328 matches
-
toată seriozitatea problematicilor ridicate, răspunsurile au fost invariabil evazive fără conținut și profunzime, făcute-n doru’ leli, stăpânite de o rutină și plictiseala tipică. Oameni și funcționari depășiți de problemele societății, sau ridicate de vremurile contemporane în care trăim. O insolentă și patologică nepăsare pe banul contribuabilului. ------------------------------------------------------------------------------- Către Primăria Municipiului Oradea Dl. Primar prof. Ilie Bolojan Consiliul Local al Municipiului Oradea 15 iunie, 2016 Anul Brâncuși Subsemnatul Cornel T. Durgheu - profesor universitar pensionar - sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
nu în întregul ei). I-am văzut, la un t.v., pe actori, primiți ca delegație a oamenilor muncii, brrr, de năimiții puterii, cîteva mărimi locale și... republicane, pe cît de mediocre în fostul lor statut profesional, pe atît de insolente acum, în rolurile ce le-au fost încredințate. Și pentru ce primiți? Stupefacție: pentru a-și da jos directorul, incomodul poet, și a-l pune pe altcineva în loc. Halal! Iată în ce scenariu de cea mai joasă speță jdanovistă s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sistematizarea iazului de la Ciric. "Compoziție cu temă", cum ar veni. Puzderie din acestea și în mapa unui alt mare "liric" ieșean, mapă cu "activitate", cum era prezentată trepădușilor activiști de către mama pictorului, fostă boieroaică, speriată, alături de fiul mult dotat, de insolenta presiune propagandistică. Mapă cu exerciții cam pe aceeași temă: fabrica de frînghii din vecinătate. Acestea toate aici, în zona blajină spre deosebire de adeziunile strident colorate ale unor bucureșteni vorbăreți și oricînd disponibili aveau aerul unor șolticării humuleștene, unor mici coțcării care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patefon, sau foste mănuși ergonomice, apetitul acesta material, placat pe imprevizibilitatea compozițională, fac din pictura lui băiețică ce-mi bătea delicat în ușă una de substanțială ofertă. Și asta într-un climat dominat, din păcate, de multă, prea multă impostură insolentă. Pașii prin sală îmi întăreau optimismul că nici pe departe totul ar fi pierdut, că în faldurile ademenitoare ale valutei forte de schimb postmodernismul s-ar sufoca și ce mai respira cît de cît sănătos în cîmpul prezentului. Iată chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colectivistă cam obligatorie. Nu de alta, dar individul, tentat de savorile libertății, să nu-șui piardă reflexele gregare. După loviturile în pereți, bocănituri în ușă. În prag, un grupă de patru Vecini apar cu un aer în același timp dubios și insolent. Cu alura lor de tovarăși, nepoftiți intră, scotocesc cu privirea, se așează care pe unde îi convine și nu dau semne că s-ar grăbi să plece. Cum e posibil acest abuz care într-o turnură proprie dramaturgiei lui Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
numele mai puțin obișnuit al speciei lor. Aflată la Paris, În salonul prințesei de Volkonski, Lady Morgan rememorează un episod picant: apariția unui dandy londonez care provoacă uluirea tuturor. „De parcă fi fost vorba despre un ornithorynchus paradoxus!” Contrariată de stilul insolent al englezului, o contesă Îi cere lămuriri autoarei: „«Dar ce Înseamnă toată povestea asta?» La care eu i-am răspuns: «E un dandy!». «Un dandy, repetă ea. Un dandy! Deci un fel de gen pentru voi, englezii». «Nu, i-am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lui Ludovic al XIV-lea, scrie cu iubire Încărcată de suferință și melancolie: „O distincție extraordinară ș...ț, un milion de singularități”. Sunt cuvintele unei fecioare de 43 de ani, săgetată de o dragoste năprasnică pentru un bărbat ciudat, provocator, insolent, curajos, fermecător, care intră În grațiile Regelui Soare, refuzând să se lase inclus În banalitatea de serie a curtenilor. Tulburat de sângele rece al lui Lauzun, admiratorul Albionului, Barbey d’Aurevilly, scrie: „Avea acel egoism englezesc - cel mai teribil din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
