816 matches
-
prin 1965, cu dese întoarceri în urmă, ajungând până la doi-trei ani după 1990, când este ucisă într-un hotel de pe litoral. Fundalul comunist apare din frânturi bine regizate, aducând contextul necesar. Romanul reprezintă foarte bine secvențe alternative din viața cotidiană: instantanee din copilăria anilor '60, viața în internatul unui liceu de provincie, viața unei tinere sportive (Leontina e baschetbalistă de performanță), viața unei studente la București, viața unei tinere activiste UTC, simulacrul de viață casnică. Partea cea mai interesantă ține de
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
sunt aristocrați dezrădăcinați (Contele St. Genois), secretare (Sonia) sau artiști de circ (Agosta, omul cu aripi și Rasha, porumbelul negru). Otto Dix declara la un moment dat că "o sută de fotografii ale aceleiași persoane sunt doar o sută de instantanee separate și nu reflectă niciodată o personalitate în întregimea ei ceea ce numai un pictor poate vedea și reda". Astăzi vedem mai puțin pictura ca "opusă" fotografiei. Realismul poartă diverse veșminte pe care le considerăm la fel de autentice indiferent de forma lor
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
fel, tocmai capacitatea de predicție a lui Hengov care aduce nenorocire, cum precizează sora lui, ne ancorează și mai bine pe acest teren al tragediei unde traseul destinal este înscris indelebil. Remarcabil este Ghobadi în a surprinde o serie de instantanee ale copilăriei cu acel ineluctabil surîs al tragicului filtrat prin mimica unui copil, prin privirea lui, prin gesturile sale. Lumea refugiaților kurzi este privită cu afecțiune și ironie, o ironie caldă, în care se strecoară intenționat și o undă de
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
-i vorbă, Cioran suspectează la un moment dat, tocmai preocuparea sa constantă asupra identității omului de mistificare. E felul lui de a recunoaște că în cauză nu-i decât propria identitate." (pag. 118) Mai jos cu câteva pagini, după alte instantanee fotografice încă nedevelopate, o întrebare - excelentă - rămâne, pe nedrept, suspendată. Ultimul cuvânt îi aparține, și acum, lui Cioran: Ce ar fi vrut să fie Cioran ? Oricum, altceva decât este: ŤToată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
artele plastice, situația e destul de comună. În literatură, în schimb, dincolo de folosirea unor metafore șterse ("vecinul meu e un Harpagon", "asta, domnule, e ca-n Caragiale"), puterea naturelului de-a-și recunoaște marca înregistrată slăbește. Ceea ce nu înseamnă că nu există instantanee - le-aș apropia de cărțile poștale, mai repede decît de picturi - pe care, din clipa în care ai întors capul să le privești, vezi și semnătura autorului de literatură. Imagini care sînt ale cuiva care le-a scris, întocmai cum
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături supranaționale și răspândesc mizeria morală cu dezinvoltură revoltătoare. Romanul Proorocii Ierusalimului începe, trezind curiozitatea, cu câteva instantanee și flashuri. La ușa lui Doru Elefterescu, dintr-un apartament din groapa Vitanului, strada Danubiu (p. 14), ins momentan fără ocupație, căsătorit cu Magdalena, rămas acasă să îngrijească copilul lor, mergând pe nouă ani, bate un agent al postului Pro
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuvinte: Sărbători fericite! Cu dragoste, Eu și cu mine Am deschis pe urmă plicul meu. Misiva din interior era aproape la fel de ostentativă ca și felicitarea de la Valerie. Era de la Sophia și cele cinci surori ale ei. Era ilustrată cu un instantaneu foto În care apăreau toate (semănând perfect cu Gwyneth Paltrow, normal), făcând cu mâna de pe bancheta din spate a unei camionete din anii ’60 În Colorado. Ce drăguț, am spus. Sunt toate atât de frumoase. Nici una nu e la fel de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway. Tocmai întrebase un băcan musulman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era plină de probe, developat și aruncate deoparte odată ce-și scoseseră la iveală imaginile. În vreme ce Vaughan scotocea pe masa principală, întorcând paginile unui album legat în piele, m-am uitat la pozele aruncate la picioarele mele. Majoritatea erau grosolane instantanee frontale cu mașini și vehicule grele implicate în coliziuni pe autostrăzi, înconjurate de privitori și polițiști, și prim-planuri cu grilaje de radiator îndoite și parbrize sparte. Multe fuseseră făcute de-o mână nesigură dintr-o mașină aflată în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aproape ca și când tânăra ar fi fost perfect conștientă că acele carcase contorsionate ofereau o antologie imediat accesibilă de