334 matches
-
perspectivă, chiar dacă există o tentație în acest sens. Marx nu este singurul inspirator al acestui curent de gîndire. Keynes și luarea de către el în calcul a efectelor macroeconomice ale alegerilor individuale constituie de ase-menea o referință cheie, ca și curentul instituționalist. Acesta din urmă s-a dezvoltat, în principal în S.U.A. ca o reacție împotriva abordării prea restrictive a demersului marginalist. El comportă un aspect pozitiv datorită faptului că se străduie să lărgească analiza economică, s-o deschidă spre forme de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
concurență, ca și în relațiile de muncă, regulile stabilite de puterea legislativă și executivă sunt determinante. Lucrurile stau la fel în materie monetară și în ce privește deschiderea către piața externă. Analiza se deplasează deci spre Stat, ceea ce este logic din perspectivă instituționalistă. Cînd se cunoaște importanța sectoarelor publice comerciale și noncomerciale, sau cînd se ține cont de factorii istorici ce fac să coincidă, mai mult sau mai puțin, un Stat și o națiune, sau un popor, acțiunea publică devine obiect de studiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a crizelor" (Hill 2003). Anii '70 au fost martorii apariției studiului interdependenței internaționale sau, mai curând, reapariției sale, deoarece internaționaliștii liberali precum Zimmern identificaseră extinderea comerțului internațional ca un nivel crucial de analiză. Teoriile liberale ale interdependenței sau, ulterior, analiza instituționalistă neoliberală a regimurilor internaționale susțineau că unificarea economică și tehnologică a rasei umane cerea noi forme de cooperare internațională. Pentru cei influențați de tradiția socialistă, totuși, interdependența internațională era un termen impropriu. Realitatea era un sistem de dominare și dependență
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
autori aparținând Școlii Engleze, precum Wight și Bull ( Vezi capitolul 4 din acest volum). O dezvoltare a acestui argument poate fi găsită în instituționalismul liberal, care împărtășește cu neorealismul acceptarea importanței statului și a condiției anarhice a sistemului internațional, deși instituționaliștii liberali argumentează că perspectivele de cooperare, chiar și într-o lume anarhică, sunt mai mari decât ne-ar fi lăsat să credem neorealiștii (Young 1982; Nye 1988; Powell 1994). În viziunea instituționaliștilor liberali, cooperarea dintre state poate și trebuie să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și a condiției anarhice a sistemului internațional, deși instituționaliștii liberali argumentează că perspectivele de cooperare, chiar și într-o lume anarhică, sunt mai mari decât ne-ar fi lăsat să credem neorealiștii (Young 1982; Nye 1988; Powell 1994). În viziunea instituționaliștilor liberali, cooperarea dintre state poate și trebuie să fie organizată și formalizată în instituții. "Instituțiile", în acest sens, reprezintă seturi de reguli care guvernează comportamentul statelor în domenii specifice, cum ar fi, de exemplu, dreptul mării. Acceptând structurile largi ale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Instituțiile", în acest sens, reprezintă seturi de reguli care guvernează comportamentul statelor în domenii specifice, cum ar fi, de exemplu, dreptul mării. Acceptând structurile largi ale neorealismului, dar folosind teoria alegerii raționale și teoria jocurilor pentru a anticipa comportamentul statelor, instituționaliștii liberali caută să demonstreze că înțelegerea dintre state poate fi intensificată chiar și în lipsa unui jucător hegemonic, care să asigure conformitatea cu regulile. Pentru ei, anarhia este atenuată de regimuri și de cooperarea instituțională care duce la niveluri mai înalte
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
evaluare a propriei lor bunăstări, independent de cea a rivalilor lor (cum pot face să câștig mai mult?). Prin urmare, neorealiștii spun că statele vor fi reticente la cooperare dacă se vor aștepta ca rivalii lor să câștige mai mult. Instituționaliștii liberali, pe de altă parte, cred că relațiile internaționale pot să nu fie doar un joc de sumă nulă, deoarece multe state se simt suficient de sigure ca să-și maximizeze propriile avantaje, fără să le pese de ce câștigă ceilalți. Beneficiile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
joc de sumă nulă, deoarece multe state se simt suficient de sigure ca să-și maximizeze propriile avantaje, fără să le pese de ce câștigă ceilalți. Beneficiile reciproce rezultate din cooperare sunt posibile deoarece statele nu sunt preocupate întotdeauna de avantajele relative. Instituționaliștii liberali admit că înțelegerea dintre state este fragilă, în mod special acolo unde procedurile de constrângere sunt slabe. Totuși, într-un mediu de creștere a integrării regionale și globale, statele pot deseori să descopere cu sau fără susținerea unui hegemon
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