travestiurile sale ajung să nu mai surprindă pe nimeni. Deși uneori dorește să i se spună „contesa de Barres”, Memoriile Îi sunt semnate bărbătește, François Timoléon de Choisy. Deloc Întâmplător, cele mai gustate pasaje Îi sunt Închinate lui Lauzun, „omulețul insolent” și seducător: „Niciodată un om nu a știut să se plieze atât de bine la toate gusturile și capriciile”1. Dacă pentru mulți această efeminare stranie, dusă uneori la paroxism prin travestiuri și pseudonime, ar ilustra felul de a fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exact În jurul lui 1796-1797, când aristocrații Încep să se Întoarcă din exil. Așadar, alături de Frumoșii, Rafinații, Minunații, ei Își mai adaugă un sinonim În lunga serie de supranume. Tot atâtea feluri pentru a-i numi pe tinerii francezi, eleganți, superficiali, insolenți, pe care Îi unește un ideal contestatar: fără a se afilia vreunui partid politic anume (devenind fie bonapartiști, fie regaliști, fie democrați cu moderație), ei neagă egalitarismul visat de Revoluție și, deopotrivă, rigorile Convenției. Dandy-i vechi și noitc "Dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ecoul: Très illustre Empereur, fils d’Alexandre Trois! La France, pour fêter ta grande bienvenue, Dans la langue des Dieux par ma voix te salue, Car le poète seul peut tutoyer les rois. Am scos un oftat de ușurare. Fanfaronul insolent nu era altul decât poetul al cărui nume ni-l dezvăluia Charlotte: José Maria de Heredia! Et Vous, qui près de lui, Madame, à cette fête Pouviez seule donner la suprême beauté, Souffrez que je salue en Votre Majesté La
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
valorilor elementare ale vieții: sănătate, plăcere). Boala le apare nu numai ca un obstacol - și chiar ca un scandal. Fidelitatea față de medic pare accentuată, dar - în fond - este fragilă; colaborarea cu medicul este satisfăcătoare, însă atitudinea colericului este deseori ușor insolentă (medicul este privit în primul rând ca un auditor sau aprobator al atitudinilor și inițiativelor). Colericii sunt și ei predispuși la ipohondrie și depresiune; în plus, la ei se remarcă tendința la organizare nevrotică și la reacții paranoide. Prezintă frecvent
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
acestei activități. În neci o activitate artistică nu se pare așa de ușoară posibilitatea de-a se produce așa fără cultură prealabilă și fără o arhitectonică de arte ca în artea dramatică. Și cumcă această posibilitate au devenit o realitate insolentă vor simți-o mai adânc tocmai aceia cari sunt pătrunși de însămnătatea artei lor. Să cercăm a întemeia și mai adânc cele notate mai sus. E de natura cea mai denăuntru a omului d-a nu esperia sau d-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică prezentul e singur, e zeul său, și pentru că în astă arte creațiunele și sentința irevocabilă asupra lor cad în același moment. Însă tocmai acest pericol născut din situațiunea proprie trebuie să dea și artistului puterea de-a se Gunstbuhlerei (? ) insolentă, care îmblă cu sacrificiul artei după aprobarea mulțimei inculte a fost înfierată pentru totdeuna pentru actorul tragic în renumitele vorbe ale lui Hamlet (act. 3, sc. 2): "O, mă supără pîn-în suflet când văd un moțpană cât un trunchi cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor. Ni se mai asigură că la Liceul Matei Basarab un profesor ar fi fost bătut de cătră elevi și alte multe de felul acesta. Iată dar destulă materie pentru anchete și procederi viguroase. Cât pentru cazul cu palma dată insolentului din clasa I, nu era decât o consecuență fatală a lipsei de disciplină de care suferă instrucția noastră. Este un lucru natural ca acolo unde sunt profesori cari demoralizează ei singuri tinerimea profesorii conștiințioși să-și piarză câteodată îndelunga lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
speculații care se pot dovedi interesante sau chiar convingătoare. Putem să constatăm faptul că, în acest punct, gândirea lui Platon se întâlnește în mod paradoxal cu gândirea permisivă („pensiero debole”, după Vattimo) specifică postmodernului. Ambele urmăresc de pe poziții cvasimitice și insolente (sfidând raționalitatea clasică) renegocierea raporturilor dintre formele culturii înalte și cotidianul „preparat” pentru a deveni „istorie exemplară”. Acest efort de renegociere nu se justifică prin considerente de natură pur etico-filosofică, ci prin rațiuni specific pragmatocratice. Trebuie să revedem din acest
