419 matches
-
narațiune dominat de reperajele deictice i se va opune modul ilustrat perfect de următorul incipit din Pierrette de Balzac: În octombrie 1827, în zori, un tânăr de o șaisprezece ani, a cărui ținută trăda ceea ce frazeologia modernă denumește, cu atâta insolență, un proletar, se opri într-o piațetă aflătoare în partea de jos a orășelului Provins 84. În aceste rânduri inițiale avem de-a face cu un reperaj absolut. Desigur, caracterul "absolut" al acestei localizări este oarecum... relativ, având în vedere
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse). Rostirea țărănească sau suburbană, cu inserții dialectale, aspră, dură, uneori trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt despuiate de orice conotație metafizică, devin biete frânturi de materie, infime față de importanța bulgărilor, iar divinitatea e coborâtă pe pământ, personificată ireverențios și apostrofată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
Descrierile sunt pline de haz, istețe, ușor atinse de un suflu urmuzian. În piesa titulară, școlarizarea unui elev răsfățat necesită o permanentă campanie a familiei, care culminează cu o amplă mobilizare de forțe în vederea promovării bacalaureatului. Contrastul dintre nepăsarea și insolența elevului convins de inutilitatea absolută a învățăturii și comportamentul febril, cam prostesc, al părinților și rudelor, dar și comportamentul profesorilor din comisie, ale căror întrebări și manifestări sunt ridicole, întrețin interesul amuzat al cititorului. O variantă pentru scenă, comedia cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
transmiterea mesajului spre impunerea viziunii: în centrul acțiunii nu se află căutarea făptașului, ci explicarea motivelor comportamentului său infracțional. David Lehman se grăbește să specifice că prin cuvântul attitude trebuie să înțelegem, de fapt, bad attitude, adică un amestec de insolență și ostilitate caracteristice în cel mai înalt grad personajelor. „Furia morală” se exprimă, în cazul lor, prin adoptarea unei ironii devastatoare, a unei agresivități pe care trucul retoric preferat - comparația - o face simpatică. Argoul, expresiile „tari”, abordarea francă, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
propriilor ticuri de vorbire. Ca să rămân la exemplul de mai sus, domnișoara Gonzales își presară discursul cu vocabula amigo, a cărei funcție este una clar autoreferențială și nu direct comunicativă: modul insidios-superior în care este introdusă în discuție vorbește despre insolența, dar și despre confuzia în care plutește personajul: „Ești sigur că ai clișeele, amigo?”. De importanță primordială pentru a asigura originalitatea noii formule este și o altă constatare: prin metamorfozele suferite în urma transplantului în altă lume, engleza de peste ocean are
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fără cultură, și deci fără vreo posibilitate reală de sacrificiu 70. În fața acestei lipse de umanitate ("o dihanie cumplită, ce nu semăna cu ceilalți oameni ce se hrănesc cu pâine" 9.190-191)71*, Ulise se comportă cu îndrăzneală, aroganță și insolență: vrea mai întâi să testeze ospitalitatea Ciclopilor: "să cercetez ce fel de oameni locuiesc pe meleagurile astea" (9.174)72*, intră mai apoi în peșteră fără să fi fost invitat (Ciclopul este absent), examinează cu o curiozitate impertinentă lăcașul gazdei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
publicat acest text În revista Baricada. textul e deosebit de virulent și așa vor fi toate textele pe care le va publica de acum Încolo. El denunță comportamentul dedublat, modul În care s-a construit complexul vinovăției, nefericirea „tinerilor fără aripi”, insolența lichelelor, excesele de violență acoperite de anonimat, lupta Înjositoare pentru o supraviețuire lașă, acapararea frauduloasă a puterii de către cei din umbră. Neuitând că a făcut cândva curs de psihologie clinică cu Vasile Pavelcu, trasează caracteristicile „sectei parazite”, analizează modificarea malignă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
răspunde râzând: "În sfârșit? Nu, ci doar o dată mai mult." De ce să trebuiască oare să iubim rar, pentru a iubi mult? Don Juan e trist? Lucrul nu e verosimil. Abia de e nevoie să fac apel la cronică. Râsul lui, insolența triumfătoare, elanul lui și gustul pentru teatru, toate sunt limpezi și pline de veselie. Orice ființă sănătoasă tinde să se înmulțească. Tot astfel și Don Juan. Mai mult decât atât, cei triști au două pricini de tristețe: ignoranța sau speranța
