308 matches
-
prieteni. Grace era o fată subțirică precum un lujer de floare, în aparență, fragilă însă privind ochii săi sfredelitori ca o flacără mocnită, de o culoare neobișnuită, un albastru cu reflexe violete, lăsau să se intuiască în expresia lor, taine insondabile, de care fragila ei apariție cu aer exotic nici nu era conștientă. Apoi, mai erau Doraly și Ariana, două prietene ale Gracei, mai mari cu un an, Iancu și Luana, frați, în vârstă de 15 și respectiv 17 ani, Hercule
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
nimic nu are forța necesară ca să rețină atenția ori să-l distreze vreme îndelungată pe omul tot mai plictisit și mai năzuros al prezentului. Și încă ceva ce demonstrează că în ciuda lustrului său exterior, omul de azi păstrează în adâncurile insondabile ale sufletului legătura de rudenie cu omul primitiv, care știm că practica inticiuma (consuma totemul). Dar omul modern nu-și „devorează” idolii săi de o clipă: stele de cinema, sportivi, vedete ale muzicii, oameni politici? f) Asimetria Consecință a dizarmoniei
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
ai sufletului omenesc. Pe cînd occidentalii pe urma greco-romanilor antici își deschideau gîndul mai ales către panorama variată la nesfîrșit a realității externe, pe malurile Gangelui indienii își retrăgeau ochii de la această realitate din afară, întorcîndu-i spre aceea din adîncul insondabil al spiritului și atingînd astfel culmi cu adevărat amețitoare. Orientarea diferită a preocupărilor unora și altora i-a condus pe cei dintîi la întemeierea așa-ziselor științe exacte, pe cei din urmă la constituirea psihologiei și metapsihologiei (cf. A. FRENKIAN
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
stenică, de-altădată, care aștepta și ea, dar ne aștepta voioasă pe noi toți, ultimii mohicani, să-i călcăm pragul, pe Petru Rareș, la numărul 11. Acolo unde, chiar și după ce-și închisese aburita locantă La un prieten (motive insondabile!), odăile pînă-n veranda din care puteai cuprinde, dintr-o ochire, depărtările de basm ale Buciumului și Galatei ne așteptau cu îndestulatele lor mese. Sfîntul Dumitru debuta cu telefonul patronului, care, săltîndu-ne din somnul cu vise moroncite, ne avertiza, imperios, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arenă spre care fug acum loc singular prin amploarea emoției și prin urmările ei, neclare, asupra lucrului de atelier. Cît anume din defularea marcării golului decisiv se transferă dincoace, între virginele pînze? Greu de explicat. Prefer să las totul în insondabila zonă a subconștientului. Acolo unde se află și celălalt transfer de energii, declanșat de așezarea, de-o viață, în fotoliul Filarmonicii. Ce indescriptibil comprimat emoțional s-a consumat recent, într-o inegalabilă vineri, cînd părăsind stadionul, unde zece mii de oameni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
începutul, nici pentru sfîrșitul Pămîntului ("we find no vestige of a beginning, no prospect of an end" "nu găsim nici o urmă a începutului, nici o perspectivă a sfîrșitului"; citat în McPhee, 2000), Hutton prezentînd viziunea unui "timp adînc" (cum arata McPhee), insondabil, indefinit, atît înspre trecut, cît și înspre viitor. Această atitudine în fața timpului, care este explorat adînc în ambele direcții, este fundamentală în romantism, de aceea rolul posibil jucat de Hutton în conturarea romantismului ni se pare demn de luat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumea este reprezentare inteligibila doar cu ajutorul unor constructe intelectuale că spațiul, timpul și cauzalitatea, care arată realitatea doar că aparentă, iar nu că "lucru în sine". Singură realitate ar fi astfel voința (conștiința de sine) că "lucru în sine" unitar, insondabil, imuabil, non-autotelic, non-cauzal, dincolo de spațiu și timp la care avem acces direct prin intuiție. Voința s-ar manifestă de la nivelul anorganic (că instinct orb) al materiei, la nivelul organic al plantelor și animalelor, și pînă la nivelul intelectului uman că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a trecut nu mai există. Toate lucrurile sînt Eterne. / În Veșnicie un Lucru niciodată nu se Schimbă în alt Lucru. Fiecare Identitate este Eternă [...]."139 Realitatea este scufundata în plinătatea arheomorfică infinită divină eternă; vidul Devoratorului se scufundă în plinătatea insondabila a Prolificului. 2. Cîteva observații despre Vala, sau Cei patru Zoa: Blake versus Böhme140 Vom urmări în continuare relațiile de izomorfism dintre sistemul de gîndire al lui Blake, așa cum se reflectă el mai ales din Vala, și cel al lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
