518 matches
-
patru decenii în care am uitat ce înseamnă independența reală, bunăoară a țăranului față de Stat atunci când are petecul lui de pământ și îl lucrează cu demnitate așteptând numai de la Dumnezeu Sfântul ploaie la vreme - noi îl omorâm acum cu o ingratitudine strigătoare la cer. Dar atenție: omorâm propria noastră creație. Am văzut cum arată câinii independenți și demni, atunci când au stăpâni pe care să-i respecte: i-am văzut la Cumpătu, o prelungire a Sinaiei, i-am văzut la Breaza de
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Rănile propriei biografii, în loc să se vindece, se acutizează. Nu-și mai vizitează familia din Ardeal. Tatăl său, învățătorul Vasile Rebreanu, moare subit la 14 iunie 1914, iar Liviu, fiul cel mare, nu participă la înmormântare. Mama Ludovica îi va reproșa ingratitudinea, ca și faptul că nu o ajută, scriindu-i scrisori disperate toată viața. Într-un mod cât se poate de clar, Liviu Rebreanu vrea să se despartă definitiv de trecutul său, pe care îl consideră împovărător și detestabil, încărcat cu
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
Știință și Artă, fiind preferată în loc o incalificabilă improvizație, ce înseamnă o întoarcere înapoi, de parcă nu s-ar fi făcut nimic pentru editarea științifică a lui Rebreanu, și o dureroasă sfidare a unei munci filologice unanim apreciate. E una din ingratitudinile cel mai greu de înțeles și de acceptat. Dar nu este singura. Cu acest volum 23 s-a întâmplat ceva și mai nedrept: a fost șters de pe lista de subvenții acordate anual de Ministerul Culturii (p. 10). Se poate imagina
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
lui Rebreanu nu s-a închis pentru Niculae Gheran și nici nu cred că se va putea închide vreodată definitiv pentru sine însuși. Eliberarea e imposibilă. Nu există scăpare și nici consolare. Cu toate dificultățile, cu toate potrivniciile, cu toate ingratitudinile, excepționala muncă de editor a lui Niculae Gheran nu a rămas nerecunoscută și nerăsplătită cu onorurile cuvenite. În 1981, după 11 volume ale ediției critice, deci la jumătatea drumului, i s-a conferit Premiul ,Perpessicius" și premiul Uniunii Scriitorilor. În
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
multe comentarii ,pătimașe, țâfnoase, chichiricioase - au tins să lase impresia că ne aflăm (că ei se află) în fața unei catastrofe". Știu și eu, deopotrivă cu Florin Faifer, că o astfel de apreciere total negativă a DGLR e o eroare, o ingratitudine. DGLR e cel mai bun dicționar de literatură română (așa cum am mai argumentat într-un articol din ,Dilema veche", nr. 90 din 7-13 octombrie 2005). Motivele stau la îndemână: 1. înglobează cel mai mare volum de informații de istorie literară
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
au închinat nici măcar o recenzie...” Gândindu-ne la tratamentul de care s-a „bucurat” Alexandru George, ne vine să exclamăm că aceasta ar putea fi chiar regula după care să îi recunoaștem pe scriitorii de valoare - să aibă parte de ingratitudinea și miopia contemporanilor. Tinerii scriitori își fixează reperele La Casa de pariuri literare apare volumul Dincolo de frontiere. Opere, care adună tot ce a scris Sorin Stoica, unul dintre vârfurile generației 2000, dispărut, din păcate, mult prea devreme. Prefața volumului este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
intelectualilor români în timpul lui Ceaușescu, atunci astăzi numele lui ar fi avut parte de o notorietate pe măsură. Dar cum astăzi recunoștința a devenit trăsătură desuetă a imprudenților și sentimentalilor, Paul Miron se păstrează în conul de umbră al unei ingratitudini ce vine tocmai din partea celor cărora odată a putut să le facă atît de mult bine. Să ne amintim că, în anii '70, Paul Miron a înființat la Freiburg Societatea Culturală "M. Eminescu"(Deutsch-rumänische Studienvereinigung M. Eminescu), sub auspiciile căreia
Paul Miron la 80 de ani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/10560_a_11885]
-
al vremii noastre și îmi înalț spiritul - al meu și al țării, indisolubil - deasupra a tot ceea ce urâțește existența noastră, făcând aerul să devină fetid, irespirabil.” Deslușesc în lucrările sale, scrijelit, un S.O.S. întru salvarea nației de năvala ingratitudinii și a nesocotinței. Pentru ca să prisosească sentimente de plinătate prin iubirea de aproapele nostru. Norma sa nu e una strictă, riguroasă, searbădă și, cu atât mai puțin, suprameticuloasă; oarbă împlinire a celor câtorva ”porunci artistice” în alcătuirea unui portret, icoană sau