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
reprezintă mereu pe Apollo În splendoarea unei tinereți veșnice, În vreme ce Dionysos prezintă felurite și multiple Înfățișări. În concluzie, primului dintre acești doi zei i se atribuie statornicia și o seriozitate fără cusur; celuilalt, dimpotrivă, un caracter inegal, amestec de umor, insolență și de nebunie. Este denumit«zeul strigătului șevoheț, veșnic Însoțit de femei pe care le inspiră, deosebit de mândru de cinstirile cu care ele Îl Încoronează În delirul lor». (C) Nu este greșit să punem În evidență pentru fiecare dintre acești
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
otomană, echivalentul supunerii și credinței, însă, atunci când amestecul în Țara Românească urmărea scoaterea acestei țări din rândul țărilor supuse Porții, când Ștefan s-a alăturat coaliției antiotomane inițiată de Papa Sixt al IV-lea, sultanul, considerând că a suportat destul „insolența” beiului Karabogdaniei, a dat ordin să schimbe teatrul de operațiuni din Albania, unde asedia cetatea Skodra (Scutari), apărată de venețieni, în flancul drept al frontului, pentru supunerea Moldovei sau, ceea ce era echivalent, supunerea lui Ștefan. Într-adevăr, din tabăra fixată
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Jurnaliștii spanioli n-au digerat exuberanța princiară. Numitul Grimaldi Albert, fiul lui Grimaldi Rainier și al actriței Grace Kelly, decedată, a avut indecența plebee de a se bucura peste măsură, țopăind la reușitele favoriților și agitînd un fular alb-roșu. Și insolența de a arăta ironic un cartonaș galben atunci cînd arbitrul Collina n-a avertizat disciplinar intrarea dură a unui fundaș madrilen. Scandalos! Prea mult pentru vița nobilă a acestui nabab care posedă iahturi și schiază de plăcere, zic spaniolii. Dacă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
exact în ziua în care moțiunea de cenzură înghesuia cabinetul în propriul careu de 6 metri. Clientul politic Oprișan are tupeul să susțină, pe prima pagină a Evenimentului Zilei, că terenul a fost perfect. Pare genul de om a cărui insolență e în stare să convingă 22 de milioane de români că scorul meciului a fost 5-2, dar nu pentru danezi, ci pentru noi. De la asemenea indivizi aflăm mereu cît de bogată e țara și cît de săraci sînt ei. În
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
I-am dat câteva leacuri și l-am trimis acolo; Însă abia părăsise grajdul când au apărut slujitorii Înarmați ai durbarului (payahs), convocându-mă să mă prezint cu fachirul la durbar. Am declarat că el Își primise deja plata propriei insolențe 257 și nu era de așteptat să-și mai revină. Dar Sher Singh, care era probabil foarte supărat pentru epitetul „fiu al unei spălătorese”, a trimis mai mulți mesageri, poruncindu-mi să-l aduc la durbar cu tot cu pat, și am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
putere și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepsească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ajută acest suflet plângător să răzbată în flacăra conștiinței. Străbate deșertul ca să ajungă în Mănăstirea Sinai, poate-și va afla drumul, va dezlega taina mersului său prin lume. Aici, pentru că află în viețile călugărilor programe de biciuire a trupului, cu insolență, îi provoacă să-și răstoarne tristețile și ascezele în bucurii. Se procopsește cu mărturisirea unui bătrân care îi dezvăluie că oricât de mult lar fi căutat pe Dumnezeu, nu l-a aflat în altă parte decât în bucuria unei iubiri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
