216 matches
-
să marșeze pe o bază regională. f) Tendința opusă spre competiție și conflict de interese între statele naționale generează în lume un puternic curent de autodeterminare națională și de afirmare a identității naționale, ducând la mișcări de independență, secesiune și insurgență, care pe alocuri recurg la terorism. g) Computerizarea și informatizarea acționează astfel încât decalajul dintre statele dezvoltate și bogate și cele subdezvoltate și sărace să crească în loc să scadă. Aceasta afectează și diviziunea internațională a muncii, în sensul că primele se computerizează
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
și toți cei care sprijină activitățile ei sunt în vizorul terorismului, cu predilecție cei care participă la războiul din Irak și sprijină ocupația israeliană a teritoriilor palestiniene. În Irak avem de-a face cu o combinație diabolică între terorism și insurgență națională contra ocupației militare străine și nu se întrevăd semne că acest conflict ar putea avea un sfârșit. Istoricul Walter Laqueur constată: „Nu poate exista o victorie finală în lupta împotriva terorismului, pentru că terorismul (spre deosebire de un război în toată regula
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine ține de însăși "dialectica" manifestărilor lui. În conflict cu lumea și cu sine, contradictoriu și instabil, într-o eternă căutare de inedit și originalitate, refuzând "formele închise", academizante ale clasicismului, el își desfășoară insurgența împotriva autorității despotice a rațiunii pe fondul unei puternice sfâșieri interioare. Abia pozitiviștii își vor coborî privirea către realitatea pură și simplă. C) Pozitivism realism Asumându-ne riscul unei aparente oscilații între orientările gândirii direcționate filozofic și tendințele larg culturale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Demetrescu-Buzău, alias Urmuz. Descoperit de Arghezi, exaltat ca precursor de avangarda anilor '30 în frunte cu Geo Bogza, uitat, contestat sau minimalizat, autorul sinucigaș (1883 - 1923) în perioada de aur a marelui roman românesc, a rămas un caz autohton de insurgență literară timpurie, anticipatoare și sincronă în același timp. Monografia lui Nicolae Balotă reface itinerariul unei opere deschise, disociindu-se de Al. George, care crede că "Urmuz e un nume propriu de convenție sub care se adăpostesc o sumă întreagă de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Teritoriile palestiniene s-au declanșat din 1967 acțiunile armate antiisraeliene sub conducerea Organizației pentru Eliberarea Palestinei. Astfel, Cisiordania și Gaza au căpătat un dublu și totodată tragic statut politico-teritorial, fiind atât zone de ocupație, dar și teritorii insurgente. În Liban insurgența declanșată în 1975 de formațiunile adverse autohtone sprijinite militar, financiar și logistic din afară, a cuprins și devastat treptat întreaga infrastructură publică a țării. În Yemen forțele insurgente promonarhiste cantonate în munții Yemenului, sprijinite de Arabia Saudită, au declanșat un sângeros
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
au declanșat un sângeros conflict intern între 1962-1980 soldat cu 150.000 victime. În Oman rebeliunea din 1962-1975 inițiată de Frontul de Eliberare din Dhofar cu sprijinul Arabiei Saudite a avut drept scop secesiunea provinciei vestice Dhofar, iar după 1967 insurgența Frontului Popular pentru eliberarea de sub ocupație a Golfului Arabic a fost susținută de guvernul comunist din R.P.D. a Yemenului (Yemenul de Nord). D. Zonele de ocupație Reprezintă materializarea în peisajul politico geografic a politicilor de forță practicate de factorii politici
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
dorința Libiei de a expulza interesele franceze din regiune și de a folosi Ciadul ca bază de sprijin pentru extinderea influenței spre Africa Centrală - obiectiv geopolitic declarat al regimului de la Tripoli. În acest sens, guvernul libian a căutat să exporte insurgența și în restul teritoriului ciadian prin crearea și sprijinirea diferitelor grupări rebele din nordul Ciadului, precum Consiliul de Comandă a Forțelor Armate din Nord (C.C.F.A.N.) și Forțele Armate Populare (F.A.P.). În 1994 Curtea Internațională de Justiție de la Haga a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