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
cel mai interesat să circule o astfel de istorie. Dacă prinde - și va prinde! -, castanele vor fi scoase din foc cu mâna dușmanilor săi; totodată, aceștia vor deveni mai înțelegători, cerând chiar revenirea sa în scaunul din care, sătul de ingratitudinea lor și de mașinațiile Castelanului, tocmai plecase. Aproape că îi vor cere iertare. Instituțiile ctitorite de el vor funcționa, iarăși, normal; nimeni nu știe mai bine când să acționeze și cum; să aducă bani și stabilitate. Va fi, cred, readus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până unde poate merge ingratitudinea masculină când se Întâlnește ea, la drum de seară, cu un interes bine chibzuit: domnul În cauză n-o iartă nici măcar pe cea de la care lasă să se Înțeleagă că a aflat multe și prețioase informații, punându-i În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prima zi cât de ușor Îți sare țandăra. După ce-am plecat de la aeroport, cred că mi-ai fi trântit cu mult aplomb un pumn În cap doar pentru că nu te Întâmpinasem cu entuziasmul care credeai că ți se cuvenea. Ingratitudine, numele tău este Adam Adam! - Ingratitudine?! Ca să vezi... De unde până unde? - Prietene, după ce-ai aflat cine sunt, nu te-ai Întrebat niciodată cum se face că genialul fizician etc., etc. ți-a servit de șofer? Îți dai seama, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sare țandăra. După ce-am plecat de la aeroport, cred că mi-ai fi trântit cu mult aplomb un pumn În cap doar pentru că nu te Întâmpinasem cu entuziasmul care credeai că ți se cuvenea. Ingratitudine, numele tău este Adam Adam! - Ingratitudine?! Ca să vezi... De unde până unde? - Prietene, după ce-ai aflat cine sunt, nu te-ai Întrebat niciodată cum se face că genialul fizician etc., etc. ți-a servit de șofer? Îți dai seama, desigur, că nu pentru calitățile de conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acest triumf mai păgubos decât toate Înfrângerile la un loc... când Dumnezeu i-a dat omului În stăpânire viageră Pământul, Adam și Eva erau hărăziți nemuririi, aveau legământ cu eternitatea și se măsurau cu nesfârșitul; după ce s-a supărat pe ingratitudinea, neascultarea ori, poate, pe insurgența lor de neînțeles și le-a tăiat macaroana veșniciei, ca unor nerecunoscători ce se aflau, Atotputernicul a pierdut din vedere să le preschimbe, lor și urmașilor lor, actul divin de proprietate, de, cu adevărat, sacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Canadei. Totuși, după părerea mea, există puține șanse ca o astfel de schemă să aibă succes: peste 20 sau 30 de ani, în momentul crizei finale a celei de-a noua forme, Statele Unite vor fi prea obosite - de putere, de ingratitudinea celor cărora le-au asigurat securitatea și care, pe deasupra, se vor mai considera și victime. Ele vor avea nevoie de o perioadă de respiro, în care să se ocupe de ele însele, să-și restaureze finanțele, să-și lingă rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la colegiu: un student trișase la examen, iar colegul său de cameră, Într-un elan sentimental, luase toată vina asupra lui. Din cauza rușinii asociate cu fapta, Întreg viitorul studentului nevinovat păruse năclăit de regrete și eșec, lucru agravat și de ingratitudinea adevăratului vinovat. Nevinovatul și-a pus până la urmă capăt zilelor și, mulți ani după aceea, adevărul a ieșit la lumină. Când o auzise, povestea Îl intrigase, dar Îl și Îngrijorase pe Amory. Abia acum Înțelegea morala ei: nu poți cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să fie vigilentă și să cerceteze fiecare scrisoare. PASAJ RETRAS Stimate domn Mișu, Mă numesc Andreea Aioanei și v-am fost profesoară de limba și literatura română la Liceul „Matei Corvin”. Nu cred că vă mai aduceți aminte de mine. Ingratitudinea elevilor e un lucru cu care m-am resemnat de mult. Ingratitudinea și uitarea. Precum spunea și marele nostru poet național Mihai Eminescu, uitarea... (continuarea era ștearsă). Îmi aduc aminte de dumneavoastră ca de un elev mediocru, care nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu, Mă numesc Andreea Aioanei și v-am fost profesoară de limba și literatura română la Liceul „Matei