acte depravate, cheile unei sexualități alternative. M-am uitat țintă la fotografii în lumina crudă. Pe neașteptate, am vizualizat o serie de instantanee imaginare în care aș fi putut-o surprinde: diverse acte sexuale, cu picioarele susținute de secțiuni ale unor aparate complexe, de scripeți și suporturi; cu instructorul ei de educație fizică, constrângându-l pe tânărul acela convențional să-i penetreze noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aeroportului, blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise de la depozitul poliției și până la zona de recepție a aeroportului, de la parcarea supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o petreceam în sau aproape de-o mașină. Interesul lui Vaughan față de mine era evident minim; ceea ce-l preocupa nu era comportamentul unui producător de reclame televizate în vârstă de patruzeci de ani, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și John Kennedy, Camus și James Dean, fuseseră desenate în culori pastel: linii de creion le încercuiau gâturile și zonele pubiene, sânii și pomeții păreau umbriți, iar alte linii secționau gurile și abdomenele. Jayne Mansfield cobora din mașină într-un instantaneu publicitar făcut în studio, cu piciorul stâng pe pământ, cu coapsa dreaptă ridicată pentru a scoate la iveală cât mai mult din suprafața ei interioară. Sânii îi stăteau împinși în față sub un surâs ademenitor și aproape atingeau stâlpul înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra în același timp pentru două servicii secrete în luptă între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dispărut așa, țac-pac. Toate petrecerile alea în piscină și statul la soare la provele metalice ale motoscafelor. Prinzând culoare. Căutând tipi cu decapotabile. Îmi dau seama că toate picnicurile și meciurile de softball și concertele s-au prelins în câteva instantanee pe care Evie n-o să le developeze decât în preajma Zilei Recunoștinței. Când ies, lumea e plină de culori după albul-pe-alb al spitalului. Ajunge până dincolo de curcubeu. Mă duc până la un supermarket și cumpărăturile mi se par un joc pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau scufundate în curgerea cleioasă a unui cotidian cenușiu, amorf; acolo, personajul e "ca frunza-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Din cauza ploii, a vântului, bătrâna curioasă și limbută de la etajul întâi nu mai ședea la postul ei de observație din fața ferestrei. Probabil că își bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a lungul anilor, o mulțime de persoane, bărbați, femei, copii, despre fiecare putea spune câte ceva, o întreagă istorie, una necunoscută, bogată, rămuroasă care să înceapă cu "a fost odată". Tot era ceva. Câtva timp a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și o fotografie, ea prinsă în fața unei forme de piatră, bătea vântul, ea avea părul desfăcut, în fundal se vedea marea. Fotografia fusese executată de un amator, aste era cert, nimeni n-o întrebase vreodată cine fusese persoana care prinsese instantaneul, persoana era acolo, prezentă și ea în imagine, răsfrântă la ea pe retină, răsfrântă până în adâncul sufletului, dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre cercul de lumină cât de repede am putut, dar fata mi-a luat-o înainte cu câțiva pași, țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care-am fost se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e din ce în ce mai greu să mă confrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu Mam'zelle Nitouche, cea cu picioarele albe ca luminările spermanțet. Hai încoace, ce mai calea-valea, că nu mai scap de tine. Doar mi-ai crescut pe genunchi. Tare-mi ești anapoda, Iordana". Iubirea mea imposibilă devenea posibilă. Ca în instantaneul cu margini ondulate, luat în cofetăria Nestor, distrusă de cutremurul din '77. Îmi cumpărasem dintr-o consignație o perucă înspicată. O droaie de cunoscuți (Iordan Marievici triumfa în toate sălile de concert; Filarmonicile erau imperiul lui; el rege al sunetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și vis-à-vis de palatul ziarului "Curentul"), o etichetă haioasă de ulei ULVEX ("Intrați cu ULVEX în mileniul trei") și un vechi instantaneu. Încerc să mă apropii de propria-mi înfățișare. Cum falsifică fotografia n-o face nici o altă artă: e ca o oglindă spartă în care ce vezi nu ești tu. De obicei, Tano se arată interesat de ce fac, doar s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în oglinda poți aluneca după bunul plac al gravitației fără implicarea lui Dumnezeu; în oglindă, starea de piatră se repeta cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]