1,839 matches
-
doi fii ai soțului său, Alexandru și Dimitrie, pe care îi adoptase și-i îngrijea cu multă dragoste. Însă în 1888 Dimitrie se sinucide, iar în 1889 Alexandru moare de ftizie. Rămasă singură, ea se angajează pentru câteva luni ca infirmieră la spitalul „Caritatea” din Iași. Îmbonlăvindu-se, se retrage la Piatra-Neamț, unde-și va petrece ultimii ani ai vieții, dedicându-se ajutorării săracilor și instituțiilor de binefacere. Urmărea cu interes evenimentele din țară și a fost foarte îndurerată de urmările răscoalei
ELENA CUZA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Elena_cuza.html [Corola-blog/BlogPost/366902_a_368231]
-
timp și cu o fire blândă, cu deosebită înclinație spre frumos, în toate expresiile lui. A fost admirată și prețuită și pentru abnegația cu care s-a străduit toată viața să facă bine, a fost în același timp regină, soldat, infirmieră, artist și mai ales, un OM, un deosebit OM. Aceste însușiri au făcut-o una dintre figurile emblematice, pline de încărcătură emoțională ale trecutului neamului nostru. Cu amintirea acestui chip aveam să mă întâlnesc acum la Balcic. Cu aceste dragi
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_balcicul_rascolitor_co_elena_buica_1355464573.html [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
care nu avusese habar până atunci, apoi repartizarea la salon. Însoțită de o asistentă, găsise repede salonul. Pe toată lungimea salonului, un șir de paturi. Un singur pat liber. Lângă perete, pe o targă era întinsă o bătrânică. La indicația infirmierei, Sonia își pusese geanta lângă pat și se așezase cu grijă pe marginea lui. Cearceafurile nu păreau încă schimbate. O întrebase pe asistentă dacă i se poate da altă lenjerie. Răspunzându-i afirmativ, aceasta părăsi salonul asigurând-o că va
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
pusese geanta lângă pat și se așezase cu grijă pe marginea lui. Cearceafurile nu păreau încă schimbate. O întrebase pe asistentă dacă i se poate da altă lenjerie. Răspunzându-i afirmativ, aceasta părăsi salonul asigurând-o că va veni o infirmieră care se va ocupa de tot ce trebuie. În salon, discuțiile întrerupte la venirea sa se reînnodau anemic. Cineva desfăcuse o portocală și îi întinsese o bucată și bătrînei de la perete. Aceasta o luase în mână mulțumind cu glas firav
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
că uiți de mine mai târziu, că... știi tu, nu?”. „ Cum o să uit, doamnă, vai de mine, se poate?” îi replicase aceasta din urmă într-un limbaj codificat, în parte doar de ele înțeles. Cea cu voce de sergent era infirmiera. Cu lenjeria împăturită pe mână, acoperise cu statura ei masiva intrarea în salon și în timp ce vorbea, iscodea cu ochii ei neastâmpărați ca două veverițe pacienta nou venită. Apoi se îndreptase cu o mișcare autoritară către ea: „ hai, ne dăm jos
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
iscodea cu ochii ei neastâmpărați ca două veverițe pacienta nou venită. Apoi se îndreptase cu o mișcare autoritară către ea: „ hai, ne dăm jos din pat să-l schimbăm”. Fără niciun cuvânt, Sonia se dăduse jos din pat, așteptând ca infirmiera să schimbe lejeria. Apoi îi întinsese conform regulilor nescrise, bancnota pentru serviciul făcut și se așezase din nou pe pat. Ochii albaștri ai infirmierei continuau să o fixeze cu atenție; parcă ar fi vrut să mai spună ceva. Însă Sonia
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
din pat să-l schimbăm”. Fără niciun cuvânt, Sonia se dăduse jos din pat, așteptând ca infirmiera să schimbe lejeria. Apoi îi întinsese conform regulilor nescrise, bancnota pentru serviciul făcut și se așezase din nou pe pat. Ochii albaștri ai infirmierei continuau să o fixeze cu atenție; parcă ar fi vrut să mai spună ceva. Însă Sonia o ignoră și aceasta părând să renunțe cu greu la ceva, se întoarse și părăsi salonul, nu înainte de a-i arunca peste umăr vânzătoarei
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și voce de sergent major intrase în salon cu mopul în mână și se apucase să șteargă în grabă printre paturi. „Stai culcată!” - îi ordonă ea Soniei care stătea așezată, sprijinindu-se de perne. „ Și dacă nu, ce-
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