Corvin”. Nu cred că vă mai aduceți aminte de mine. Ingratitudinea elevilor e un lucru cu care m-am resemnat de mult. Ingratitudinea și uitarea. Precum spunea și marele nostru poet național Mihai Eminescu, uitarea... (continuarea era ștearsă). Îmi aduc aminte de dumneavoastră ca de un elev mediocru, care nu s-a remarcat niciodată prin nimic. Dacă aș fi știut că asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar trebui să aducă poporului român tot ce își dorește, bunăstare și un trai decent. Cine este de vină? Vinovații sunt cei care guvernează țara fără să țină cont de multe criterii economice și sociale, care sunt ignorate cu atâta ingratitudine. Deocamdată vom trece pe lângă monumentul celor dispăruți prematur, lăsând pe soclul acestui simbol o floare și un gând de recunoștință. Divinul Creator să le hărăzească ODIHNĂ VEȘNICĂ ACESTOR EROI MINERI. CU ADÂNC OMAGIU ȘI SUFLETUL ÎNDURERAT, Mihai LEONTE fost Maistru
4 DECEMBRIE 2009 MONUMENTUL EROILOR MINERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363056_a_364385]
-
să stea peste noapte în sâmbăta ce urma. Și de astă dată, ca mereu, Mira nu găsi puterea să refuze. Dădu resemnată din cap, acceptând, îi salută și ieși. Pe drumul spre casă avu timp să reflecteze încă o dată la ingratitudinea verilor... Cosmin o tratase ca pe o străină, ca pe o intrusă... Așa era el la maturitate: plin de sine... Pesemne, se credea al doilea, în rang, după Dumnezeu, gândi cu umor Mira. Dar credea în Dumnezeu?! Ce-ar fi
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
susțină pe Carol al II-lea. De altfel, în momentul abdicării acestuia din urmă, istoricul nu s-a alăturat corului de negatori (mulți dintre ei metamorfozându-se subit în adversari ai regelui), ci a recomandat opiniei publice românești mai puțină ingratitudine față de fostul suveran al României. El credea sincer în virtuțile monarhiei constituționale în genere și în capacitatea lui Carol al II-lea de a fi un rege valoros. A apreciat tendințele monarhului de a utiliza guverne de ,,tehnicieni”, de coaliție
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
magnifică din vis/ ca să îți dea pe șevaletul straniu al lui Alex Ivanov/ sărutul interzis”. Cortegiul i-a fost urmat de mamă, fiu și câțiva prieteni, peste drum de clubul căruia îi dăruise viața. Au lipsit motivați (motivați de o ingratitudine cu care numai Terra, pentru mulți iadul unei alte planete, e în stare): Brândușa, prietenii de departe, sportivii pe care i-a consiliat. Mircea Brăilița deja învățase cum se moare: „La sfârșit de coridor/ într-un cuib de mușchi și
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
mulți ani în urmă am demarat un Proiect care îmi ardea conștiința de mai mult timp și care era concretizarea unui vis mai vechi. Visul meu era să-i aduc acasă pe scriitorii care alungați de vitregia istoriei și de ingratitudinea românilor au fost obligați să ia calea exilului. Să mănânce pâinea amară a străinătății și să scrie în afara universului cultural românesc. Mă gândeam că prin aceasta le fac scriitorilor plecați din țară dreptate, că îi ajut în existența și în
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
aproapelui și semenilor. Cineva spunea că dacă vrei să învingi o minciună, trebuie să spui adevărul. În cazul meu, nefiind vorba de vreo minciună de care să mă fi folosit - pentru a-mi apropia înlesniri de tot felul, cât de ingratitudinea, poate nepăsarea, după unii, de a fi „lăsat” („permis”, după alții!) unora din membrii familiei mele de a sparge „zăgazurile” cultului creștin ortodox, în care au respirat generații de-a rândul de înaintași (chiar dacă nu toate „beneficiare” ale aceluiași climat
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
reușește, urmărind viața și sufletul artistului, ca și contextele în care a trăit, reușește, zic, să sublinieze și, uneori, să ridiculizeze-elegant faptele ce au determinat uitarea și punerea intenționată sub tăcere a artistului. Este vorba, mai întâi de nesăbuința și ingratitudinea fostului „regim socialist” de a considera acest mare talent, cu valoare națională indiscutabilă, ca fiind, în trecut „pictor al curții regale”, anulându-l deci, în loc să-i recunoască valoarea, să-l glorifice, așa cum i se cuvenea. Ignoranța și suficiența au surpat
ELIBERAREA DE PREJUDECĂŢI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367703_a_369032]