368,017 matches
-
populare. S-a remarcat, altminteri, că "prin aria sa vastă de interese, Weininger caricaturizează enciclopedismul popularizat în mediul intelectual vienez de către herbartieni, care aruncau în arenă nume celebre precum Platon, Aristotel, Kant, Spencer, Schopenhauer și Darwin" (Johnston) ceea ce, în ultimă instanță, poate primi accepția unei vulgarizări în sens larg. În fine, pe linia acestui eclectism al preocupărilor, însuși Weininger considera că vocația sa este cea a unui "descoperitor de soluții", sugestie oarecum de almanah. Preluarea cea mai entuziastă din spațiul românesc
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
își regăsește în final amicul abia scăpat din închisoare "întîlnindu-ne cu toții în Curtea Veche, unde să strînge toată crăimea Bucureștilor" (p. 42). Un recent și foarte interesant volum de Ligia Livadă-Cadeschi și Laurențiu Vlad - Departamentul de cremenalion. Din activitatea unei instanțe penale muntene (1794-1795), Nemira 2002, reproduce numeroase documente judiciare de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Denumirea oficială a tribunalului cremenalion - e un grecism, care va circula și adaptat, într-o prescurtare populară pe care o cunoaștem din teatrul lui I.L.
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
convingător studiu al profesorului Paul Cornea analiza tocmai "circuitul popular", "spiritul vodevilesc" și calitatea limbajului care dau valoare comediilor, indiferent de existența modelelor și a izvoarelor ( a căror căutare, pentru orice detaliu textual, a fost de altfel exagerată): "În ultimă instanță, totul se ține grație dialogului" ( Itinerar printre clasici, 1984, p. 60). În fond, în aceste texte nu criteriul creației în eternitate conta, ci acela al limbii în actualitate; nu acțiunea și personajele erau miza, ci dialogul, în care firescul colocvial
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
la ceea ce oricui i se impune drept tema esențială a scrierii de care ne ocupăm, proclamată din titlu și mai apoi mereu, obsesiv adusă în discuție în roman, atât de personaje, în lungile lor deliberări, cât și de autor, ca instanță primă și ultimă a confruntărilor de idei din carte. Este în spiritul prozei lui Breban ca autorul, nepăsător față de regulile narative clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să le ia acestora vorba din gură și să le ducă
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
prin posibilitatea ca lucrările comandate să fie interpretate corespunzător. Lucrul cu un ansamblu specializat de muzică contemporană, workshopuri, concerte ar putea astfel să adune laolaltă tineri creatori, să-i îndemne spre comunicare și ( auto)evaluări, să le inoculeze în ultimă instanță astfel de obișnuințe ( pierdute de ceva vreme). Poate că susținerea financiară a Fundației Siemens va fi limitată, în timp, dar ideile și structura pe care le vor stabili acest proiect ar trebui perpetuate. Așa cum în anii ’50-’60, o tânără
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
relevat și denudat, semn al tratării din exterior, totul instituind o autenticitate a inautenticității". Or, o asemenea sintagmă, "o autencitate a inautenticității", nu sugerează chiar o atmosferă clasică? Postmodernismul trece toate elementele cu care operează prin filtrele hiperlucide ale unei instanțe de evaluare aflate "în afara tabloului", incredulă, însă cu atît mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția unui "laborator hipertextual", după cum se exprimă un comentator: " Spre deosebire de moderni, care foloseau și ei intertextualitatea, postmodernii denudează cum ziceau
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
roman pentru ca el să nu se transforme într-o simplă parodie, pastișare, parafrazare a originalului? Pentru că în această situație, avînd originalul, mi-e greu să mi-i imaginez pe cei tentați să încerce și rezistența estetică a copiei. În ultimă instanță, pentru rescrierea capodoperelor literaturii universale un autor român trebuie să dețină aprofundate cunoștințe de stilistică și naratologie ( este cazul lui Mihai Zamfir). Altminteri riscul căderii în penibil devine unul greu de trecut cu vederea. În accepțiunea lui Mihai Zamfir ( dedusă
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