mână și se apucase să șteargă în grabă printre paturi. „Stai culcată!” - îi ordonă ea Soniei care stătea așezată, sprijinindu-se de perne. „ Și dacă nu, ce-ai să faci?” - se trezi răspunzându-i cu iritare aceasta. Surprinsă de ton, infirmiera îi aruncă o privire oțelită răspunzând: „ da’ știi că mă enervezi?” - și mopul ei descrise un semicerc cuprinzător. Glasul Soniei căpătase accente metalice. Răspunse rar. „Da... șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
se trezi răspunzându-i cu iritare aceasta. Surprinsă de ton, infirmiera îi aruncă o privire oțelită răspunzând: „ da’ știi că mă enervezi?” - și mopul ei descrise un semicerc cuprinzător. Glasul Soniei căpătase accente metalice. Răspunse rar. „Da... șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și ca și cum nici n-ar fi vorbit până atunci cu Sonia spuse: „...Ei gaaata... am terminat! și luându-și mopul, părăsi salonul. Se auzea rumoare și curios, râsete în salonul învecinat
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
oftase: „da’ tare mă mai doare maică... și așa aș vrea să mă întorc acasă la mine...”. Nimeni nu mai spuse nimic. Din salonul alăturat se auzeau râsete. Cineva spunea glume. Era deja ora mesei de prânz și o altă infirmieră trecea pe la fiecare salon să cheme pacientele la masă. Sonia se îndreptase și ea spre sala de mese. Își luase farfuria cu supă de roșii și se așezase singură la o masă, aruncând din când în când câte o privire
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
o targă cu roți ce trepida în mers, era purtat de-a lungul unui coridor. Pereții alburii se trăgeau cu rapiditate de-a-ndăratelea. O cotitură spre stânga a coridoridorului și targa se opri în fața unei uși de salon. Din spate, o infirmieră bondoacă și durdulie, se precipită să deschidă ușa, apoi împinse înăuntru targa. Două paturi goale în așteptare, un stativ pentru perfuzii, lângă peretele din față, încă o ușă. Lumina ca un văl cenușiu, acoperea camera. Sonia făcu un efort și
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
braț se legănă alunecând în jos. Bluza ei de pijama, era pusă pe deasupra păturii. I se păruse curios, pentru că până atunci, avusese impresia că este îmbrăcată. Se uită. Peste piept, ca o platoșă groasă, avea un bandaj gros. Privi spre infirmieră încercând să-i prindă privirea, pentru a obține un răspuns la întrebarea pe care nu avea curaj să o rostească, dar aceasta era prea absorbită de manevrele pe care le făcea pentru a apropia targa de pat. După câteva manevre
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
bac, părând mulțumită de rezultat, ridică privirea spre Sonia. - Gata, ne așezăm în pat - i se auzi vocea în timp ce se îndrepta spre ea ca să o ajute să coboare de pe targă. Sonia remarcă cu o strâmbătură interioară acel „ne” în vorbele infirmierei. „Bine că nu a început și cu diminutivele; mânuță, picioruș...”. Cât de mult detesta stilul acesta de exprimare care sub aparența unei bunăvoințe excesive, nu era decât o subtilă metodă - precum cea a Dalilei - de a lua toată puterea. Era
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
cea a Dalilei - de a lua toată puterea. Era ușor iritată, dar încă prea amețită de anestezic pentru a mai putea comenta ceva și probabil că nici n-ar fi avut cu cine, conchise ea, aruncându-i o privire scurtă infirmierei. Abia așezată în patul în care îi părea că se pierde, Sonia își privi brațul în vena căruia se scurgea prin tubul de plastic soluția perfuzată, apoi inspectă încă o dată camera aceea goală, semiluminată și rece, care îi amintea de
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
scurgea prin tubul de plastic soluția perfuzată, apoi inspectă încă o dată camera aceea goală, semiluminată și rece, care îi amintea de o sală de morgă și se hotărî pe loc; nu voia să rămână singură acolo. Așa că întinzându-i întâi infirmierei banii păstrați în buzunarul pijamalei tocmai pentru aceasta situație, îi ceru să o ajute să ajungă la toaletă. Ceea ce aceasta și făcu; întâi o ajută să coboare din patul în care abia se instalase, apoi împingând stativul cu perfuzia, mersese
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
primul gând al Soniei, în timp ce privea cu furie crescândă stativul blocat în ușa pe care și-o dorea închisă. Strânse din dinți. Nu, nu avea să rămână acolo singură, prizonieră a unui stativ. Și regăsindu-și tonul imperativ, îi ceru infirmierei să scoată punga de perfuzie de pe stativ, pentru că ea voia să se întoarcă în salonul ei. Oarecum uimită de situația atipică, aceasta protestă slab:”după anestezie, pacientul trebuie ...să-și revină...”. Sonia refuză. Până la urmă, infirmiera acceptă întoarcerea Soniei în