die nebelwelt zu bezeichnen, aus deren schoss alle dinge sich erhoben." Cf. Jakob Grimm, Deutsche Mythologie, 1981, vol. I, cap. XIX, "Schöpfung", p. 463]. (Din această noțiune s-a inspirat și Jakob Böhme cînd a imaginat ideea de Ungrund adînc insondabil dumnezeiesc, si Meister Eckhart cînd a vorbit de Abgrund-ul sufletesc că adînc infinit; vezi la Blake ideea similară de "echilibru sur" în Vala, VI, 194). 16 (I, 191) Gilead / Galaad: (ebr. "stîncos") Regiune muntoasă la est de Iordan, care se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce este-n el! 8.2. Casa - loc al regăsirii și Împlinirii sinelui 8.3. Învățarea „pe fugă” și valoarea formativă a clipei 8.4. Pledoarie pentru răgaz, hălăduire și pierdere de vreme 8.5. Dorul - o problemă personală și insondabilă 8.6. Reflecții legate de trecerea timpului 8.7. Primăvara, simbolul Începutului și revigorării... 8.8. Sărbătoarea luminii și Învierii 8.9. Pedagogia sărbătorii 8.10. Și Dumnezeu „sărbătorește” cu noi! 9. Spiritualitatea religioasă În școală 9.1. Unificarea europeană
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de comparare negativă, Împiedecând În acest fel autentica Întâlnire, comunicare, intercunoaștere. Apropierea față de altul nu poate fi totală și nici nu este bine să fie așa. În fapt, fiecare, ca individ sau entitate grupală, posedă un fond valoric inconfundabil și insondabil. Relația cu altul - cu străinul - prezintă o dublă dimensiune: cea de stereotipizare, de prejudiciere ca urmare a procesului de categorizare și de atribuire valorică (În concordanță cu reprezentările mele), și cea de menținere a unei distanțe culturale, de conștientizare a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
timp pentru sine ar putea anunța faptul că timpul tău are un sens, iar „celălalt” timp (pentru semenii tăi) ar putea fi risipit, de fapt, În cel mai autentic și cu folos mod! 8.5. Dorul - o problemă personală și insondabilă Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Toate sunt ale noastre și cu toții le simțim uneori, indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
alții au impresia că o duc bine până la sfârșit. Ne făurim un rost și o motivație existențială care ne determină să ne mișcăm și să trăim În consens cu aceste tresăriri. Contează mai puțin dacă acestea sunt puternic personalizate, circumstanțiate, insondabile și insesizabile. Dar faptul că au reverberații puternice și ne ghidează fiecare pas nu-l putem trece cu vederea. Suntem urmăriți de ceea ce au făcut alții pentru noi, de ceea ce le-am oferit celorlalți, de ceea ce ne-am oferit Înșine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai primejdioase, nu sunt decât o gimnastică propice a Întări voința și disciplina sufletului” (Arta romantică). Și În legătură cu aceasta, el Însuși pronunță cuvântul stoicism. Aceste reguli minuțioase și migăloase el și le impune mai Întâi pentru a pune o frână insondabilei sale libertăți. Prin obligații mereu reînnoite, Își maschează propria-i prăpastie: e dandy mai Întâi din frică de sine: e askezis-ul Cinicilor și al Stoicilor. Să notăm că dandysmul, prin gratuitatea sa, prin libera situare a valorilor și a obligațiilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acestui aspect: "Nu este greu să se arate larga parte de păgânism, care este și acum în religia, de un materialism uneori grosolan și de superstițioase iluzii, a satelor. Din păgânismul adânc înrădăcinat, care a degenerat treptat într-un folclor insondabil, au rămas în jurul "dracului", o sumedenie de superstiții, care leagă și desleagă, cu "strige" și "strigoi", cu "vergelatul" și alte obiceiuri, care, sub nume slavone, dar fără să vie de la o influență slavonă, s-au păstrat până astăzi."7 Treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cauza, Idealul, și în același timp este mai mult decât toate acestea, căci aceste concepte există în funcție de puterea noastră de înțelegere”. O astfel de concepție răzbate și în gândirea unor teologi creștini precum Jacob Böhme (1575-1624) care consideră un caracter insondabil (iarăși principiul nedeterminării, n.n.) și aproape simbolic al lui dumnezeu . Conform , “Cel mai înalt ideal al omului se numește: “dumnezeu”.”, adică este virtual, calitatea spre care tinde, fără a o atinge însă, evoluția omului. pentru că “nimeni nu l’a văzut