i-a turnat. Demisia lui din relația cu Securitatea însă mie mi se pare admirabilă, cu atît mai mult cu cît n-a slăbit baza de mase a informatorilor Securității. Dacă după 1989 Carol Sebastian a ales să devină o instanță morală intransigentă, probabil că s-a socotit îndreptățit de ruptura lui cu Securitatea. Totuși, atunci cînd faci asta, firesc e să-ți prezinți bilanțul, nu să te lași ajuns din urmă de un trecut pe care îl credeai îngropat. Am
Ce soartă vor avea informatorii din presă ? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10381_a_11706]
-
Florinei Ilis iese încă o dată la iveală. Cum începe însă al cincilea discurs narativ al romanului (nu întâmplător al cincilea, denumit "Ultimul")? Nu altfel decât cu cuvintele lui Qrin însuși, vorbind despre sine la persoana a treia, spre deosebire de celelalte patru instanțe narative, umane de data aceasta, și capabile să-și asume vulnerabilitățile povestirii la persoana întâi. Nu ne dăm însă seama de la început că robotul este cel care filtrează prin "conștiința" sa evenimentele, dimpotrivă, primele rânduri ne lasă să înțelegem că
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
vorba de perspectiva lui Darie, cea pe care am cunoscut-o deja la începutul romanului. Avansând în narațiune însă, deslușim admirabila găselniță a autoarei, un robot utilizat inițial ca animal de companie și ca sistem de supraveghere, devenit ulterior o instanță "subiectivă", care stăpânește bine "desinențele personale", așa cum se definește în mod autoironic. Problema de identitate a personajului-robot se întâlnește cu dilema identitară a personajului Lili, românca nevoită, cu ajutorul informaticianului Darie, să se dea dispărută și să-și schimbe identitatea. Pasajele
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
de altceva: ceea ce coexistă trebuie să se întemeieze pe un consens minim, de principiu, nu se pot amesteca toate de-a valma pentru a declara apoi că acesta este un "multikulti party", o conviețuire care nu se reduce în ultimă instanță decît la gastronomie. Prin cultura românească și prin anii petrecuți în Banat am aflat și foarte multe despre Balcani, cunoștințe care mi-au fost de mare folos aici în dezbaterile despre Iugoslavia și în eseurile pe care le-am scris
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
cîte știu, acestea s-au mai făcut. Ce rost are să ceri verificarea membrilor foști sau actuali ai CNSAS deși aceștia au mai fost verificați, dacă chiar te interesează ca CNSAS să-și facă treaba și să fie luat drept o instanță? După părerea mea, în numele unei idei la care subscriu, lista din "Ziua" produce o ceață primejdioasă din care e posibil ca foștii colabolatori reali și primejdioși ai Securității să apară ca niște informatori printre alții, prin scoaterea în față a
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
prisma scriitorilor noi. Tati vorbește de Dickens minor și de Kafka, un predecesor de-ai mei. Mai mult, Baumbach îl face pe Walt să discute varii cărți cu un aer de specialist care sugerează o impostură clasică, revelată în ultimă instanță de Pink Floyd. Divorțul părinților precipită puștanii la o apropiere, prin mimare, de tată sau de mamă. Acum, e greu să pui degetul pe poveste, pentru că e structurată tot în modul de acumulare de incidente fără climax (sau cu, dar
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
Citiți scrisoarea și veți putea începe să înțelegeți unul dintre cele mai misterioase personaje ale spiritualității noastre. Obiectivitatea așteptată Una dintre problemele cele mai acute, în spațiul nostru cultural, ni se pare lipsa de obiectivitate, de fair-play și, în ultimă instanță, de adecvare la realitatea pe care, chipurile, o exprimăm. Acest lucru s-a văzut și cu ocazia Târgului de Carte Bookfest, la care dezideratul suprem al unor editori a fost acela de a-și contra "adversarii", împăunându-se apoi cu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
interferență a culturilor central europene și mediteraneene, un continuu dialog între culturi și spiritualități, de pe urma căruia toată lumea are de câștigat. Cititorul cărților care compun această sinteză are șansa să pună într-o altă lumină literatura, specificul, evoluția și, în ultimă instanță, bogăția literaturii române în context european.