numit "umanitatea suferindă". Înainte de a încheia acest capitol este util să notăm cum se situează Școala Engleză în raport cu alte ramuri actuale ale teoriei Relațiilor Internaționale. Se poate face o paralelă între studiile asupra societății internaționale ale Școlii Engleze și argumentele instituționaliste neoliberale despre cum este posibilă cooperarea chiar și în contextul anarhiei. Membrii Școlii Engleze nu i-au urmat pe instituționaliștii neoliberali în utilizarea teoriei jocurilor pentru a explica modul în care se poate dezvolta cooperarea între egoiști raționali (Keohane 1989a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
actuale ale teoriei Relațiilor Internaționale. Se poate face o paralelă între studiile asupra societății internaționale ale Școlii Engleze și argumentele instituționaliste neoliberale despre cum este posibilă cooperarea chiar și în contextul anarhiei. Membrii Școlii Engleze nu i-au urmat pe instituționaliștii neoliberali în utilizarea teoriei jocurilor pentru a explica modul în care se poate dezvolta cooperarea între egoiști raționali (Keohane 1989a). Într-adevăr, noțiunea că teoria internațională poate începe cu egoiștii raționali este o blasfemie pentru membrii Școlii Engleze, care cred
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
realiștilor o nouă identitate cea de neorealiști sau realiști structurali și o nouă încredere ce friza aroganța. Însă nu toți erau convinși, și criticile au cuprins mai multe fronturi. Cea mai moderată dintre ele a venit din partea noii școli de instituționaliști neoliberali, conduși de Robert Keohane. Îndepărtându-se de preocuparea sa anterioară legată de relațiile transnaționale și interdependență, Keohane și-a asumat sarcina de a explica cooperarea în condiții de anarhie. Realiștii argumentaseră multă vreme că dacă vreo formă de cooperare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
gen. Pentru a realiza acest lucru, cercetătorii feminiști trebuie să-și aducă întreg bagajul de cunoștințe teoretice și empirice în studiul unei game largi de probleme, și sub nicio formă să nu cedeze teme cheie de studiu în favoarea realiștilor și instituționaliștilor neoliberali. Această agendă nu trebuie să ia o formă raționalistă, ci, în consonanță cu obiectivele reconstructive ale feminismului, cere studii empirice conduse de teorie și teorii normative mai bine fundamentate empiric, care să exploreze reflexiv și să apere abordările feministe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
11 Prefața editorului seriei / 13 Cuvânt înainte / 17 Mulțumiri / 23 Lista abrevierilor / 25 Capitolul 1: Introducere / 27 Cadrul teoretic / 30 Operaționalizarea predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile Germaniei / 92 Capitolul 4: Politica externă japoneză după
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încă nu a atins un consens cu privire la implicațiile teoretice sau la cele practice ale sfârșitului Războiului Rece. Și probabil că nici nu îl va atinge în viitorul apropiat pentru că în interiorul disciplinei există adânci falii teoretice, normative și politice. Realiștii și instituționaliștii au dezvoltat două poziții concurente, în linii mari. Din perspectiva teoretică a instituționaliștilor, după sfârșitul Războiului Rece și dispariția Uniunii Sovietice structura și caracterul sistemului internațional au rămas, practic, neschimbate pentru că în timpul secolului al XX-lea a apărut o diversitate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale sfârșitului Războiului Rece. Și probabil că nici nu îl va atinge în viitorul apropiat pentru că în interiorul disciplinei există adânci falii teoretice, normative și politice. Realiștii și instituționaliștii au dezvoltat două poziții concurente, în linii mari. Din perspectiva teoretică a instituționaliștilor, după sfârșitul Războiului Rece și dispariția Uniunii Sovietice structura și caracterul sistemului internațional au rămas, practic, neschimbate pentru că în timpul secolului al XX-lea a apărut o diversitate de instituții multilaterale, care au avut efecte cruciale și au determinat definirea sistemului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
timpul Războiului Rece. Costurile asimetrice impuse SUA de acest recul le vor încuraja pe termen lung, probabil, să își adapteze marea strategie sub aspecte fundamentale, pentru a îndeplini cerințele erei post-Război Rece. Această direcție de raționament dezvoltă argumentul propus de instituționaliști, potrivit căruia un "efect de bumerang" va încuraja SUA să revină la canalele multilaterale, din cauza riscului de supraextindere asociat cu urmărirea unei strategii hegemonice. Totuși, raționamentul localizează cauza supraextinderii la nivelul politicii interne și al opțiunilor de politică externă americane