află Eul personal. Mai exact forța sufletească și morală a Eului. El este tipul de Eu dominant. Victima se menține retrasă. Ea are un Eu rezervat, Împăcat cu soarta, care nu mai luptă. Prima se caracterizează prin curajul dus până la insolență, cea de-a doua prin prudență și adesea prin Înțelepciunea care rezultă din experiența situațiilor trecute. Ambele exemple de mitografii sunt expresia unei revolte, a unei revolte care rezultă din dorința individului de a face ca propria sa viață să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au cunoscut În copilărie sau adolescență o fază caracterială, se constată faptul că, În numeroase cazuri, delincvența juvenilă este precedată de tulburări de caracter care apoi, prin cronicizare, se fixează În structura caracterului elevilor respectivi. Astfel de trăsături, care exprimă insolența, voluntarismul afectiv, opoziția față de Încercările educative ale adulților se obiectivează, evident, În diferite reacții și acte predelictuale care, apoi, prin cronicizare, se structurează În personalitatea tînărului, dînd naștere la ceea ce se cheamă un caracter deficitar. II. Unele particularități ale personalității
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
clipă mai târziu, confuzia revenea, iar „noi“, cei răi, începeau „să bea, să se dezlănțuie într-o isterie à la Dostoievski, să cerșească dolari“. Erau, într-adevăr, multe trupuri frumoase pe nisipul auriu al plajei, iar tinerețea lor și liniștita insolență a mișcărilor înlăturau orice tentativă de critică. Fericirea era prea evidentă, se vedea pe pielea lor, în mușchii lor, în curgerea mașinilor ce veneau dinspre nord, spre a lăsa să se reverse trupurile acelea bronzate pe nisip și pe terase
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
drept antifasciști, dar au mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală din anii ’50, precum și suținerea Vaticanului le-au permis să continue, sub paravanul unei democrații formale și al unui antifascism verbal, aceeași politică fascistă. Dar insolența, corupția, despotismul lor provincial și semicriminal s-au trezit deodată, în numai câțiva ani, „descoperite”, lipsite de o bază reală. Electoratul lor s-a dizolvat, Vaticanul s-a golit de orice autoritate. Astfel că un partid a cărui putere istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prudent - o pagină din Justine sau din O sută douăzeci de zile. Să nu se creadă însă că umilința și prudența sa se datorează respectului. Ele se datorează unui dispreț suprem. Sciortino declară că îi place „eufemismul”, dar, evident, din insolență: pentru a caricaturiza acea scriitură oficială și universală pe care el o mimează sadic. În realitate, filosofia sa nu cunoaște limite în a disprețui Statul și instituțiile sale culturale. Într-o limbă cu două tăișuri, de criminal lombrosian - mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Dicț. analitic, I, 199-201; Alex. Ștefănescu, Sub dictatura prostului-gust, RL, 1999, 43; Dicț. esențial, 79-82; Gh. Grigurcu, O struțocămilă ideologică, RL, 2000, 15-18; Manolescu, Lista, I, 15-18; Popa, Ist. lit., I, 613-618, passim, II, passim; Alex. Ștefănescu, Mihai Beniuc sau Insolența plebeiană, CL, 2003, 3. R.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
1994, 1; Ștefan Ion Ghilimescu, Dan Silviu Boerescu, LCF, 1994, 20; Rodica Draghincescu, Monogramă literară: Dan Silviu Boerescu, „Zburătorul”, 1996, 1-2-3; Alex. Ștefănescu, O pasiune pentru pisici, RL, 1997, 40; Ioan Lascu, Ficțiunea critică, R, 1998, 1; Evelina Cârlingeanu, Discreta insolență a slăbiciunilor, TMS, 1998, 1; Dan Perșa, „Chef cu femei urâte”, TMS, 1998, 2; Geo Vasile, Desant epic pentru 2000, RL, 2000, 1; Dimisianu, Lumea, 465-468. R.B.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
Cioran... Dar astea sunt vorbe între și pentru prieteni, răbufniri de moment, care nu mai pot schimba nimic. Ceea ce va rămâne înregistrat la acest capitol este faptul că nimeni nu a avut curajul și demnitatea să spună „nu”. Măcar din insolență, sau pentru a face o figură mai bună la public. Scenariul în care se înscriu „medaliștii”, unii dintre ei fără să bănuiască rolul ce le-a fost distribuit, este acela al aprobării, al consimțirii, al simpatiei, al lobby-ului, al
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub semnătura lui J. Pollock, de pildă, sublimul marchează refuzul încremenirii formelor și visul depășirii perpetue a oricărei limitări. În pictură, expresionismul abstract refuză constrângerile clasice ale frumosului de dragul insolenței creative. Pietatea în fața ființei dispare mai ales muzical, atunci când atonalitatea promulgă politica absurdă a scindării sonore. Ca o umbră nedefinită a sacrului care, într-o lume aplatizată, a renunțat la orice camuflare, sublimul cultivă disproporția arhitecturală, monstruosul geometric și ludicul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]