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
noblețe a furtului și că, în general, prost ești tu, cel furat, și nu individul inteligent care te-a deposedat de obiect. O tactică de acest gen a fost întrebuințată de Dan Voiculescu în chestiunea dosarului de Securitate. În primă instanță, el a susținut sus și tare că n-a avut vreodată de-a face cu oamenii de la "Ochiul și Timpanul". Apoi, că singurele sale contribuții la tezaurul de hârtii al sinistrei instituții au fost niște banale documente de serviciu. Mai
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
probe, de manuscrise considerate pierdute ori scrisori rămase necunoscute (cum s-a întâmplat, nu demult, cu setul de epistole, de o valoare excepțională, din corespondența lui Eminescu și a Veronicăi Micle); dar farmecul său nu se reduce decât în primă instanță la victoriile arhivistice. "Mai presus de documente și mărturii", vorba bătrânului Heliade, apare bucuria creației, a discursului istoriografic apt să explice inexplicabilul, să raționalizeze hazardul și să găsească un sens convulsiilor din istoria propriu-zisă. Fără poză doctorală și ostentație bibliografică
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
unor legi care îl pot distruge în numele rațiunii de stat sau al ordinii de drept. E o prejudecată să credem că legea este dreaptă și că în ea găsim ceva din natura echitabilă a convenției sociale. Justiția nu este o instanță impersonală și nepărtinitoare, dimpotrivă, ea este expresia unui act de partizanat politic. O lege, înainte de a deveni act juridic, adică act normativ menit a influența comportamentul oamenilor, a fost un act politic. Cu alte cuvinte, orice lege începe prin a
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
dezvoltă o întreagă discuție legată de legăturile pe care jurnalistul de investigare ar trebui să le stabilească între scopul său - acela de a informa corect - și adevăratele motivații ale oamenilor din interior care își oferă serviciile. Probleme care, în ultimă instanță, aparțin domeniului eticii profesionale, chestiuni pe care Tolontan Cătălin nu pare a le avea în atenție, considerându-le probabil, neimportante. În această situație, apare o posibilitate, ciudată. Posibilitatea ca aceste surse să-i fie servite și atunci, Tolontan Cătălin să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
pelerinaj concret unei prezențe constante și monotone la liturghie. Nu e neapărat necredincios, dar este unul care vrea răspunsuri prompte. Pentru el, viața liturgică este exasperantă prin lentoare; el caută, negustorește, bonificații concrete și eficacitate aici și acum. În ultimă instanță, acest personaj nu se luptă neapărat pentru cele veșnice, ci utilizează cele veșnice pentru victorii din prezent: un câștig la loterie sau la un examen, o boală de trecut, o moștenire de căpătat, o căsnicie de refăcut. A treia categorie
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
Republica Moldova, Serbia, Ucraina etc.). O expertiză sociologică, fie și afiliată, nu i-ar fi stricat deloc Bisericii și ar fi ajutat-o să își ghidoneze acțiunea, să decripteze cât mai just profilul, nevoile și aspirațiile credincioșilor ei. Și, în ultimă instanță, să își livreze mesajul mai eficace. Și aici apare a doua problemă. Deși aplombul mediatic al Bisericii este, în termeni comparativi, cel mai pregnant după anul 1990 încoace - televiziune, radio, presă scrisă -, aceasta evoluează, deocamdată, cu frâna de mână trasă
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
calitatea ta de cetatean român ai reușit cu mijloace proprii să blochezi o serie de proiecte ale extremiștilor maghiari cu tendințe separatiste și antistatale evidente și documentate. Le-ai putea enumera pe cele mai importante? Sunt foarte multe acțiuni în instanță și foare multe sesizări pe care le-am adresat instituțiilor statului în ultimii cinci ani. Aș putea spune că am destul de multe satisfacții dacă stau să mă gândesc că sunt un singur cetățean împotriva unui întreg sistem care lucrează împotriva
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
făcută bugetului public al județului Covasna. Și asta doar datorită sesizărilor mele. Tot urmare unei sesizări a subsemnatului, fostul prefect al județului Covasna, dr. Codrin Munteanu, a avut curaj și a deschis primul proces din România prin care a cerut instanței obligarea unui primar din Covasna să dea jos stegul secuiesc de pe sediul primăriei. Și a câștigat în primă instanță. Urmează recursul declarat de primar pe care sunt convins că-l va pierde și va fi nevoit să dea jos steagul
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
prefect al județului Covasna, dr. Codrin Munteanu, a avut curaj și a deschis primul proces din România prin care a cerut instanței obligarea unui primar din Covasna să dea jos stegul secuiesc de pe sediul primăriei. Și a câștigat în primă instanță. Urmează recursul declarat de primar pe care sunt convins că-l va pierde și va fi nevoit să dea jos steagul secuiesc de pe primărie. Deși steagul flutură pe instituții publice și în Harghita și în Mureș acolo prefecții tac complice
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
susținător al ungurenilor de pretutindeni, a ridiculizat gestul patriotic al tinerei Sabina Elena, iar primul ministru Victor Ponta s-a gândit să mearga pe urmele infumuratului Mihai Răzvan Ungureanu și să-și aleagă drept consilier “onorific” chiar pe apărătorul în instanță al criminalului Wass Albert și al maghiarilor ucigași de români în decembrie 1989, respectiv pe extremistul fardat și mancurt (după mama este român) Gyorgy Frunda, în plus și un cunoscut informator al Securității și susținător neincetat al intereselor Ungariei la
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]