cea a Egiptului, între 1948-1967. Odată cu intrarea sub ocupație israeliană, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (O.E.P.) și componenta sa principală - gruparea Al-Fatah, au organizat mișcarea de rezistență în Teritoriile palestiniene, beneficiind de sprijinul celorlalte state arabe și al țărilor socialiste. Insurgența, în mare parte susținută prin acțiuni de tip terorist, a culminat cu declanșarea Intifadei în 1987 (“războiul pietrelor”). Semnarea Tratatului de la Oslo în 1993 dintre Israel și O.E.P., a condus la acordarea autonomiei fâșiei Gaza și unei părți a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
echivalat cu rezolvarea teritorială a problemei palestiniene, care a rămas ancorată în limitele statu-quo-ului dintre o autonomie neclară și un statut de semiocupație disimulată. Ulterior, incidentele violente din fața moscheii Al-Axa din Ierusalim petrecute în toamna anului 2000, au reaprins scânteia insurgenței palestiniene, ducând la declanșarea celei de-a doua Intifade și la incursiuni repetate ale forțelor israeliene în Cisiordania și Gaza pentru anihilarea grupărilor teroriste rebele. Spirala violenței s-a accentuat odată venirea la putere în Gaza a Mișcării Hamas în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
teritoriul Ifni). Mișcarea de eliberare din aceste teritorii s-a derulat practic simultan cu cea condusă de Partidul Istiqlal din Marocul francez, astfel că regiunea Rif s-a alăturat regatului marocan în 1958, iar Ifni în 1969. De remarcat tradiția insurgenței din nordul Marocului, unde mișcarea de rezistență condusă de Abd el-Karim a proclamat între 1921-1926 Republica independentă Rif, înăbușită de autoritățile spaniole sprijinite de cele franceze. Astfel, pe teritoriul Marocului, devenit în pragul secolului al XX-lea teren de confruntare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
a Golfului Arabic) împotriva statului omanez, precum și celor două insurecții interne din Oman desfășurate în regiunea montană Jebel Akhdar (din munții Al-Hajar) în perioada 1957-1959. Totodată, regatul saudit a susținut Frontul Național Democratic pentru Eliberarea Omanului și Golfului Arabic în insurgența declanșată în nordul Omanului, fapt care a amplificat disensiunile omanezosaudite. În replică, între 1970-1975 Sultanatul Oman a solicitat și primit asistență militară din partea Iranului imperial și Marii Britanii pentru a rezista rebeliunilor sponsorizate de Arabia Saudită. În 1990 a fost încheiat un
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
a a avut o dinamică relativ constantă (la un nivel redus) până după obținerea independenței în 1962, după care a înregistrat o curbă ascendentă până în 1992, pentru ca apoi să scadă brusc până la niveluri apropiate celor din anii ’50 din timpul insurgenței anticoloniale. Alte state au cunoscut o cădere bruscă a valorii de potențial, ca urmare a declanșării unei stări conflictuale interne, pentru ca după stabilizarea situației, indicele I să revină la valori apropiate de cele dinaintea căderii, așa cum s-a întâmplat în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
își câștigă o pâine onorabilă, producându-se ici și colo. Au învățat mai greu decât alții să piardă, amândoi resemnându-se în cele din urmă la prestații ce țin mai degrabă de divertisment decât de artă. Unde sunt geniul și insurgența lui Luc, unde sunt verva si febra amoroasă a lui Gabriel? Zugrăvindu-și personajele pe fundalul unor ambianțe, climate și locații emblematice, Pascal Bruckner face tipologie și totodată frescă. Introvertitul și melancolicul Luc se confundă cu fauna zgomotoasă a unei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
senzor al dezastrului anunțat, narează la persoana întâi tensiunea sfârșitului (escatologie) când timpul și viața omului își pierd orice valoare. Este un chinuit al dilemelor religioase și al cunoașterii de sine: nu mai deosebește imaginarul de real, orgoliul de rugăciune, insurgența de căință. Este un spirit renascentist, sfâșiat între Occident și Orient, simte sângele Bizanțului grec curgându-i prin trupul de apusean, este grec și deopotrivă franc, realizând acea coincidentia oppositorum, noul concept al maestrului său, cardinalul Cusanus. Jean Ange are
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bidonul de benzină/ cu guler de bere. Eu răzbunătorul/ liber ca un cal galopând/ într-un text sufocat de paranteze" (nu pot să râd). Blanc (Editura Vinea, București, 2000) certifică, în fapt, intrarea într-o nouă vârstă poetică, aceea a insurgenței dublu orientate: pe de o parte, ea ar presupune angajarea decisă în direcția cartografierii unui real proiectat istoric și socio-politic, pe de altă parte, ea ar articula o poetică a rezistenței față de ceilalți dușmani, invizibili, dar nu mai puțin ostili
