5,016 matches
-
scuture de pămîntul galben care i se prinsese de bocanci, lovea tare cu talpa țintuită în plăcile de gresie care duceau la intrare. Cînd ieșea în inspecție își punea ținuta de campanie regulamentară. Cu toate că nu exista nimeni care să-i inspecteze, adjutantul Popianu ducea o viață de om încazarmat, dîndu-și singur ordinele necesare, respectînd programul și, fără nici un fel de haz, aplicîndu-și singur pedepsele mărunte, care mai întotdeauna n-au nici un motiv, dar fac din militar un om ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la alți oameni. Dormea puțin, mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de kilograme. Pe insula își petrecea timpul inspectând, împreună cu dulgherul, fiecare încheieturăa vasului, călăfătuindu-le sau strângând nuci de cocos sau fructe ale arborelui de pâine, cu care umplea camarile, iar Tapú Tetuanúi nu putea să nu se întrebe dacă se simțea în stare să devină vreodată măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puse la frigare pe o bară metalică, răsucite la o manivelă de un ins, unul înalt, musculos, cu mustață, îmbrăcat numai cu pantaloni, cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
existase, o văzu cum pătrunde în lumea aceea depărtată, periculoasă, zgomotoasă, falsă, într-o casă străină plină de fețe necunoscute, ce-o înconjoară din toate părțile, chipuri vesele, pahare de vin, muzică, o pereche de oameni mai în vârstă ce inspectează cu multă, multă atenție rochița din barchet albastru cu bleu, părul roșcat, căutătura teribil de nevinovată a Elenei. El, bărbatul ce-o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
binefacerile lui Marcu, numai așa, de-al naibii, să se vadă că-i șef și vorba celuilalt nu are nici o putere. Avea și Șeful de secție omul lui de încredere, îl întreba printre altele când se întorcea din deplasare și inspecta secția, ei, spune-mi, ce mai pune la cale Sfântu Petru, asculta relatarea amănunțită și complicată a aceluia, plină de poticneli, cu propoziții rău formulate, o asculta cu infinită atenție, așa, așa, murmura din când în când. Marcu nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de alta, dar cu ce mă ajută dacă-ți spun, vai, uite ce-am pățit, și tu îmi spui la urmă, vai, săracul de tine. Acesta-i un fâs, pierdere de timp! Instalat în scaunul său, cu spetează înaltă, Alexe inspecta cu migală odaia. Am venit, le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa, se însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ispita în persoană, ce prostie... în tot cazul acum două zile am simțit că nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție și am plecat pe teren, în cercetări, am hălăduit prin fermă inspectând toate cotloanele, cu inima cât un purice, mă temeam să nu descopăr cine știe ce murdărie, dar doream în același timp să o descopăr, nu știu dacă mă înțelegi. Un om de acolo, care mă cunoștea, m-a informat că Dimitrie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe toate înăuntru. După ce termină, luă geanta de piele a domnului Nimeni de pe marginea patului și mi-o întinse. — Ce-i cu asta? — M-ai întrebat cine era, zise ea. Trage fermoarul părții laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea îmi ești de ajutor. Cum rămâne cu alarmele, cu dispozitivele de blocare? Cum rămâne cu... Chiar vrei să intri cu forța? Iisuse. — Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bibliotecii din stânga, cea cu litera G. După ce-am terminat, Scout apucă unul dintre rafturile goale și-l scoase din bibliotecă, așezându-l frumos lângă cărți. Înlătură în același fel celelalte două rafturi, apoi se lăsă în genunchi pentru a inspecta spatele bibliotecii. Scoțând o șurubelniță mică din haina ei mare, de camuflaj, în scurt timp îmi întinse unul, două, trei patru șuruburi mici și argintii, marca Phillips. Pune-le lângă cărți, zise. M-am executat, iar ea luă șurubelnița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hârtie și toate, fiecare bucățică, acoperite, sufocate, îngropate în linii și pătrate și triunghiuri și vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cabluri peste tot, dispărând în tavan și șerpuind alandala pe toată podeaua. — Nu nu nu nu nu. Haide. Fidorous lovi cu palma una dintre unitățile de computer. Alarma era asurzitoare acolo. Fidorous lovi din nou unitatea, apoi schimbă tactica, inspectând febril, descâlcind și urmărind cabluri, mișcând prize și siguranțe. Brusc, alarma se opri. — Aaaa! Ridică privirea de la noianul de prize și mufe. — Așa, zise. Haide, haide, aici nu ești de nici un ajutor, nu-i așa? Am făcut câțiva pași prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de prize și mufe. — Așa, zise. Haide, haide, aici nu ești de nici un ajutor, nu-i așa? Am făcut câțiva pași prin cameră. Doctorul se urcă pe o cutie cu aparate, pe jumătate acoperită de fire, apoi se aplecă să inspecteze un monitor, bătând cu frenezie într-o tastatură din apropiere. — Unde ești, unde ești?... Nnu. Se întoarse, se ridică, se mută la alt ecran. Cioc cioc cioc. Ciociociociocioc. — Nu... A, da. Uită-te. Ridică ochii spre mine. — Un banc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
