598 matches
-
sarmale, cu urările tale care se cer mereu întoarse, nu faci altceva decât să răsucești cuțitul în rană. Și te mai întrebi de ce-și debitează zeflemeaua cu un rânjet pe față. Nu face altceva decât să-ți întoarcă zâmbetul ingenuu cu care ai tupeul să-l inviți să-și retrăiască traumele din copilărie. Dar eu cred că lucrurile pot fi tranșate și altfel decât că un dialog al surzilor între un cinic și un sadic. Dacă “sadicii” s-ar purta
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
cred că nu. O posibilă explicație pentru evitarea în scris a cuvintelor licențioase este presupusa lor origine. „E o înjurătură foarte urâtă, țigănească! Unde ai auzit așa ceva?” m-a chestionat severă bunică-mea acum mulți ani, când am întrebat-o ingenuu ce înseamnă „Du-te-n pizda mă-tii!”. Mi-a fost greu să-i spun unde auzisem prima dată această atât de românească imprecație, pentru că o auzeam peste tot. „Pulă”, „a fute”, „cur” și „buci” vin din latină. Tot de
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
flexibilității pieței muncii. Aceste măsuri aduc numeroși lucrători ieftini, slab calificați, în Europa Centrală, iar rezultatul este un adevărat dumping al salariilor. Obiectivul formulat în strategie, ca 40 % din generația tânără să aibă o diplomă de educație superioară, pare deosebit de ingenuu. Aș dori să știu care este scopul. Deja nu avem suficiente locuri de muncă pentru tinerii intelectuali, și aici mă gândesc la Italia, iar acești tineri trebuie să supraviețuiască acceptând locuri de muncă prost plătite. De ce avem nevoie de
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Redford, fără aerul provocator al lui Jean-Paul Belmondo. Dovadă stă disponibilitatea lui Mastroianni de a aborda roluri complet diferite de cele “macho”, cum a fost cel al impotentului Bell’Antonio, al homosexualului exilat din Una giornata particolare sau al seminaristului ingenuu din Ieri, oggi, domani. O bună doză de rezervă sau o timiditate înnăscută l-a ținut întotdeauna pe Marcello Mastroianni departe de orice stereotip, dar nu l-a împiedicat să aibă o relație vie și turbulentă cu sexul opus, dragostea
20 de ani fără Marcello Mastroianni: iubirile sale celebre și furtunoase by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105903_a_107195]
-
aparte. "Legendă" ne îndreptățește să o catalogăm în rândul operelor ce definesc ruperea esteticului de mimetic și a mimeticului de funcția lui primară în relația cu imaginea și racordarea acesteia la realitate. Întregul registru figurativ nu se relaționează față de aparența ingenuă, ci trădează acea posedare de tip hedonic sub care Țuculescu a creat în ultimii cinci ani de carieră. Chiar dacă nu se rupe total de figurativ - așa cum avea să se îmtâmple cu arta sa după 1958 - Țuculescu extrage din realitate doar
Top 100 mari maeștri ai artei românești, de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104788_a_106080]
-
mai delicate. Un pictor ca Al. Ciucurencu, al cărui program estetic ținea de pura vizualitate, de acea emotivitate crudă pe care experiența retiniană o generează în mod spontan, este pus într-o grea dificultate în momentul deturnării dinspre armonia cromatică ingenuă spre imaginea epică și spre supremația iconografiei. în vreme ce un Camil Ressu, de pildă, nu face nici un efort special pentru a trece de la Cosași odihnindu-se la Semnarea Apelului pentru un Pact al Păcii, și asta din simplul motiv că programul
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. Manea observă că, prin intermediul aceastei secțiuni de proză, Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale, cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului "Întâmplari în irealitatea imediată" a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
-o ca un sex simbol internațional. Cu toate acestea managerii tinerei nu doreau să renunțe nici la imaginea de fată cuminte, creând o serie de tensiuni între imaginea plină de inocență și care atrăgea fanii de sex feminin și sexualitatea ingenuă care atrăgea fanii de sex masculin. Aceste tehnici de marketing au născut controverse și dezbateri pe marginea creării de modele potrivite pentru tinerele fane. Foarte curând, tânăra a încercat să aplaneze controversele, promovând abstinență până la căsătorie și chiar negând că
Britney Spears () [Corola-website/Science/306654_a_307983]
-
sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil („Douăsprezece mii de capete de vite”, „La țigănci”, „Pe strada Mântuleasa...”) sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
cu acel limbaj, pentru că nu sunt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradisiac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capte în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele câmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
din exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Personajul Gavrilescu este un profesor de pian ratat ce mimează o stare de intelectualitate prin referirea permanentă la colonelul Lawrence, al
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Cea de-a treia perioadă de creație se deosebește de
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Gimnaziul superior german (astăzi, Colegiul Național "Liviu Rebreanu"), unde a urmat încă trei clase. În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "întâia și ultima poezie". Fascinat de o tânără actriță dintr-o trupă ambulantă ungurească ("ingenua trupei, de care m-am îndrăgostit nebunește"), scrie un vodevil, în limba maghiară, după modelul celui văzut. Mai târziu, aflat în Budapesta, a cultivat, fără succes, acest gen dramatic. În 1900 a început să urmeze Școala Reală Superioară de Honvezi
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
