114 matches
-
obiectul. Este cazul giruetei care indică direcția vîntului, al fumului ce relevă existența focului, al febrei indice al bolii. Tot ceea ce atrage atenția este un indice: un strigăt, un claxon etc. Peirce consideră că un indice s-ar traduce prin injoncțiunea: "Privește acolo!" (rolul degetului întins în ostensiunea directă, al săgeții ca indicator de orientare spațială). Un indice autentic nu are drept obiect decît un existent aparținînd categoriei secundității, singura susceptibilă să intre într-o relație factuală directă. Dacă indicele este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la alta; • de la non acțiune la acțiune, trecere sau convertire bazată pe exemplaritatea acțiunii și pe unicitatea nu-melui (Avec Deodoril on ne sent plus le temps qui passe), mesajul publicitar instituie o practică specială de numire și un discurs de injoncțiune la acțiune. Obiectele semiotice definite de practica publicitară sînt rezultatul unui "a spune" inițial, rostire care înseamnă semantizare denotativă (ciocolata "Smash", napolitana "Joe") și semantizare conotativă (de la conotații naționale: Masumi, BT, Snagov, Carpați etc. la conotații exotice: Fidji, Gitanes și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mulțumesc, făceam o anchetă". Din nou întrebarea-invitație este redusă la valoarea primitivă de întrebare vizînd obținerea unei informații. vi) Un copil capătă o bomboană pe care o savurează cu mare plăcere. Bunica îl îndeamnă să se conformeze "ritualului politeții" prin injoncțiunea: "Ce se spune ?" Copilul: "Mai vreau una". Acest răspuns este emblematic pentru psihologia fals naivă a copilului care neagă în diverse situații valoarea convențională, derivată a actelor de limbaj (cf. infra vi', vi''). vi') Un adult se adresează unui copil
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Deodor, I. Pretor, Eriantus. Descoperite întâmplător, însemnările Din carnetul unui medic de plasă aparțin unui om care aproape treizeci de ani a dus o existență seminomadă, obligat de autoritățile locale, nemulțumite de dârzenia și de lipsa lui de docilitate la injoncțiunile oficialităților, să-și schimbe frecvent domiciliul. Migălite ani de zile, acestea „zugrăvesc din punct de vedere sanitar rural epoca 1918-1938”, sunt interesante ca perspectivă de viață, dar mai ales ca document asupra condițiilor igienice de la sate și a stării sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
literar și creator de climat. Intelectual cultivat și cu simțul valorii, personalitate puternică și echilibrată, înzestrat cu simț moral și justițiar, el a jucat în epocă un rol meritoriu, uneori salutar, în fondarea și orientarea unor reviste importante, reușind - împotriva injoncțiunilor puterii - să le imprime o direcție cât mai puțin înregimentată. Exemplul cel mai caracteristic: sub conducerea sa, „Viața românească” a menținut un spirit benefic pentru atmosfera literară în anii ceaușiști, de recrudescență agresivă a ideologizării. Opțiunea pentru gândirea independentă e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
fasciste, iar mai apoi burghezo-moșierești putea fi facilitată cu un maximum de beneficii și costuri relativ reduse. În România, regele Mihai rezistase presiunilor de a numi un reprezentant comunist sau agreat de PCdR la conducerea ministerului de Interne. Odată cu amplificarea injoncțiunilor sovietice, generalul Nicolae Rădescu va fi desemnat prim-ministru. Acesta va prelua și postul de ministru de Interne, într-o ultimă încercare de a evita plasarea sa pe orbita influenței FND. Deși lăudabilă, inițiativa noului prim-ministru s-a dovedit
