333 matches
-
înțeleg că, pentru el, un astfel de început și schimbarea de identitate reprezentau o suită de mișcări aproape mașinale, o rutină pe care o executa fără a-și da seama de emoția mea. Pe moment însă, vedeam în gesturile lui insolenta îndemânare a unui prestidigitator care, disprețuind aparențele admise, mă elibera prin trucurile lui de scamator de ceea ce mă apăsa cel mai mult: de mine însumi. Când a părăsit pentru câteva minute cabina, mi-am scos noul pașaport și am scrutat
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale și a convențiilor scrierii corecte promovarea unor manifeste literare (model impus de Filippo Tommaso Marinetti, care, în 1909, publică la Paris Manifestul futurist) violente și insolente, în care se formulează cele mai excentrice idei etc. 3.1.7. Neomodernismul Neomodernismul (al doilea modernism/tardo modernismul, cum îl numește Mircea Cărtărescu) este un curent literar declanșat de spiritul rebel al generației ’60, care se sustrage limitărilor ideologice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ridurile de pe frunte? Lipsa ridurilor - fire rece, ipocrită, insensibilă, lață; Cu riduri orizontale - moliciune, blegie, nehotărâre în acțiune; Cu riduri verticale - energie, hotărâre de a intra în acțiune; Cu riduri deasupra ochilor - individ greoi, dar bine dotat pentru cele mai insolente activități. Credințe și superstiții despre frunte: Oameni cu fruntea lată și înaltă sunt foarte deștepți. De aici și expresia a fi cu șapte palme în frunte. - La deochi, după ce lecuitoarea a descântat, se suflă de trei ori peste fruntea bolnavului
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ridicate” mai întâi în forma lor consacrată, pentru că apoi contururile lor solemne să se degradeze până la năruire. Simbolismul rămâne doar un drapel ferfenițit, căci poetica lui este subminată, motivele îi sunt profanate. Procedeele sunt prozaizarea șarjata și asocierile imagistice ironice, insolente: „Pe cer păsările nemișcate / Că urmele ce lasă muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece pe strada domnul în negru cu fetiță / Bucuria cerșetorilor la inserare / Dar am acasă un Polichinelle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
trist și fără talent”. Într-un simulacru de rimă și de cadența a versurilor - o sumă întreaga de libertăți asociative și dezarticulări sintactice. Într-o bună parte din aceste texte mocnește parcă ceva din rebeliunea dadaista, amenințând, deocamdată, prin gestul insolent: „Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală / Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele”, prin mimarea naivității și prin batjocorirea tradiției. În Glas, de pildă, motivul zidului ruinat și părăsit, ca și metrica populară devin embleme ale unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
de fapt în Parlament a întrecut doza de agresivitate la care spectatorii din sală și telespectatorii s-ar fi așteptat. A depășit circul previzibil de tip peremist. Căci C.V. Tudor s-a întrecut pe sine în infracționalitatea sa grobiană și insolentă. Ce trebuie precizat de la început? Că președintele Băsescu, spre cinstea lui, a fost impetuos în rostirea discursului său până la capăt. A înțeles și și-a asumat demnitatea unui moment-cheie, de coloratură etică și de cotitură politico-morală pentru România. A știut
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
context, stil, convenție și literaritate: Ahile este personaj de epopee, Vâșinski este un individ abominabil în carne și oase, un om nou, produs tipic al regimului comunist. Aceeași diferențiere este valabilă și între carnagiul exagerat comis de Ulise asupra pețitorilor insolenți ai Penelopei și uriașele gropi comune rămase moștenire de la Gulaguri și Holocaust. „Teratologizarea istoriei” mai cu seamă în secolul XX, observă Alain Brossat, introduce însă și un alt element: teatralitatea, terfelirea ritualizată și ritualică prin cuvinte. De remarcat - și destui
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
a anului 1939, părea să ofere României o relativă liniște și o situație ceva mai favorabilă, mai ales datorită faptului că guvernele englez și francez progresiv încep să se reorienteze și să părăsească atitudinea de conciliere, sancționând pretențiile tot mai insolente ale Germaniei. Văzând cacealmaua „înghițită” în privința Cehoslovaciei, când la 15 martie 1939 literalmente această țară a dispărut de pe harta Europei, puterile occidentale nu s-au mai comportat cu aceeași indolență față de acțiunile Germaniei, ce trecuse la subordonarea economică a sud-estului