ideologice care se reflectă în dezvoltarea acelor culturi și în condițiile societății în care viețuiesc și creează artiștii. Pornirea spre portret, care să fixeze o anumită persoană, este un fapt spontan și primordial și se manifestă în forma cea mai ingenuă în atribuirea unui nume unei imagini generice, așa cum se întâmplă cu desenele copiilor. În acest caz se poate vorbi de un portret "intențional". Când unui astfel de portret îi sunt adăugate o serie de valori care să lege imagine cu
Portret () [Corola-website/Science/317006_a_318335]
-
văzut desfășurându-se în carnea lor poemul orelor. Misterul arborilor li se odihnea în plete; în ochi purtau cerul și apele. Primăvara și toamna îmi treceau necurmat pe dinainte, după cum ele surâdeau cu bucurie sau cu tristețe. iar vorbele lor ingenue mă făceau să văd aievea dansuri de nimfe." Dacă d-l Corot ar consimți să ucidă o dată pentru totdeauna nimfele cu care își populează pădurile, înlocuindule cu țărănci, l-aș iubi peste măsură.Știu că acestor frunzișuri delicate și acestei
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
rând, vă paralizează pe voi.” Când spun „schimbarea percepției”, nu am în vedere un fel de ghid care să-i ajute pe spectatori cum să decripteze o scenă sau alta. Dimpotrivă, această schimbare presupune întoarcerea la o stare de receptivitate ingenuă și senzorială. Am să-ți dau un exemplu, pe care l-am folosit și cu altă ocazie. Există în romanul lui Nabokov, Ada sau ardoarea, un capitol în care este descris un spectacol de teatru despre care autorul ne spune
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
o discuție cu publicul a actorilor Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Mircea Diaconu și alții. Într-o analiză a piesei făcută în februarie 1972 în revista „Teatrul”, Ileana Popovici afirmă că "„Liviu Ciulei pare să fi păstrat totuși capacitatea unei priviri „ingenue” - fiindcă nu tratează personajele cu acel respect înghețat destinat unor entități definitiv cristalizate, ci le consideră vii, mobile, capabile de reacții imprevizibile”". Profesoara Elena Saulea considera această reprezentație a piesei în viziunea lui Liviu Ciulei ca o reprezentație spectacologică, ieșită
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
cele două tentații formale sînt chiar exprimate simultan: în registrul de sus al imaginii, în zona ei aeriană și celestă, dacă ar fi să recurgem la o topografie simbolică, limbajul este liber, exploziv, încărcat de energie și de un patetism ingenuu, în timp ce în registrul inferior, cel corespunzător lumii materiale și existenței terestre, culoarea se ordonează, liniile converg către un centru gravitațional și forma capătă o evidentă structură antropomorfă. Această oscilație va mai continua o vreme, dar conținutul ei își va însuși
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
din exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Iancu Gore a fost comparat de academicianul Eugen Simion cu personajul caragialian Mitică, ambii fiind la fel de guralivi, de grăbiți și de
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
care n-a dispărut nici în ultima etapă a creației sale. În întreaga sa activitate literară, Delavrancea a demonstrat o mare prețuire pentru valoarea umană a omului simplu, omul naturii, față de țăranul cu întreaga sa zestre spirituală, cu imaginația sa ingenuă, pe care, de altfel, în discursul de recepție la Academie și în articolul necrolog despre Ispirescu o va aprecia într-un mod deosebit. Temperament cu fond romantic, oscilând între realitate și fantezie, prin bogăția problematicii operei sale, Delavrancea reprezintă una
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
evanescentă familie literară numără peste douăzeci de nume. Cei mai cunoscuți sunt: Alberto Caeiro, poetul bucolic, păgînul natural, considerat nu numai maestrul celorlalți, dar și al lui Pessoa ortonimul. Alberto Caeiro este deținătorul echilibrului perfect, poezia în stare frustă și ingenuu elementară, refuz al filozofiei și al artisticului. Álvaro de Campos, inginerul din Glasgow, poetul modern ce nu-și refuză niciun experiment, nicio nebunie. Mult citata "Odă maritimă", precum și "Opiarium" sau "Tutungeria" sunt dovada că aici imaginația debordează iarexcesul este la
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
X și Y rămân, ca în filmele mute, cu o mână ridicată și un picior în aer, pentru ca scriitorul să-și încheie lungile și plicticoasele lui tirade. Întotdeauna mi s-a părut simplistă o asemenea abordare, similară celei a cititorului ingenuu, care sare peste descrieri ca să ajungă la acțiunea"pură". Romanul nu e un alt nume dat benzilor desenate, ci un domeniu complex, suprafață plus volum, o lume lărgită prin explorare și adâncită prin meditația creatorului ei. Forța acestuia se vede
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
a încăpățânat să se păstreze. Sau la care nu se gândise că ar putea renunța. Personajele se reinventează pe sine și se legitimează la vitalitatea propriilor îndrăzneli. Deși îndărătul acestor creaturi grave, burlești, absurde, sublime, vulgare, odioase, stă mereu ceva ingenuu, rezultat din sugestii, aluzii, alunecări, disimulări, între ironie și ambiguitate. În acest univers restrâns, bănuit de crime, de brutalități, cruzimi, de superficialitate sau de joc sadic cu moartea, cu suferința, cu deruta, dincolo de infinita posibilitate a scriitorului de a crea
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
Bottiroli constă și în aceea că nu exclude cu totul realul din joc și nici nu încearcă să privilegieze medierea lingvistică, pura convenție. Estetica sa modală se menține echidistantă atât față de teoria referențialistă, cât și de aceea, poate nu la fel de ingenuă, dar în tot cazul în aceeași măsură simplificatoare, a adepților convenționalismului 3. În plus, atunci când atrage atenția asupra complexității teoriei lui Aristotel, el nu uită să accentueze un aspect crucial pentru demonstrația noastră: realitatea însăși e plurală, polimorfă și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]