artistului, după care declară din senin: „Brațul femeii ăsteia e prea lung“. Știi ce i-a replicat Matisse? Am clătinat din cap, — A spus: „Asta nu-i o femeie, domnule. E-un tablou.“ Fidorous se îndepărtă de mine pentru a inspecta montajul. L-am privit ajustând ușor alinierea ventilatorului de birou și lovind cu un pix în grilajul lui protector, ascultând cu atenție sunetul produs. — Deci asta faci tu? am spus. Construiești femeia? — Întocmai. Ai zis-o bine în două cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mulineta mai repede, până când capătul retezat al firului ieși picurând din apă. Desprinse undița din stativ și trase tot firul afară. — Uite... cablu de mare rezistență și l-a tăiat ca pe brânză. Halal pește-ventuză! Scout luă firul și-l inspectă. — Ei, mai greșesc și eu, zise ea, din când în când. — Și ce-a fost, atunci? am întrebat. Ludovicianul? Fidorous se desprinse din scaunul de pescar și se ridică în picioare, întinzându-și brațele și umerii. — Eu așa zic, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Până când sosește un tânăr cu o înfățișare ce ar trece drept atrăgătoare, dar care mi-a provocat pe loc un sentiment de neplăcere. Bineînțeles, se duce întins spre cartea ce face o notă distonantă pe raft și începe s-o inspecteze cu multă atenție. Nicio urmă de uimire, amuzament sau dezgust nu se poate citi pe fața lui, sau măcar de interes. Privirea lui inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se concentreze asupra cărții, ce aproape se răsfoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe cârjele escaladării pantelor cunoașterii. Împrumutându-le rețeta introspecției, voi crea-o pe a mea, cu gust propriu, dar cu aceeași apă filtrată prin înțelepciunea lor. Aveam costumul perfect al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger, ca o idee cu formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chem poliția ori salvarea. Știui atunci cu o certitudine definitivă că aș fi incapabil de asta. Mai întâi pentru că nu mă mai simțeam nevinovat. Ar fi ușor de dovedit că fusesem în mașina lui. Cum să justific această curiozitate? Îi inspectasem portofelul, și nu doar pentru a-i cerceta actele. Demonul indiscreției găsise în mine un teren deja cucerit. Era cu atât mai rușinos cu cât Olaf nu se putea apăra. Odioase argumente ivite din ticălosul necunoscut pe care îl conținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vreme o să mai pot s-o fac pe grozavul cu fermecătoarea Sigrid? p. 87 După amiaza se scurse pe neobservate. Fixasem un deșteptător să sune la ora șaptesprezece pentru ca să fiu sigur că n-o să fiu surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient. Îmi pusese frână litera G: Olaf cunoștea anormal de mulți oameni al căror patronim începea cu litera G. Tot în halat, mă scufundai în canapeaua din salon. Treaba mă epuizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-am pomenit nas în nas cu Biscuit care mă inspecta cu dezgust. -Hrănesc pisica și-ți pregătesc cina. Cum te simți, Olaf? -Mai bine ca niciodată. Mă ridicai în picioare fără prea multe probleme și mă dusei să mă uit pe fereastră. Sfârșit de iulie, pe înserate, se vedea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de Zânița, prinț care avea fie trăsăturile băiatului mijlociu a lui Ștefan Ardeleanu, fie pe cele ale unui soldat liniștit din poligonul cu muniție veche. Copilul, care nu mergea nici călare, nici pe jos, dar alterna mereu cele două stiluri, inspecta pentru Început hatul cu pruni, nu Înalți dar cu ramurile stufoase, plini de rod bogat, cu crengile aplecate până la pământ de greutatea prunelor ce abia se Învinețeau. Va, Încerca să culeagă prune de pe crengile ce se aplecau până la picioarele sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atunci când merge singur cu oale la târg! A adus-o la mine și a zis: Iată, femeie, de la doamna asta cumpăr eu jumalț pentru oale! Fă cunoștință, s-o știi de-acu! Se Înnoptase bine, când bunicu’ Ghiorghi, după ce a inspectat cele puține acareturi și animale și a pus capac la vinul consumat la târg, cu un rachiu, a plecat În bordei, olăria propriu zisă, acolo unde avea roata olarului, scânduri (șchelea) pe care erau oale aflate În diverse stadii de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
către Va. Abia peste vreo două ceasuri, Ionel l-a luat Într-un colț pe Va și i-a arătat prin deschizătura pumnului, două mogâldețe cu pene, iar când a văzut că nu a obținut efectul dorit și după ce a inspectat cu privirea Împrejurimile, a afișat o mină de mare surpriză și ca un veritabil magician a ridicat În fiecare mână câte un pițigoi micuț și cu pene de diverse culori. Ținuți de câte un picior, pițigoii Încercau să zboare iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și-a amintit de Va, sau numai s-a prefăcut, și a acceptat prietenia de la prima propunere, s-au jucat și și-au făcut promisiuni ca astfel de momente să se desfășoare zilnic. A dorit să meargă În grădinuță, să inspecteze și să admire florile. Căuta din ochi florile albe, roz și roșii de bujori, s-a supărat văzând numai bobocii mici și verzi și a ridicat colțul stâng al guriței, gândăceii și gâzele multicolore erau la locurile lor dar constată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]