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și pe cea a lui Nicolae Rădescu. Pe cale de consecință, etapa "coaliției de fațadă" începută cu instaurarea guvernului Groza s-a încheiat abrupt în 30 decembrie 1947, data abolirii monarhiei române prin actul de abdicare semnat de regele Mihai datorită injoncțiunilor conjugate ale comuniștilor locali dirijați de Moscova. În aceeași zi începe, prin intrarea în existență a Republicii Populare România (RPR), ultima etapă a cuceririi puterii, aceea a unui "regim monolitic", integral comunist (King: 1980, 47-51). Chalmers Johnson propune o tipologie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aveau "O pronunțată tendință de a "rezolva" probleme prin proiecte grandioase și "campanii" care se dovede[au] nefezabile, combinate cu interferență personală și directive în toate câmpurile de activitate". De asemenea, amândoi insistau asupra necesității unei industrializări masive, combinate cu injoncțiuni asupra muncitorilor și țăranilor pentru a o pune în practică (Shafir: 1985, 94). Îi desparte însă, fără doar și poate, tipul de leninism pe care îl va articula fiecare: leninismul europenizat a fost mai apropiat de leninismul post-revoluționar și implicit
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ceaușescu nu înseamnă altceva decât o "revenire la o ortodoxie marxistă", datorată presiunilor sovietice (Cătănuș A.: 2005, 14-19). Ceaușescu nu ar fi avut de ce să o pună în practică în cazul în care nu s-ar fi simțit amenințat de injoncțiunile politice și militare ale Moscovei. Așa cum am observat însă, amenințarea sovietică la adresa RSR cu ocazia evenimentelor din august 1968 și în anii imediat următori a fost deseori exacerbată. Moscova căuta să limiteze ecourile destabilizatoare are înăbușirii militare a "primăverii de la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi permis RSR să se concentreze asupra intereselor sale de politică externă fără a irita prea puternic Moscova (King: 1972, 3-4). În general însă, în "lagărul socialist" predomina teama că Occidentul va utiliza conferința ca un mijloc de sporire a injoncțiunilor pentru respectarea principiilor umanitare, asupra cărora se ajunsese, pentru prima dată, la un acord oficial. Pe de altă parte, și statele vestice erau îngrijorate de posibilitate transformării conferinței într-o rampă de lansare a propagandei comuniste înspre Occident. Temerile care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
înarmărilor care a presat enorm bugetul sovietic, și așa slab alimentat de o economie ineficientă, antrenând astfel dezintegrarea Uniunii Sovietice. Unii dintre aceștia mai susțin corelativ că reformele demarate după 1985 nu au reprezentat decât încercarea Moscovei de a rezista injoncțiunilor americane; în absența acestora, este puțin probabil ca ceva de genul leninismulu post-bolșevic să își fi făcut apariția în Uniunea Sovietică (vezi Beschloss, Talbott: 1994). Dar, așa cum își amintesc foști consilieri ai lui Gorbaciov, transformările radicale puse în practică de către
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de scurtcircuitările comunicării, de degradarea unor idealuri, de măcinișul cotidian, îl împinge să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să se spere într-o schimbare liniștită și eficientă a modului de conducere, să nu se mai manifeste ezitările, greșelile de care nimeni nu se face responsabil! În Uniunea Europeană, acestei exigențe interne de schimbare i se adaugă exigențe externe: gestionarea injoncțiunilor paradoxale produse de competiția generalizată și imperativele liantului social, necesitatea de a face față și a depăși inconvenientele excluderii sociale, de a varia scările intervenției în funcție de problemele ce apar pe teren (nu doar cele identificate în ședințele partidului din care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
era ales de către consiliul municipal; consiliul general alegea comisia departamentală. A trebuit să apară legea organizării libertăților municipale din 1884 pentru ca aceste comune să regăsească o relativă independență: se instaurează o putere periferică, care se arată capabilă de rezistență contra injoncțiunilor centrului, prin aranjamente locale cu administrația statală. În aceste circumstanțe, primarii încep să exercite, puțin câte puțin, un rol politic. Legea din 1884 atribuia comunalității competență bugetară: consiliul municipal "regla prin deliberare proprie afacerile comunității". Chiar dacă luarea în considerare a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]