974 matches
-
satisfacție pe căile Codului de Onoare", martorii își depun mandatul, recomandându-i lui Dan Botta să caute "a obține satisfacție pe căile ce vei crede de cuviință". În scrisoarea din 16 iunie 1941, protagonistul ofensat le mulțumește prietenilor pentru "sarcina ingrată" și formulează tăios o concluzie amară: "Cineva care-mi aruncă cele mai grave injurii și se sustrage apoi, fără motiv, de la orice responsabilitate, se așază singur foarte jos pe scara însușirilor morale". Dar nici acest episod al duelului eșuat nu
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
politic după eșecul mișcării legionare, numindu-l ironic "Dan, Căpitan de Plai" (se știe, în ianuarie 1941, după rebeliunea legionară, Ion Antonescu îi înlătură de la guvernare pe rebeli). Ceea ce a inflamat spiritele e acuza lui Blaga că a doua notiță ingrată, cea din revista "Dacia", e "obraznică și lașă". Delicatul poet Lucian Blaga încheie necruțător și devastator: "Mă întreb cum și de unde și-a însușit recidivistul domn Dan Botta acest obicei foarte balcanic, dar prea puțin mediteranean? Poate tot din apele
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
devotament și competență de exigențele de comentariu și informație de istorie literară. Notele, suficient de dezvoltate și uneori chiar construite ca fragmente dintr-o interpretare mai amplă, relevă disponibilitatea Ecaterinei }arălungă spre o posibilă monografie despre Petru Dumitriu. Misiunile mai ingrate de textolog (pentru cercetarea variantelor) și de istoric literar (pentru a reconstitui mai detaliat contextul documentar) cad în penumbră. Ecaterina }arălungă pune în aplicare proiectul de sumar gândit chiar de autor și intermediat de Eugen Simion. Avem deci o ediție
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
a vrut) să aștepte, dar care a fost constrîns să acționeze. A făcut-o, neputînd evita, cu sentimentul relativității tuturor judecăților, cu patimă bine strunită, cît să convingă fără să deruteze. Nu a căutat concluzii parțiale ci, precum cel mai "ingrat" dintre discipolii lui, un specific. O aceeași unitate de măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile exagerate, de o anume forțare a "desuetudinii" ce refuza să vină (ca în cazul lui Caragiale), a reușit să producă
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
brusc, provoca eroinei doar o puternică depresie, care însă o va urmări peste ani și pe interpreta (nominalizată la Oscar!) despre care nu se știe dacă nu cumva s-a sinucis... Elanurile de tandrețe ale adolescentei bulversate de febra vîrstei ingrate se regăsesc la eroinele pe care Sofia Coppola le-a întîlnit în paginile romanului omonim al lui Jeffrey Eugenides despre care ea declară că ar fi cartea ce ar fi vrut să o scrie dacă ar fi fost scriitoare. Cum
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
impusă de Naufragiatul (1999) în care a trebuit să filosofeze asupra vieții și modalităților de supraviețuire, devine responsabil cu disciplina în perimetrul carpetei verzi de pe Culoarul morții (2000) ce duce direct la scaunul electric. Gardianul șef reprezintă încă o partitură ingrată pentru vedeta ce trebuie din nou să se războiască deopotrivă cu patetismul și penibilul. Nobila misiune îl obligă pe respectivul erou să-și uite de suferințele fiziologice "luate cu mîna" - nu la figurat, ci la propriu - de un condamnat la
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
nr. 311 din 8 mai 2003) abrogă Ordinul nr. 139/N/1997 privind constituirea, înregistrarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și porțiuni din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii locuinței. Consecința: un hățiș de prevederi și o misiune ingrată pentru administratori. Problema încălzirii Înainte de 1990, cheltuielile pentru încălzirea locuințelor (apartamentelor) se calculau - după cum se știe - în funcție de suprafața utilă; ulterior, sintagma a devenit „suprafața locuibilă“. Pentru trei luni, cheltuielile s-au repartizat proporțional cu suprafața tuturor corpurilor de încălzire, după
Agenda2003-21-03-5 () [Corola-journal/Journalistic/281036_a_282365]
-
a ziarului. Când a pus capăt aventurilor eroilor lui, publicul nesățios i-a cerut să le reînvie, uneori nu numai literar, și să scrie o continuare. Sue s-a achitat onorabil de sarcină, dar romanul n-a mai avut succes. Ingrat ca totdeauna, publicul i-a întors spatele. Sunt totuși două deosebiri între istoria cu Misterele Parisului și aceea pe care sunt pe cale să v-o spun. Mai întâi, nu e vorba de același roman, ci de romane noi, în care
Unsprezece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2725_a_4050]
-
