4,971 matches
-
pe suprafață). De aceea, reprezentarea înșiruirii lor într-un plan o propunem pe verticală, de sus în jos, ca rime aliniate pe latura de adâncime. Aceste puncte-margini, ca tot-acumuri pulsând într-un același moment (dat), au exclusiv valoarea de articulații instrumentale, precum atacurile unor sunete (înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură de pulsație prin care să fie cuprinsă generic toată OS, în continuitatea sa. Aceasta poate implica uneori și un aspect de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
pulsație. Pe de altă parte, orice fapt de instrumentalizare induce condiția de corporalitate, respectiv a unui suport (de orice natură - conceptuală/teoretică ori concretă/materială), prin/din care OS să se poată afla ca posibilitate (de redare). Analogăm acestui suport instrumental conceptul de volum. În general, volumul de pulsație se cuantifică prin mărimi de durată. Formal, distingem mai multe repere: element (durată considerată indivizibilă); unitate - pereche de minim două elemente (asemănătoare sau diferite); formulă - aspectul calitativ al unității (din ce elemente
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de stare a cadrului temporal, denumit generic prin tempo (impresia de viteză a mișcării). Variațiile acestuia dau aspectul de conduită a mișcării (agogică). Resortul lor este eminamente subiectiv, rămânând astfel chiar și în contextul unor metrizări extrem de scrupuloase, în vederea execuției instrumentale. Ținând așadar de un resort lăuntric irațional, variabilitatea temporală - aspectată prin spontane amplificări și diminuări dinamice/agogice-, nu este și nici nu poate fi riguros periodică, identitatea OS în cuprinderea pe suprafață fiind caracterizată de asimetrie temporală sau variocronie. Totodată
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
o continuă schimbare de dispoziție/stare. Astfel că, pe plan estetic, regularitatea de referință (metrosonia din stadiul anterior) este afectată (desimetrizată) printr-o expresie de mișcare subiectivă, pe care o numim atmosonie. Într-o atmosonie nu mai distingem articulațiile punctuale (instrumentale) ci, peste acestea, doar variațiile/fluctuațiile (extensiile de stare/mărime ale) acestora, ca alunecări continue între valori aproximate, precum o serie de sunete contopite (dezarticulate) printr-un permanent glissando. În general, atmosonia se conturează interpretativ prin abaterile de la metrosonie, astfel încât
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de secvențe) cât și de o anume varietate a acestora, ambele fundamentate pe retorica balansului unor elemente (minim) necesar contrastante, conform principiului de unitate în divesitate. Cuprinsă astfel (artistic), OS devine memorabilă (reiterabilă) într-un stil personal, (diferit de cel instrumental/tehnic, care rămâne anonim și redundant, dar și de cel emoțional, ale cărui văluriri fluctuează impredictibil). Tot din perspectiva expresivității formale, și ca urmare a sugestiilor de variabilitate ale atmosoniei, putem aborda în stadiul actual diferite aspectări ale metrosoniei (din
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
clipa anteriorității sau așteptării, asociată temporal cu aceea a incipitului sau atacului/articulării sonore, se constituie ca moment-punte, de trecere în stadiul următor. Printr-o a treia analogie, modalizarea din asincronie în sincronie corespunde aspectului de acordaj intonațional și/sau instrumental. Într-o sală de concerte ne este familiar să asistăm involuntar la acordaj, a cărui sonoritate este cu atât mai spectaculoasă cu cât este făcută de un ansamblu orchestral numeros. De obicei, după ce se dă tonul - ca referință sintetică a
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
fie ea de factură clasică sau populară. Se poate vorbi despre chestiuni fundamentale legate de dezvoltarea muzicii în Spania și Portugalia, despre un instrumentar muzical extrem de bogat rămas în Europa după plecarea arabilor, ce a favorizat înflorirea ulterioară a muzicii instrumentale pe tot continentul european. Amintim aici luth-ul, devenit extrem de popular în Renaștere și atingând apogeul în Baroc, dar mai ales introducerea instrumentelor cu coarde și arcuș - și anume rebab-ul - ce nu existau la acea dată în Europa de Vest, fiind
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
prin repetarea notei principale va rezulta o formulă ritmică pregnantă, preferabilă în acest context. În secolul XIX, regula și-a pierdut valabilitatea, ornamentele începând toate, de obicei, cu nota principală, în parte sub influența artei vocale sau a unor practici instrumentale folclorice și, mai ales, datorită funcției armonice tot mai semnificative a notelor melodice. Interpretul se confruntă deseori cu problema necesității adăugării de ornamente, practică tradițională în Baroc și valabilă încă pentru concertele de Mozart, considerate a fi fost, unele, notate
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