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a Parizienei se caracterizează prin maximalizarea posibilităților de afirmare. Pariziana este o nouă formă originală de individualizare feminină. Menționarea vârstei este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să te vizitez de Rusalii. Cineva m-a provocat și, după cum știi, nu pot rezista provocărilor.) Multă lume ți-ar trimite drăgăstoase salutări dac-ar ști că-ți scriu dar, desigur, nu-i vorba de dragoste, ci de o curiozitate insolentă. Puțini oameni sunt vrednici de tine, Charles. Oare subsemnatul o fi? Timpul o va arăta. Să vin și să-mi aduc costumul de baie? N-am mai înotat din epica noastră perioadă de la Santa Monica. Mai circulă o teorie cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putut). La o critică "de sus", înserată în paginile ziarului regional de partid, secretarul Filialei a putut să-și permită să răspundă (printr-o adresă oficială) astfel: "Articolul este considerat de noi gratuit și insinuant, iar autorul său, un trambulinist insolent, care intenționează să se îngrașe din propriile-i gunoaie literare (...) Recomandăm a analiza cazul și a încredința autorului spălarea, eventual, a podelelor redacționale". În paginile revistei ("Iașul Nou", "Iașul Literar"), condeierii localnici își turnau însă cenușă în cap, mulțumind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că a fost foarte nemulțumit în privința ținutei și a exercițiilor... D. Duhamel nu și-a făcut până acuma reputația că îndulcește, prin maniera și formele sale, misiunea de rigoare ce este, poate, însărcinat să îndeplinească. Se zice că are maniere insolente și trufașe chiar față de femei. D. Duhamel se pune în contact, de altfel aproape zilnic, cu corifeii opoziției, și el a prezentat Domnului o listă de noi miniștri, alcătuită aproape sub dictarea lor. Acești miniștri erau toți aleși din rândurile
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
năbădăi, o imposibilă iubire. Am scris corect "amor", "dragoste", "iubire". Liniile unduioase, nonșalante, mai mult chemătoare decât provocatoare, și adaosurile, completările necesare de forme sunt, toate, strofele unui poem-fluviu sau poem-haiku închinat trupului. Explicabil ce artist adevărat ar ignora farmecele insolente/insidioase ale trupului feminin? Îndată ce le vezi, înfățișările remodelate de Dragoș Pătrașcu deschid, acum în auzul interior, "colecția" cu muzică de jazz. Am deschis cu adevărat colecția la masa de montaj video, și am trăit uimirea/plăcerea potrivirii "trup și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
speculații care se pot dovedi interesante sau chiar convingătoare. Putem să constatăm faptul că, în acest punct, gândirea lui Platon se întâlnește în mod paradoxal cu gândirea permisivă („pensiero debole”, după Vattimo) specifică postmodernului. Ambele urmăresc de pe poziții cvasimitice și insolente (sfidând raționalitatea clasică) renegocierea raporturilor dintre formele culturii înalte și cotidianul „preparat” pentru a deveni „istorie exemplară”. Acest efort de renegociere nu se justifică prin considerente de natură pur etico-filosofică, ci prin rațiuni specific pragmatocratice. Trebuie să revedem din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unor instrumente de explorare pentru a stabili noi conexiuni între genul documentarului și cel al ficțiunii printr-o reprocesare politică și ridicând problema incompletitudinii operei de artă ca rezultat indecidabil al mecanizării ori al intervenției umane (Liam Gillick), creând conflicte insolente și scoțând în evidență comedia burlescă care subîntinde relațiile de putere din interiorul sistemului artei (Maurizio Cattelan) ori locuind activ printre imagini și nu în fața lor, dezvoltând relații ludice și instrumentale cu diferite forme care ar trebui readaptate la noi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
agresivul condeier e aruncat în pușcărie, experimentând disconfortul temniței șaptezeci și cinci de zile și nopți, la Văcărești. Tot așa, când în 1941 Nichifor Crainic, ministrul Propagandei Naționale, se arată nemulțumit de orientarea ziarului „București”, D., în calitate de director, protestează în maniera lui insolentă, ofensatoare, încasând un an de închisoare corecțională. Popreala nu-l cumințește câtuși de puțin, oțărâtul campion al luptei împotriva corupției și a altor abuzuri continuându-și publicistica lui colțuroasă, care începe a-i procura oarecare avantaje. Cerbicia nu-l mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