vis frumos al omului către inefabil. Toți visăm, toți am scris cândva câteva versuri. Poezia s-a născut din iubire și vis. Aripile poetului sunt aripile sufletului care caută să se înalțe cât mai sus, cuprinzând necuprinsul. Misiunea cea mai ingrată a criticului literar este aceea de a tăia cu bisturilul pe cord deschis poezia.Un “nu” înseamnă tăierea aripilor, un „da” categoric implică obligația criticului de a gira cu personalitatea lui pe autor și poezia sa. Dar poate cineva să
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
va duce în trecut, Vrăciuitoare-i lacrima, care mă doare, Copil fiind, plângeam, dar n-am știut... NU ÎMI TRANSFORM CUVÂNTUL... Nu îmi transform cuvântul într-o umbră, Ce mi-ar ascunde fața, când mă frige, Și nu îl dau, ingrat... Pentru o cale lungă, Să fie între el și mine, Dumnezeu, aice!.. Nu-mi ușurez secunda, nerostită, din silabă, Nici cartea, prin cuvânt, nu voi s-o socotesc, Adun rostirile, ivite -n lumea, ce mi-e dragă, Cu sufletul le
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
materiale, pe care însă le căuta fără încetare, plictisindu-se rapid de o femeie după ce prima noapte de amor era consumată și trecând mai apoi la următoarea. O idee îi trecu prin minte în cele din urmă și, în ciuda posturii ingrate în care se afla, reuși să restabilească echilibrul de forțe. - Să înțeleg din atitudinea ta că te-ai hotărât să fii iubita mea și în continuare? E suficient să îmi spui asta și o anunț personal pe Ramona că totul
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
prin România postdecembristă, cea care tocmai ieșise tare ciufulită din oul de ciment socialist, încă-și mai pierdeau pașii cât de cât șase milioane de turiști străini, turiști pe care la ora actuală ... nu-i mai avem. Las așadar deoparte ingratul obicei de a critica și încerc să privesc cu optimism în față, indicând soluțiile pe care le-au adoptat spaniolii și cu care au avut succes, dispunând de condiții asemănătoare cu ale noastre: 1. Au construit o INFRASTRUCTURĂ EXCEPȚIONALĂ, cu
Spania și România, o paralelă inegală [Corola-blog/BlogPost/94075_a_95367]
-
tărâmurile unde românii au parte de libertate și adevăr. La noi Eminescu e mai presus de sintagma „Poetul nepereche”, El purtând simbolul unicei salvări și ultimei speranțe de dăinuire a ființei naționale. Suntem copiii Lui - buni sau răi, recunoscători sau ingrați, păstrători sau demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naștem români, suntem deopotrivă ai lui Eminescu, măcar în zilele când îi preamărim Nașterea și îi comemorăm trecerea în Eternitate. Noi, chipuri de lut, am privit în dimineața de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
acele norme de viață care sunt și respectate cu hotărâre, care reprezintă fondul de viață a cuiva. A avea principiile doar ca un meniu peste care sari, pentru că ți se pare că trebuie să te „adaptezi”, e o formă foarte ingrată și josnică de a le eluda justificat. Principiile de viață pot constitui o cale pe care o alegi în fiecare clipă de pe pământ. Ele stau la baza caracterului și conturează demersurile intreprinse pentru a atinge scopurile din viață, atât pe
DESPRE PRINCIPIALITATE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382209_a_383538]
-
Nicolae Labiș (despre care se spune în paranteză "mort la vârsta de 21 de ani, dar poet autentic de o puternică sensibilitate"), Al. Andrițoiu, la care se adaugă numele câtorva "poeți valoroși ai naționalităților conlocuitoare" (p. 123). Surprinde, desigur, modul ingrat, meschin, în care este introdus Nicolae Labiș în panoramă, împins în fundal. Geo Dumitrescu, fără vreun volum publicat în acest interval, trecea printr-o perioadă de indezirabil, fiind exclus în 1954 din PMR și reprimit abia în 1963. Oarecum neașteptată
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
citez nume - erau destule. În ansamblu, se serba aproape "sacrificarea" mea. Norocoasa mea generație se împlinise cu un număr însemnat de nou veniți, ca și de poeți pe drept recuperați din cei ce debutaseră înaintea noastră, în condiții și mai ingrate. M-am dezolat, la început, cu senzația de a mă fi rostogolit din triada 1960 (Cezar Baltag, Ilie Constantin, Nichita Stănescu); apoi, mi-am repetat că a fi tratat cu asprime de timpuriu putea fi și o șansă... Și iată
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
ales să tacă pînă la moarte", ci și-a însușit, de ochii lumii, o atitudine, etalată în unele ocazii, al cărei caracter vacuu nu era în stare a nu-l resimți pentru a-și duce pînă la sfîrșit, în condițiile ingrate oferite de istorie, misiunea ce-o avea de împlinit. și o stranietate a discursului său care se voia acomodat cu "socialismul real": "În comparație cu noi, Noica avea o optică radical răsturnată, grație căreia valorile civilizației materiale puteau fi ignorate în numele unor