valabil și pianele ar fi permis într-adevăr, pedalizările lungi ar fi putut fi mai frecvente, mai generalizate, nu legate doar de anumite efecte și structuri. Arthur Schnabel pretindea cu fermitate, ca regulă, respectarea tuturor cerințelor beethoveniene. El deosebea folosirea „instrumentală” - coloristică a pedalei, de cea „muzicală” - când efectul este esențial pentru structură - considerând indicațiile Titanului ca făcând parte din această din urmă categorie. Schnabel a experimentat instrumente contemporane creației sonatei și a constatat că efectul de neclaritate este același ca
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
mai mult ca oriunde în pasajele învecinate. Ceea ce naște suspiciuni asupra calității unui auz care tolerează neglijențe flagrante, dar în fața unor probleme real-artistice rămâne supus eventual numai prejudecăților școlar-elementare. Cum spunea Sergiu Celibidache „nu ajunge să cunoști notele și procedeele instrumentale”<footnote S. Celibidache, interviu în Das Orchester, Mainz, 1976 footnote>, înțelegând prin aceasta că pentru muzicienii adevărați, unii chiar formați intuitiv, citirea exactă a partiturii aduce o mult mai mare bogăție de informație (nenumită ca atare) decât ar părea la
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ce se desfășurau la Templu. Imnurile au pătruns în muzica de cult, așa cum mai târziu melodiile populare au pătruns în muzica creștină. Modelul de psalmodie ebraică veche anticipă prin caracterul său coralul gregorian. Tot Biblia ne furnizează informații cu privire la muzica instrumentală și instrumentele folosite. Existau instrumente cu coarde (Lire, Psalterion, Kinnor, Trombon, Timpanon), instrumente de suflat (Cavalul, Flautul, Orga, Cornul, Trompeta, Cornet), și instrumente de percuție (Clopote, Clopoței, Chimvale, Tamburină)<footnote J. Stainer, The Music of the Bible (1914); C.H. Cornill
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
și se pare cel mai vechi gen de muzică religioasă din istoria muzicii europene este Misa, compoziție polifonică pentru cor și soliști ce are la bază texte de cult catolic, corespunzătoare liturghiei și care se cântă cu sau fără acompaniament instrumental. În secolul al XlX-lea va fi privilegiat Recviemul prin accentuarea actului dramatic, uneori teatral, în detrimentul părții religioase. În Polonia, Reforma a fost făcută de nobilime și burghezie. Ideologul Reformei poloneze Mikolaj Rej (15051569) a tradus în proză psalmii în
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “118-140”. footnote>, apărută la începutul secolul al XVIII-lea în Italia (1620), avea o formă muzicală modestă, căreia Giacomo Carissimi (1605-1674) îi conferă eleganță și claritate, precum și o nouă amploare, atât vocală cât și instrumentală. Cantata religioasă poate fi definită în termeni funcționali ca principală muzică a serviciului religios luteran, iar în termeni structurali ca o lucrare vocală ce cuprinde un număr relativ de momente muzicale independente. Recitativul și aria constituie baza formei seculare a
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Philippo Neri (1515-1595). Având rădăcini în dramele liturgice medievale (Sacrae rappresentazioni) și cu denumirea preluată de la sala de meditații și rugăciunea bisericilor catolice; stilul și forma genului au cunoscut o evoluție și claritate precum și noua amploare atât vocală cât și instrumentală. Oratoriul apare de trei ori în creația lui J. S. Bach prin Oratoriul Înălțării (1734), care este o altă denumire a cantatei Lobet Gott în Seinen Reichen, narațiunea muzicală despre Înălțarea lui Iisus fiind atribuită Evanghelistului, Oratoriul de Paști (1736
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
caracteristice congregației Anglicane din secolul al XVIII-lea au fost repetate cu mult succes în Germania foarte bine în secolul al XIX-lea. Repertoriul era alcătuit din corale luterane și cântece gregoriene, fără acompaniament. Eforturile Ceciliene de a încuraja neacompaniamentul instrumental din Biserica Romano-Catolică avea echivalentul în Luteranism. Consecințele muzicale ale mișcării Oxfordiene au fost considerabile, iar corul era asociat cu preotul, el având funcție levitică<footnote Levi era unul din cei doisprezece copii ai lui Iacov (I Cronici, capitolul 2
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Muzica Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui ambitus restrâns, cu o monotonie specifică ritmică, departe de a captiva prin atributele ei de expresivitate. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
a secolului al XXlea este scrisă în tradiția luterană, având puternică bază intelectuală. Pătrunderea muzicii creștine în sala de concert În cadrul serviciilor religioase protestante, muzica corală, inclusiv cantatele de J. S. Bach s au Philipp Georg Telemann (1681-1767), este acompaniată instrumental, mai puțin muzica luterană modernă. De asemenea Bisericile Luterane găzduiesc programe de muzică protestantă, cântată vocal și instrumental, în cadrul unor seri intitulate Concerte de prânz cu muzică clasică, desfășurate în fiecare lună. Eforturile lui Olivier Messiaen de a aduce meditația