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
tonul imperativ, îi ceru infirmierei să scoată punga de perfuzie de pe stativ, pentru că ea voia să se întoarcă în salonul ei. Oarecum uimită de situația atipică, aceasta protestă slab:”după anestezie, pacientul trebuie ...să-și revină...”. Sonia refuză. Până la urmă, infirmiera acceptă întoarcerea Soniei în salon, dar cu stativul pe care - „dacă asta dorea și credea că este în stare” - n-avea decat să și-l împingă până acolo. Fără alte cuvinte în plus, Sonia își luă stativul pe roți și
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
în care Săndica nu mai avea răbdare să afle care este situația mamei și cât de grav este afectată de această comoție cerebrală. La serviciu de Urgență când a intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Destine_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
de program, pe teme "medicale" și despre starea de sănătate a pacientei. Cum era proaspăt divorțat, nu i-ar strica o prietenă ca tânăra din fața sa, gândea el. Săndica a rămas lângă patul mamei plângând ușor în pumni. Întrebă o infirmieră dacă există un telefon public pe undeva prin holurile spitalului și aflând că există, s-a grăbit să-l caute pe Mircea, poate îl găsește acasă, să-i spună de starea gravă în care se găsea mama. Mircea tocmai ce
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Destine_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
pieptul. După ce se mai dezmetici, privind în dreapta, la distanță de nici un metru de ea, zări cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425043087.html [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
o cercetase îngrijorată să vadă dacă nu a pățit ceva. O zguduitură puternică, asemenea undei unui cutremur, a scuturat, preț de câteva secunde, clădirea veche a pavilionului... Pe holul spitalului și-au făcut apariția, țipând alertate, mai multe persoane: asistente, infirmiere, câțiva vizitatori, mame internate cu copiii. Totul se transforma într-un adevărat vacarm. Emanuela începu să-și revină din starea de șoc provocată de sperietura cu geamul spart, iar agitația celorlalți făcea loc, în conștiința ei, altei persoane. Acelei persoane
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425043087.html [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
să acționeze în situații critice în și pentru interesul celor din jurul ei, pentru restabilirea ordinii și a unui climat de liniște și limitarea consecințelor... Simțind greutatea din brațe, Emanuela privi spre cea care atârna susținută doar de forța brațelor ei, infirmiera. O așeză cu ultimele puteri pe bancheta de pe holul spitalului. - Doamnă, mă auziți? strigă Emanuela cu fermitate, scuturând-o de umeri pe infirmiera ce zăcea palidă, cu ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425043087.html [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
consecințelor... Simțind greutatea din brațe, Emanuela privi spre cea care atârna susținută doar de forța brațelor ei, infirmiera. O așeză cu ultimele puteri pe bancheta de pe holul spitalului. - Doamnă, mă auziți? strigă Emanuela cu fermitate, scuturând-o de umeri pe infirmiera ce zăcea palidă, cu ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați, vă rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta nu dă niciun semn, Emanuela, uitându-se în jur în timp ce striga după ajutor, verifică
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425043087.html [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați, vă rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta nu dă niciun semn, Emanuela, uitându-se în jur în timp ce striga după ajutor, verifică atent cavitatea bucală a infirmierei, gândindu-se că poate avea ceva în gură..., o gumă de mestecat, o bomboană, ceva care în urma sperieturii să-i fi blocat căile respiratorii. Nu găsi nimic de acest gen. Își apropie capul de fața acesteia privind către piept, încercând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425043087.html [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]