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Tandrețea dintre noi propagă o poezie „dulceagă jucăușă”, unde ingenuitatea viziunii camuflează o melancolie difuză: „Tata este prima iubire pe care o lași / Când îl îmbrățișezi nu te mai lipești / De pieptul lui stai aplecată / Să nu se vadă sânii insolenți / care se cred acuma absolvenți / Înțelege și tu că ai fată mare / Că de aici înainte nu maimuțărește cuvinte / Că merge cu altcineva de mână / Seara mai stă puțin mai amână / Ora fixă începe să fie / Din ce în ce mai târzie” (La ieșirea
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
se slujesc de Nume ca de un voal cu care își acoperă răutatea (I, 25, 3). Așadar, ereticii nu numai că proclamă o doctrină falsă, fără nici o legătură cu cea transmisă de Apostoli și preoți; mai mult, prin comportamentul lor insolent, compromit Biserica în ochii păgânilor, cărora le este greu să distingă între diferitele nuanțe în sânul noii religii, între adevărații și falșii creștini. Cu câțiva ani înainte, Iustin acuza deschis ereticii că dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
depărtat. Sher Singh s-a prefăcut că nu a auzit această remarcă jignitoare, chiar dacă a fost spusă atât de tare Încât oricine a băgat de seamă - și m-am supărat foarte mult pentru faptul de a-l fi introdus pe insolentul fachir. L-am admonestat și am dat ordin să fie din nou Întemnițat ca fiind nebun. Nu dăduse până acum maharajahului o dovadă a afirmației sale și, drept urmare, nu-și merita recompensa de șapte rupii. Iar până la urmă a suportat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un geniu ce, prin gândirea sa revoluționară, a reușit să penetreze granițele dintre obiectivitate și subiectivitate - decretate ca inexpugnabile de știința modernă - și să fundamenteze o știință obiectivă a conștiinței. Din păcate, științele educației, cantonate în experimentalism agresiv și pozitivism insolent, au întârziat asimilarea fenomenologiei - cea mai adecvată metodologie de abordare a fenomenelor și proceselor educaționale care, prin definiție, sunt conștiente. Dar pedagogia viitorului va fi o știință fenomenologică sau, dacă nu, va rămâne o simplă maimuțăreală experimentalistă care nu merită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțeleg că, pentru el, un astfel de început și schimbarea de identitate reprezentau o suită de mișcări aproape mașinale, o rutină pe care o executa fără a-și da seama de emoția mea. Pe moment însă, vedeam în gesturile lui insolenta îndemânare a unui prestidigitator care, disprețuind aparențele admise, mă elibera prin trucurile lui de scamator de ceea ce mă apăsa cel mai mult: de mine însumi. Când a părăsit pentru câteva minute cabina, mi-am scos noul pașaport și am scrutat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
defecte personale. Niciodată nu am fost un bun interlocutor și, uneori, nu pot să exprim lucrurile cum trebuie. Profit de această ocazie pentru a-mi cere scuze față de cei pe care i-am supărat cu ceva. Cu toate că sunt o persoană insolentă și egoistă, niciodată nu am fost infatuat. Reflectând la asta acum, mi s-a părut clar că la baza cunoștințelor mele se află un fel de mândrie ascunsă. Din punctul de vedere al victimelor mai grav afectate, eu, scriitorul cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au așezat pe partea cealaltă a vagonului, la doar câteva scaune de mine. Cum m-a văzut, Jennifer a întors capul în altă parte. Dar tânărul - pe numele lui Jason - a rămas uitându-se fix la mine într-o manieră insolentă și provocatoare. Era un tip cu fața lucioasă și ochi inexpresivi, cu un corp din acelea „lucrate“, pe care le obțin bărbații în urma unor exerciții stupide în sala de gimnastică. Singura dată când ne întâlniserăm înainte, mă străduisem din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și cumva legat de ea. Suspiciunea i-a crescut când Kilbane s-a ridicat și a venit spre catedră ca să mai ceară o foaie în plus. Kilbane e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în alb, îndemnul; „Votați Soarele”. În jurul orelor 11, primul grefier veni și-mi spuse că prefectul județului îi comunicase telefonic că mă invită la biroul său și că-l roagă să-mi aducă asta la cunoștință. Rugămintea era insolită, și insolentă totodată, deoarece la vremea aceea un judecător nu putea fi „invitat” la biroul unui prefect, mai ales prin intermediar - era vorba de un anume respect reciproc, tacit, dedus din principiul separării puterilor în stat - judecătorii având un statut ce oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]