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de concert În cadrul serviciilor religioase protestante, muzica corală, inclusiv cantatele de J. S. Bach s au Philipp Georg Telemann (1681-1767), este acompaniată instrumental, mai puțin muzica luterană modernă. De asemenea Bisericile Luterane găzduiesc programe de muzică protestantă, cântată vocal și instrumental, în cadrul unor seri intitulate Concerte de prânz cu muzică clasică, desfășurate în fiecare lună. Eforturile lui Olivier Messiaen de a aduce meditația creștină în sălile de concert nu era ceva nou. Generația tânără a compozitorilor din secolul al XX-lea
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
ar fi Nicolae Moldoveanu sau Traian Dorz au compus mii de cântări creștine, care au intrat în repertoriul congregațional Neoprotestant. Multe din aceste melodii au fost armonizate la patru voci de către compozitori profesioniști sau au fost transpuse orchestral pentru formațiile instrumentale ale bisericilor evanghelice din România. Majoritatea acestor melodii sunt scrise in tonalități minore, în măsuri ternare, binare s-au mixte, au ambitusul relativ redus, sunt foarte expresive și de o frumusețe melodică cuceritoare. De asemeni unele melodii populare cunoscute sau
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Farrell și a altor compozitori este modernă dar răspunde nevoilor liturgice, cum ar fi litanii sau psalmi responsoriali. Această muzică unește granițele denominațiunilor și este foarte bine cunoscută în America de Nord. În ultimele decenii interesul pentru muzica creștină evanghelică cu acompaniament instrumental a crescut foarte mult, iar numărul orchestrelor simfonice și a formațiilor corale care iau parte la festivaluri creștine s-a mărit considerabil. În unele biserici s-au inițiat proiecte, unde în timpul unor servicii religioase s-a introdus drama și dansul
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
putut urmări puritatea liniei melodice din vocea solistului, baritonul demonstrând în același timp și originalitatea școlii bucureștene de belcanto. Cunoscuta Serenadă de Schubert, care este cântată de toți artiștii mari ai lumii și care a fost transpusă și în variantă instrumentală, a fost interpretată de către Dumitru Caulea în limba germană. Interpretarea a răscolit sufletele celor câțiva spectatori, care l-au aplaudat îndelung pe solist. Dar cred că una din cele mai elegante audiții din concert a fost piesa Panis angelicus de
Un bariton care promite: Dumitru Caulea [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
Porțile de Fier. Aici trebuie să-l menționăm și pe Dimitrie Cantemir, ca pe un intelectual român care a trăit în Istanbul între 1687-1710, sub dominația Imperiului Otoman, unde a învățat limba turcă și să cânte atât vocal cât și instrumental, muzică clasică turcească. El a scris Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane și Cartea științei muzicii otomane. Încă se mai vorbește de performanțele lui în domeniul muzicii otomane și, la cererea publicului, Cartea științei muzicii se vinde din nou, chiar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
continuat la Bălti în 3 noiembrie și la Cernăuți pe 7 noiembrie, în cadrul căruia au participat cunoscuții artiști români Grigore Lese, Gheorghe Zamfir, Valy Boghean Band, Ansamblul „Ștefan Vodă” din Căpriana cu Tudor Ungureanu, Maria Iliuț, Maria Stoianov, precum și grupul instrumental “Crai nou”, cu mult îndrăgitul interpret Nicolae Furdui Iancu. Urmează un spectacol de zile marila Casă de Cultură din Cimislia, în ziua de 26 noiembrie, ora 18.00, cu instrumentiștii și soliștii renumitei orchestre de muzică populară „Folclor” cu Filarmonicii
Spectacolul „Creștini în Europa” continuă [Corola-blog/BlogPost/93989_a_95281]
-
pe jos. Își lansează strigătul domol, întretăindu-l cu pauze lungi în timpul cărora se muncește să se concentreze, ca să poată produce versuri noi. Cum e beat, nu-i prea iese. Văsîi nu se descurajează, îl îndeamnă mai departe folosind formule instrumentale care-l ajută să-și ducă danțul vocal până la capăt. În acest timp, vecinii se apropie și formează un cerc în jurul lor. Două femei aduc horincă și pahare, sticlele trec din mână în mână, apar alte scaune, copiii se rotesc
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
drastic spus: stînjenitor - devenise, încă din aprilie 1964, textul strofei a 2-a: "Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator" etc. O soluție provizorie, prelungită timp de doisprezece ani, a fost intonarea imnului exclusiv de către formațiile instrumentale. 6. În iunie 1977, imn de stat a devenit Tricolorul lui Ciprian Porumbescu, căruia "o "minte" mai diabolică [...] i-a adaptat un text, mai mult sau mai puțin potrivit". Autorul articolului formulează aici o apreciere stupefiantă. Noul text nu era
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]