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
și predă literatura Holocaustului la Bard College. Acesta ar fi un motiv obiectiv. Există, în plus, motive subiective și motive abstracte, ușor de imaginat. Exilul, deși are ambiguitățile lui, a pecetluit o plecare ca opțiune definitivă. Patria originară a fost ingrată. În 1986, Norman Manea nu a mai suportat constrângerile regimului comunist. Corect ar fi să spunem că regimul comunist a fost de vină, nu România, dar distincția nu e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism al unui patriotism abstract
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Cosmin Ciotloș Harold Bloom mărturisește într-un loc că, practicând în tinerețe ingrata meserie de corector, a ajuns la o asemenea rutină încât astăzi nu-și mai poate - decât cu mari eforturi de voință - reciti șpalturile propriilor cărți. Paradoxul colocvial al cizmarului desculț pare să-și găsească, până și în opera criticilor literari
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
nostalgic ațintiți pe firmamentul veciei: În adîncul sufletului, principesa se bucura mai mult de triumful compozitorului decît de al virtuozului, apreciindu-le, bineînțeles, pe amîndouă. Ea a fost cea dintîi care a exprimat această bucurie, mînată poate și de soarta ingrată a instrumentului căruia i se refuza - cel puțin atunci, dată fiind precaritatea mijloacelor de înregistrare - orice recurs practic la eternitate". Însă destinul său a fost legat de cel al elitei căreia îi aparținea prin naștere și prin conexiunile vieții pariziene
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
în acest fel de șansa de a-i fi cunoscut pe Monica Lovinescu și pe Virgil Ierunca, pretinzând că numai tu i-ai iubit în mod sincer și dezinteresat, în vreme ce toți ceilalți s-ar fi dovedit niște profitori și niște ingrați. Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca le-au fost alături în ultimii lor ani de viață mulți prieteni adevărați. I-a ajutat fiecare după puterile lui. N-au fost abandonați nici o clipă. Și nimeni n-a numărat zilele, care, în
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
fundamentale față de concepția autorilor, față de concepția lui Enescu și Fleg, autorul libretului, unul dintre literații francezi importanți ai timpului. în viziunea autorilor, Oedipe este un simbol al luptei cu propriul destin, un simbol al suferințelor îndurate spre binele unei colectivități ingrate, manipulate, schimbătoare... Trecerea lui din această lume se petrece în lumina celestă a unei cvasisanctificări la care cu pioșenie asistă Teseu, întregul sfat al înțelepților Atenei. în mod cu totul surprinzător Joël îl trimite pe Oedipe în infernul în care
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
Micului Sigiliu, în 1330 devine ambasador la Sfîntul Scaun și în 1333, în cursul unei ceremonii fastuoase la care participă trei regi și cinci episcopi, este hirotonit ca episcop de Durham. În același an ajunge cancelar al Angliei, asumîndu-și rolul ingrat de împăciuitor al celor două curți aflate pe picior de război. Cu acest prilej vizitează Parisul, descoperind paradisul bibliotecilor de pe malul Senei, amintirea lor inspirîndu-l mai tîrziu în scrierea lui Philobiblon. Cum diligențele diplomatice se dovedesc zadarnice, Războiul de o
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
după ei reputația malefică a genitorului lor, făcînd închisoare politică în calitate de descendenți. Soția Emilia îi va supraviețui pînă în 1972, trăind pe picior proletar, într-o cămăruță destinată servitorilor, cu fereastra dînd în mansarda WC-ului. Posteritatea lui Brăileanu e ingrată pînă la inexistență, fără ca măcar o monografie să-i fie dedicată. Vorba lui Leon Țopa, ginerele și discipolul sociologului: „Cine mai poate vorbi, fără ton denigrator, despre Grupul de la Cernăuți sau despre opera lui Brăileanu? Despre profesor s-a vorbit
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
său, cînd își hotărăște o ședere în cuprinsurile Hyperboreene. Atare săgetări către o fatidică alteritate îi reținuseraă atenția unui spirit curios de esoterice inițieri, ca moldoveanul Vasile Lovinescu, el simțea fondul nostru mitologic ispitit să răzbată dincolo de o matcă limitativ, ingrat raționalistă, opusă pendulărilor ce ne racordează astral universului. Mi-a plăcut să recunosc astfel de intuiții și în demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale. Cum într-un vers al
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]