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
SOI „cel veșnic”; ASM „Stăpânul” (cu notă: „O traducere a cuvântului arab œamad ce înglobează mai multe sensuri, din care reiese ideea de superioritate absolută”); GG „Absolutul” (cu notă: „atribut al lui Dumnezeu interpretat în mai multe moduri: Absolutul, Impenetrabilul, Insondabilul, Eternul, Totul, Infinitul etc.”); Marr „Sempiternus”; RB „le Seul”; DM „l’Impénétrable”; YA „the Eternal, Absolute”; Arb „the Everlasting Refuge”. Apare o singură dată, la v. 112, 2. Sensul lui nu a putut fi stabilit cu certitudine, după cum se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
indica în mod precis condiția omului: aceea a unui navigator pe valurile mării care - prin abilitatea pe care o detaliază versurile următoare - „reușește să se mențină la suprafață, fiind totuși expus puterii nestăpânite a adâncurilor”. Pe acest adânc tumultuos și insondabil își află temeiul „partea” omului, interioritatea sa care se exprimă prin cuvânt. Acesta, la rândul său, articulează comunitatea. „Cuvântul este la originea posibilității de a crea un spațiu închis care apără de exterior, de a avea un al-său-propriu, un cămin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
privi pe Gorgias, Protagoras și alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru a caricaturiza acea scriitură oficială și universală pe care el o mimează sadic. În realitate, filosofia sa nu cunoaște limite în a disprețui Statul și instituțiile sale culturale. Într-o limbă cu două tăișuri, de criminal lombrosian - mai mult insondabil și greu de prins, decât irecuperabil -, Sciortino discreditează și zădărnicește însăși anarhia, care ar putea eventual să fie considerată ideologia sa principală: nu, și aceasta este o instituție de „mămăligari”. Părintele Vipera, care cu o încetineală și o rotunjime lingvistică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură cerebrală, sensibilizată”. K. susține
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind din adâncimile insondabile ale sufletului: „Fericit este sufletul meu / scufundat în tăcere și așteptare / stau singur și ascult amurgul / cucerindu-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
fapt, de bun augur. Psihologia colectivă se desface în mărunte interese individuale, grupul ieșind întărit, compact, unit tocmai prin însumarea unor formule de fericire personală. Lazarus va parcurge drumul în direcția opusă: de la certitudinea plată și lucrativă la misterul adânc, insondabil, de la siguranța de sine a înșelătorului la ezitările și tulburările căutătorului unui ideal. Cu Arca bunei speranțe, piesa cu cel mai mare succes de public dintre cele scrise de S., se intră pe terenul predilect al autorului, în însăși formula
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
gordianic” care le diferențiază de altele, imposibil de menținut În același orizont al discuției (ceea ce Eliade nu spune). De aceea, acest tip de cunoaștere pe care Îl propune se va concentra firesc asupra problemei morții, oricum mai gordianică și mai insondabilă decât toate. „Bunăoară, mi se pare că problema morții nu va putea fi soluționată decât «gordianic», adică din afară 1. Nu plecând de la datele biologiei, de la celulă, de la creier, raporturile cu viața sufletească, metapsihicăetc. se va face un singur pas
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
combate în alte împrejurări, Z. disociază între eul empiric și cel supraempiric sau, altfel spus, între eul social și cel profund. Numai primul, care s-a numit personalitate, este condiționat istoric și se poate explica, pe când celălalt strat al conștiinței, insondabil, autonom, scapă empiriei și nu se supune socialului (Valori umane). Acesta din urmă, definit de eseist ca „moment adânc al eului primordial și autonom”, ar fermeca în chip deosebit „atenția omului actual”, mare prețuitor al „complicațiilor ființei adânci”. Discuția continuă
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]