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și nu o identifică în termenii unei logici funcționale privitoare la costurile administrării sistemului pentru hegemon. Prin urmare, în ceea ce privește dilemele cu care se confruntă politica externă americană în prezent, argumentul prezintă o explicație mai voluntaristă decât cel asociat cu teoria instituționalistă. Lucrarea de față se inspiră în mare măsură din teoria constructivistă pentru a elabora un argument privind caracterul distinct al sistemului internațional după Războiul Rece. Potrivit uneia dintre principalele critici la adresa constructivismului, acesta este nepotrivit într-o analiză empirică a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a dat naștere la întrebări privind caracterul general al schimbării internaționale la finalul secolului al XX-lea. "Laboratorul în lumea reală" oferit de sfârșitul Războiului Rece poate fi folosit în prezent pentru evaluarea modelelor sistemului internațional modelul realist structural, modelul instituționalist și modelul liberal. Începând cu 1989 există precondițiile ca aceste teorii să facă un set distinct de predicții cu privire la caracterul general al schimbării după Războiul Rece. Conform modelului neorealist, colapsul Uniunii Sovietice a cauzat o transformare majoră a balanței de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu 1989 există precondițiile ca aceste teorii să facă un set distinct de predicții cu privire la caracterul general al schimbării după Războiul Rece. Conform modelului neorealist, colapsul Uniunii Sovietice a cauzat o transformare majoră a balanței de putere globale. Conform modelului instituționalist, există variații la nivelul tiparelor interdependenței economice și instituționale în întreg sistemul internațional. Conform modelului liberal, începând cu 1989 sistemul internațional este dominat de un nucleu relativ stabil de state democratice liberale. Mai mult, a trecut peste un deceniu de la
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la scurt timp după sfârșitul Războiului Rece, examinează felul în care SUA și principalele puteri europene s-au folosit de instituțiile internaționale pentru a se adapta la schimbările care aveau loc. Descoperirile prezintă concluzii privind meritele relative ale modelelor neorealist, instituționalist și liberal pentru explicarea efectelor internaționale din această perioadă critică. A doua lucrare este mai recentă, Unipolar Politics: Realism and State Strategies After the Cold War (Kapstein și Mastanduno, 1999). Această lucrare se deosebește de volumul coordonat de Keohane sub
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
riguroasă a ipotezelor. Așadar, adoptăm recomandarea din Keohane ș.a., de a folosi teoriile pentru conceperea unor cadre cu scopul construirii unor cercetări empirice mai sofisticate (Keohane ș.a., 1993, p. 7). De asemenea potrivit lui Keohane ș.a., vom utiliza modelul neorealist, modelul instituționalist și cel liberal (Keohane ș.a., 1993, pp. 3-6). Kenneth Waltz (1979) a formulat sistematic modelul structural sau neorealist. Waltz face distincție între structura sistemului politic intern și structura sistemului politic internațional. Sistemele interne sunt ierarhice pentru că includ un agent central
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aceste direcții este de dată relativ recentă, și nu toate teoriile pot fi incluse și testate în sfera unui singur studiu. Din aceste motive, în analiza de față operaționalizăm versiunea waltziană convențională a neorealismului și predicțiile asociate cu aceasta. Modelul instituționalist identifică distribuția interdependenței și a instituțiilor internaționale drept variabilă care afectează comportamentul statelor. Potrivit instituționalismului, cooperarea între state este posibilă chiar și în lipsa unei autorități centralizate la nivel internațional. Chiar dacă lipsa unui agent de impunere sporește stimulentele statelor de a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și interacțiuni repetate într-un orizont de timp pe termen lung, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare crucială pentru statele care își urmăresc interesele naționale. Instituțiile pot facilita cooperarea prin reducerea costurilor de tranzacție, scăderea nesiguranței și modelarea așteptărilor statelor. Instituționaliștii recunosc că relațiile interdependente sunt o premisă importantă pentru cooperarea internațională. Tiparele bine dezvoltate ale interdependenței economice sunt cruciale pentru că ele măresc atât sfera câștigurilor comune, cât și frecvența contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin că teoria lor modelează cel
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
scăderea nesiguranței și modelarea așteptărilor statelor. Instituționaliștii recunosc că relațiile interdependente sunt o premisă importantă pentru cooperarea internațională. Tiparele bine dezvoltate ale interdependenței economice sunt cruciale pentru că ele măresc atât sfera câștigurilor comune, cât și frecvența contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin că teoria lor modelează cel mai bine tiparele cooperării dintre statele industrializate avansate. Și interdependența instituțională poate contribui la facilitarea cooperării dintre state, în cadrul instituționalist. Instituțiile internaționale sunt dificil de creat într-un mediu anarhic. Totuși, odată stabilite, ele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cale", în care cooperarea stabilită într-o etapă de început afectează comportamentul din etape ulterioare. În mod tipic, instituțiile apar sub auspiciile unui hegemon. Alternativ, ele reflectă inițial angajamente de alianță într-o anumită distribuție de putere. În general, totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]