa problemele referitoare la arii, volume și centre de greutate, și mai puțină atenție a fost acordată jocului logic "Stomachion", o problemă tratată în manuscris care pare a fi un joc de copii. Reviel Netz de la
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
în formula 33 și îndreptat spre sarcina formula 11), și formula 40 este modulul lui formula 41 (distanțele dintre sarcinile formula 33 și formula 11). Pentru o distribuție de sarcină, o integrală peste regiunea ce conține sarcina este echivalentă cu o sumă infinită a unor elemente infinitezimale, fiecare astfel de element infinitezimal de spațiu fiind tratat ca o sarcină punctiformă formula 44. Pentru o distribuție liniară de sarcină (o bună aproximație pentru sarcina pe un cablu) unde formula 45 dă sarcina pe unitatea de lungime în punctul formula 46, și
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
sarcina formula 11), și formula 40 este modulul lui formula 41 (distanțele dintre sarcinile formula 33 și formula 11). Pentru o distribuție de sarcină, o integrală peste regiunea ce conține sarcina este echivalentă cu o sumă infinită a unor elemente infinitezimale, fiecare astfel de element infinitezimal de spațiu fiind tratat ca o sarcină punctiformă formula 44. Pentru o distribuție liniară de sarcină (o bună aproximație pentru sarcina pe un cablu) unde formula 45 dă sarcina pe unitatea de lungime în punctul formula 46, și formula 47 este un element infinitezimal
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
infinitezimal de spațiu fiind tratat ca o sarcină punctiformă formula 44. Pentru o distribuție liniară de sarcină (o bună aproximație pentru sarcina pe un cablu) unde formula 45 dă sarcina pe unitatea de lungime în punctul formula 46, și formula 47 este un element infinitezimal de lungime, Pentru o distribuție superficială de sarcină (o bună aproximație pentru sarcina de pe armătura unui condensator) unde formula 49 reprezintă sarcina pe unitatea de suprafață la poziția formula 46, iar formula 51 este un element infinitezimal de arie, Pentru o distribuție volumică
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
formula 46, și formula 47 este un element infinitezimal de lungime, Pentru o distribuție superficială de sarcină (o bună aproximație pentru sarcina de pe armătura unui condensator) unde formula 49 reprezintă sarcina pe unitatea de suprafață la poziția formula 46, iar formula 51 este un element infinitezimal de arie, Pentru o distribuție volumică de sarcină (cum ar fi în cadrul unei bucăți de metal sau a unui volum de aer) unde formula 53 dă sarcina pe unitatea de volum în poziția formula 46, iar formula 55 este un element infinitezimal de
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
element infinitezimal de arie, Pentru o distribuție volumică de sarcină (cum ar fi în cadrul unei bucăți de metal sau a unui volum de aer) unde formula 53 dă sarcina pe unitatea de volum în poziția formula 46, iar formula 55 este un element infinitezimal de volum, Forța pe o sarcină mică de test formula 11 în poziția formula 58 este dată de În oricare formulare, legea lui Coulomb este exactă doar când obiectele sunt staționare, și rămâne aproximativ corectă pentru sarcini în mișcare lentă. Aceste condiții
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
faptul că timpul de înjumătățire al Cm, deși relativ lung, este considerabil mai scurt decât perioada de existență a Pământului, orice urmă de curiu primordial existent în momentul formării planetei a dispărut de mult. Totuși, este posibil ca unele cantități infinitezimale de curiu să existe în zăcămintele naturale de uraniu, ca urmare a unei succesiuni de capturi de electroni și dezintegrări beta susținute de fluxul de neutroni foarte scăzut din minereurile de uraniu. Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
interval, ales astfel încît presiunea nominală să determine limita superioară (figura de sus) sau media (jos) în timp a presiunii din incintă. În lipsa unui astfel de interval pompa ar trebui să intre în funcțiune imediat ce presiunea scade cu o valoare infinitezimală sub valoarea nominală. ul însă permite o variație a presiunii, micșorînd frecvența punerilor în funcțiune ale pompei. În general, cele mai flexibile sisteme automate permit utilizatorului reglarea valorii nominale și a abaterilor maxime într-un sens și cealalt față de aceasta
Histerezis () [Corola-website/Science/296595_a_297924]
-
Berlin (1700). Leibniz moare la 14 noiembrie 1716 în Hanovra. Leibniz elaborează în jurul anului 1675 bazele calculului diferențial și integral, de o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară a matematicii și fizicii, independent de Isaac Newton, care enunțase deja principiile calculului infinitezimal într-o lucrare din 1666. Simbolurile matematice introduse de Leibniz în calculul diferențial și integral se folosesc și astăzi. Perfecționând realizările lui Blaise Pascal, Leibniz construiește un calculator mecanic, capabil să efectueze înmulțiri, împărțiri și extragerea rădăcinii pătrate. Dezvoltă forma