mult chiar, s-a procedat la alterarea de către unii comandanți militari a conținutului unor documente referitoare la împrejurările uciderii sau rănirii unora dintre militarii din subordine” (Mioc, 1997, p. 33 - s.m.). Parchetul Militar a primit răspunsuri incomplete, superficiale ori chiar insolente din partea instituțiilor și organismelor de stat solicitate. Deși susține tranșant, cum spuneam, ideea de revoluție pură, Marius Mioc este contrariat și indignat de faptul că în Procesul de la Timișoara, majoritatea celor care fuseseră identificați că au împușcat protestatari au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se slujesc de Nume ca de un voal cu care își acoperă răutatea (I, 25, 3). Așadar, ereticii nu numai că proclamă o doctrină falsă, fără nici o legătură cu cea transmisă de Apostoli și preoți; mai mult, prin comportamentul lor insolent, compromit Biserica în ochii păgânilor, cărora le este greu să distingă între diferitele nuanțe în sânul noii religii, între adevărații și falșii creștini. Cu câțiva ani înainte, Iustin acuza deschis ereticii că dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tandrețea dintre noi propagă o poezie „dulceagă jucăușă”, unde ingenuitatea viziunii camuflează o melancolie difuză: „Tata este prima iubire pe care o lași / Când îl îmbrățișezi nu te mai lipești / De pieptul lui stai aplecată / Să nu se vadă sânii insolenți / care se cred acuma absolvenți / Înțelege și tu că ai fată mare / Că de aici înainte nu maimuțărește cuvinte / Că merge cu altcineva de mână / Seara mai stă puțin mai amână / Ora fixă începe să fie / Din ce în ce mai târzie” (La ieșirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
olfactiv, tactil) iar pe de alta una a "substanțelor" folosite pentru neutralizarea victimei. Nota lui Pițu consemnează "fixarea", simplitatea și franchețea oglindindu-se în chiar stilul consemnării, printr-o contracțiune a motivelor romanului galant. Trimiterea poate să-ți apară poate insolentă, Cititorule, dacă ai fost adăpat doar la izvoarele cunoașterii culturii hexagonale hiper-pudice din spațiul bahluvio-repedian, unde romanul curtean (de care se aude câte ceva, prin așchii desprinse de autorii de antologii) este cool (sau poate măcar "chic") iar Elpi este doar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
antreprenoriale dominate de un utilitarism omniprezent. Acesta nu mai pare a fi un lucru acceptat fără discuție. Experiența vieții depășește simpla logică de piață și cantitativă. "Pelagianismului" oficial îi răspunde, într-un mod invizibil, dar încăpățânat, un fel de chietism insolent. Este ceea ce se exprimă în portul vălului sau în exhibarea buricului și a șoldurilor. În aceste provocări, în aparență contrastante, dar de fapt foarte asemănătoare, se află expresia refuzului unei lumi de piață, raționale. Expresia unui nonconformism, uneori inconștient, alteori
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
orientalism edulcorat, a unui iraționalism retrograd. Sau, mai rău, a unui panteism regresiv. Puțin contează judecata de valoare. Să ne mulțumim cu constatarea de fapt. Să știm să punem ideile și lucrurile la locul lor. În cazul de față, acest insolent și senin mod de a trăi, zi de zi, politeismul valorilor pe care tradiția iudeo-creștină, modernă, le credea depășite. Poate că aici este, de altfel, principala cheie pentru a înțelege bine postmodernitatea: reafirmarea complexului, heterogenizarea tuturor aspectelor vieții. Pluralizare a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un geniu ce, prin gândirea sa revoluționară, a reușit să penetreze granițele dintre obiectivitate și subiectivitate - decretate ca inexpugnabile de știința modernă - și să fundamenteze o știință obiectivă a conștiinței. Din păcate, științele educației, cantonate în experimentalism agresiv și pozitivism insolent, au întârziat asimilarea fenomenologiei - cea mai adecvată metodologie de abordare a fenomenelor și proceselor educaționale care, prin definiție, sunt conștiente. Dar pedagogia viitorului va fi o știință fenomenologică sau, dacă nu, va rămâne o simplă maimuțăreală experimentalistă care nu merită
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
milenii, făcută pe râul Kolîma, cu prilejul unor săpături. Însă tot inițiații pot să înțeleagă cine sunt "participanții la săpături" capabili să mănânce "pe loc, cu plăcere" triton smuls din gheață. " Adevărul este întotdeauna mai sfios, el tace în fața presiunii insolente a minciunii", spune Soljenițîn 13. Se formase un zid al minciunii în URSS, în prima jumătate a secolului al XX-lea. O spărtură importantă în acest zid se produce odată cu apariția nuvelei O zi din viața lui Ivan Denisovici o
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]