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Eminescu. București: Minerva, 1982. DUGNEANU, Paul. Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu. În: Luceafărul, 25, 18 sept. 1982, nr. 38, p. 2. Elvira Sorohan. Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu. București: Minerva, 1982. TACCIU, Elena. Insurgența romantică. În: România literară, 16, 24 febr. 1983, nr. 8, p. 10. Elvira Sorohan. Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu. București: Minerva, 1982. ȚUGUI, Grigore. Elvira Sorohan: Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu, Editura Minerva, București
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
femeii fatale a decadentismului, o femme tentaculaire. Este clar că în aceste figuri feminoide, larvare, turgescente nu avem deplina realizare a unei feminități devoratoare înscrisă în bestiarul decadent și că, în contextul simbolist al ipostazierii geniului, ele nu marchează o insurgență malefică, ci dimpotrivă, semnifică domeniul fertil al imaginației creatoare conotată întrucâtva voluptuos. Chiar dacă subliniază clivajul, opoziția, între spiritual și instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pe cea a unui cadru formal rigid, conservator și rezervat față de noutățile estetice. "Independența" este un alt cuvânt cheie utilizat de artiști. Cuvântul beneficia atunci de o bună cutie de rezonanță; în 1877 avusese loc Războiul de Independență, astfel încât insurgența grupului de pictori apărea motivată de o conștiință a valorii (ce se cerea afirmată împotriva oricăror constrângeri instituționale) și a unei poziții ce se dorea cucerită. Alături de Nicolae Grigorescu, printre mentorii desemnați ca atare de tinerii membri ai societății artistice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821, respectiv 1848, războiul de independență din 1877-1878 și "insurgența națională" din 23 august 1944 care a dus la eliberarea țării de "jugul fascist", toate aceste evenimente liberatoare fiind interpretate într-o vădită cheie naționalistă. Prima în ordine cronologică venită în șirul inaugurat de răscoala lui Horea a fost revoluția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
SLAST, 1983, 17; Vasile Spiridon, Ioan Vintilă Fintiș, PSS, 1992, 4-5; Romulus Bucur, Orgoliul & modestia singurătății, „Arca” (Arad), 1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța, „Hierofania”, „Arca”, 1997, 10-12; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1998, 84-96; Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 245-246; Marian Chirulescu, Paul D. Popescu
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
era pe placul autorităților maghiare. Când o parte din membrii societății au fost anchetați de conducerea liceului, V.-D. a scris pe tablă, în sala „procesului”, „Trăiască românimea!” și a arborat o cocardă tricoloră. Ca urmare a acestui act de insurgență, a fost exmatriculat. În 1884 se înscrie în aceeași clasă la Liceul „Sf. Sava” din București, iar în 1886 trece la Liceul Militar din Craiova. Aici l-a avut profesor de limba română pe Mihail Strajanu, care, apreciindu-i exercițiile
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
a se ține În țările din jurul său șal Sardinieiț orice măsură necorespunzătoare la spiritul secolului”; „În Italia se deșteptă ideea de unitate națională”. Dar atunci când se coboară la nivelul evenimentelor și faptelor concrete, mai ales al celor ținând de practica insurgenței, perspectiva se schimbă, simpatia disimulată se transformă În comentariu rezervat și dezaprobator. Dacă acțiunile spectaculare ale „faimosului Garibaldi XE "Garibaldi" ” sunt privite totuși cu o anumită admirație amestecată cu Îngrijorare, În schimb, epitetele aplicate revoluționarilor refugiați la Londra sau la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau "literatura" livrescă ficțională (în formele ei medievale), în timp ce imaginația este cotată drept o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în discuție la revoluția de la 1848 ș.a.), pe care însă le afundă în declamații, imprecații, asimilări sanctificatoare, fără a face diferență între manifestarea mândriei și naivitățile găunoase (Franklin și Beaumarchais stau de vorbă la un pahar de Bordeaux și admiră insurgența lui Horea). Lipsite de adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821, respectiv 1848, războiul de independență din 1877-1878 și "insurgența națională" din 23 august 1944 care a dus la eliberarea țării de "jugul fascist", toate aceste evenimente liberatoare fiind interpretate într-o vădită cheie naționalistă. Prima în ordine cronologică venită în șirul inaugurat de răscoala lui Horea a fost revoluția
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]