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
autentic. Mai puțin se vorbește, însă, despre cealaltă deformare, mult mai gravă, pe care o poate provoca adăugarea în text a intențiilor personale de micro-frazare, micro-dinamică și agogică. Acestea nu sunt numai personale dar, de regulă, în procesul execuției, sunt infinitezimale, adeseori mai puțin decât atât, pure tendințe interne, ceea ce am numit dinamică internă. Notate, acestea iau deodată proporții mult mai mari, invită la a scoate în evidență ceea ce trebuie să rămână sugerat, putând conduce spre o caligrafie ce imită caricatural
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
consonanță cu sentimentul de apartenență la o lume a satului oltenesc. "Un maestru al sonorităților măiestrite, vrăjitor al aranjamentelor orchestrale, maestrul Nicolae Botgros a contribuit din plin la reușita înregistrărilor de pe CD-ul Izabelei Tomița, prin stilul plin de nuanțe infinitezimale al acompaniamentului oferit de orchestra „Lăutarii”, pe care o conduce. Piesele atinse de inspirația sa sunt în mod surprinzător și definitiv îmbogățite de viziunea sonoră în care le reconstruiește. Se cuvine totodată să aducem laude Casei de Producție „IJAC MUSIC
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
aparatului lui Joule, se efectuează lucru mecanic asupra sistemului, dar fără modificarea parametrilor geometrici: procesul este "ireversibil"; dacă parametrii nu sunt constanți, procesul poate fi "reversibil" atunci când viteza de modificare a lor este infinit mică () : în cazul nostru, pentru deplasări infinitezimale:<br>formula 2 unde "p(U,V)" este presiunea (presupusă o funcție suficient de netedă de U,V). Un proces "adiabatic reversibil" este descris de ecuația:<br>formula 3 unde dQ este o "formă diferențială" despre care, pentru început, nu știm nimic
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
În timpul Renașterii, o parte din textele arabe sunt studiate și traduse în latină. Cercetarea matematică se concentrează în Europa. Calculul algebric se dezvoltă ca urmare a lucrărilor lui François Viète și René Descartes. Newton și Leibniz au inventat, independent, calculul infinitezimal. În secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea, matematica cunoaște o nouă perioadă de dezvoltare intensă, cu studiul sistematic al structurilor algebrice, începând cu grupurile (Évariste Galois) și inelele (concept introdus de Richard Dedekind). În secolul al XIX
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
de Înălțare. Spirituală. Transcendentală. Și iată - ne oprim la ideea de zbor, de desprindere, de urcuș neîntrerupt. Cu inima. Cu gândul. Până unde nu se poate... Că de, oameni suntem! Ce altceva poți să vrei, să simți, când ești parte infinitezimală din vibrația brâncușiană?! Un fragment de Coloană a Infinitului, de culoare Închisă, din lemn, expus aici, ca un simbol al simbolului de mâine, Îmi aduce În ecranul imaginației coloane de lemn din monumente funerare țărănești, ori din pridvorul casei unor
Editura Destine Literare by Roni Căciularu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_337]
-
Radiația exercită o presiune p asupra pereților cavității și poate efectua un lucru mecanic asupra exteriorului. Ea poate fi privită ca un "obiect" termodinamic cu volumul V drept parametru extensiv (geometric) și pentru care se poate scrie, la o deplasare infinitezimală, :<br>formula 1 unde dQ este caldura primita de la peretii recipientului, iar dS este entropia pierdută de pereți sau "câștigul de entropie al radiației". ( La sfârșitul secolului XIX noțiunea de "eter", ca suport al undelor electromagnetice, era încă acceptată, astfel incât
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
g(x) și g(x) în formulele de mai sus sunt determinate, o dată ce funcția f din (W) este cunoscută. Definițiile se pot extinde și la fascicole de raze ale radiației cu lungimi de undă (sau frecvențe) cuprinse într-un interval infinitezimal: dacă energia emisă pe unitatea de timp și de suprafață, normal la suprafață in unghiul solid dΩ este I, temperatura acestui fascicol este dată de ecuația:<br>formula 21 unde I este intensitatea radiației corpului negru. Complet analog, definim intensitatea L
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
o multitudine de articole despre mișcarea planetară, lămurind, printre altele, discrepanțele observate la mișcările orbitale ale lui Jupiter și Saturn. De asemenea, ei au demonstrat că accelerația lunii variază în funcție de orbita pământului și au introdus o nouă metodă de calcul infinitezimal pentru descrierea mișcării corpurilor cerești. În 1784, în lucrarea sa „"Theorie du mouvement et de la figure elliptique des planetes"”, Laplace a introdus și o nouă metodă de calcul pentru orbitele planetare, datorită căreia a crescut precizia tabelelor astronomice. Mai mult
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]