201 matches
-
creșterea venitului În anul următor, care la rîndul său va asigura un nou spor de capital. O dată stabilit b, coeficientul capitalului, poate fi determinat volumul investițiilor necesare pentru obținerea unui anumit venit V, folosind relațiile: <formula> Această relație este privită integralist, marginalist ea va deveni: <formula> deci: I = b · ∆V unde: ∆K reprezintă creșterea capitalului de la un an la altul, I investițiile necesare pentru obținerea venitului V. Deci modelul elaborat de Harrod ne arată că un anumit volum de investiții (I
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
interzicerea incestului, acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție științifică a culturii, care înseamnă acel complex atotcuprinzător "care include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, cutumele și celelalte abilități sau obiceiuri
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
că adevărului nu i se cere niciodată data nașterii. II. Poate Biserica să canonizeze o gândire filosofică în detrimentul altora? 1. O istorie de neînțelegeri dureroase Istoria intelectualității catolice este încărcată de suferințe generate de prea multă prezumție. Ispita fundamentalistă și integralistă a produs victime. Ispită exprimată prin afirmația: «Fără filosofia mea credința nu-și găsește temeiul, este doar o poveste deșartă» și în afirmația: «Credința este interpretarea pe care o dau eu despre credință». Erau serios motivate acuzele aduse lui Blondel
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
creșterea venitului În anul următor, care la rîndul său va asigura un nou spor de capital. O dată stabilit b, coeficientul capitalului, poate fi determinat volumul investițiilor necesare pentru obținerea unui anumit venit V, folosind relațiile: <formula> Această relație este privită integralist, marginalist ea va deveni: <formula> deci: I = b · ∆V unde: ∆K reprezintă creșterea capitalului de la un an la altul, I investițiile necesare pentru obținerea venitului V. Deci modelul elaborat de Harrod ne arată că un anumit volum de investiții (I
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
Antic, pe specialități și specialiști în boli de ochi, gât, dinți, stomac etc. în diferite centre egiptene existau școli de medicină și inițiere în asistența sanitară. Cunoștințe generale dar și speciale: anatomie, morfopatologie, chirurgie, traumatologie etc. În Egipt domina noțiunea integralistă asupra corpului uman, în care rolul coordonator îl avea sângele, care difuza în întreg organismul principiul provenit din aer, pneuma. Concepția pneumatică este prezentă în diversele scrieri egiptene dar în Papirusul Ebers este menționată prima descriere a actului respirator, impresionant
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o orientare medico-biologică, întemeiată pe ideea că aerul este elementul vital, deplasarea și transformările suferite de acesta în organism constituind substratul proceselor normale și patologice. Pulsul era considerat ca fiind în legătură cu inima, dar nu știau exact cum se produce. Filosofia integralistă egipteană s-a reflectat și-n medicina timpului, făcând-o sintetică, funcțională, o atenție deosebită fiind acordată sângelui purtător de viață și reparator în măsura calității circulației și prezenței sale în zona afectată. În ceea ce privește etiologia, medicina egipteană pe lângă numeroșii agenți
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
trei tratate despre natură și un discurs medical. Heraclit din Ephes este urmat de tractul Democrit din Abdera care întreprinde o clasificare a medicamentelor și susține infinitatea unor agenți patogeni (semințe morbigene) care atacă sângele generând diverse maladii. Funcționaliști și integraliști, filosofii medici și medicii filosofi, au afirmat medicina elenă, încât concepțiile școlilor din Cos, Cnidos și Rhodos s-au făcut cunoscute și au rămas prin Hippocrat, ca generatoare de valoroase idei în dezvoltarea medicinei. Cele mai vestite școli din perioada
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nămolurilor. Acest imens spectru de resurse se utiliza în terapia afecțiunilor externe, interne, în bolile articulațiilor etc. E de înțeles că fructificarea terapeutică a atâtor resurse a însemnat o îndelungă experiență care a putut fi luată în seamă, împreună cu concepția integralistă despre sănătatea omului, nu numai de către medicii eleni și romani înainte și după cucerirea Daciei, dar și de filosofii și oamenii de știință ai acelor timpuri. OPINII DESPRE MEDICINA DACĂ Dacii n-au lăsat nume de medici și nici tratate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1966), elev al lui D. Danielopolu și I. Cantacuzino, având o pregătire complexă de bacteriologie, fiziopatologie, imunologie și anatomie patologică se consacră în clinică studiilor de hematologie și morfofiziopatologie renală și hepatică. Este promotor al medicinii preventive și al viziunii integraliste a corpului uman, evitând abordarea cu prioritate a unui singur domeniu de cercetare în clinică. Emanoil Riegler (1854 - 1929), cu studii medicale la Viena, a avut o formație complexă de clinician dublat de o solidă pregătire în „chimia medicală“, denumire
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
solidaritate de vase comunicante cu dinamica fenomenului creator contemporan, asimilează, în propriul proces de coagulare, ideile-forță ce o susțin, îi urmează diagrama sinuoasă, imprimându-i accente individuale tot mai ușor de recunoscut, pe măsură ce înaintăm în timp. Chiar și energetismul „șefului integralist”, privit cu o oarecare suspiciune de Lovinescu, întrucât ar contrazice dominanta sensibilității lui Voronca, nu se mai înfățișează, considerat în acest context, ca o simplă atitudine mimetică, veleitară, ci se așează organic în ansamblul căutărilor neliniștite ale unor soluții de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cubismul, futurismul), constructivismul îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar în plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist, dar care e repudiat în primul rând cu argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, în fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acesteia, în înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice în care se manifestă avangarda românească, în calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea în reprezentativa etapă „integralistă”. „Elogiul bătrâneții” (e titlul unui articol publicat de Ilarie Voronca în ziarul Adevărul în 1935), al „artei simplicității”, recunoașterea faptului că arta are „o misiune a orei sale”, că „poezia nu mai e ș...ț o plantă cu rădăcinile în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, în sensul (valabil, cum s-a observat, pentru întreaga avangardă românească) unei deschideri plurale a sensibilității spre acea „sinteză modernă”, de natură să fructifice - acum, într-o viziune predominant constructivistă - toate ideile novatoare difuzate în spațiul avangardist internațional. În cadrul grupării
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate până în miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) în scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” în care i se pare că aude, în acest moment, împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, îl și situează, de altfel, într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizând o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini, toate fântânile universului reînnoite”. Opțiunea pentru imagism fusese și a „integralistului” Voronca, ce așeza poemul sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De data aceasta însă, accentul se mută de pe vedere pe viziune, spectacolul exteriorului ca excitant al sensibilității poetice se anunță ca spectacol interior sau zonă de interferență între vis
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei practici a poeziei ca o construcție în limbaj, ca și indiferentă față de „idee” și față de „natură”; sugestie radicalizată de avangardă în direcția de-simbolizării cuvântului, a exploatării la maximum a concreteții verbului și, ca atare, a evadării, cum ziceau „integraliștii”, din „pastișul etern natural”. Experiența din Invitație la bal urmează, în linii mari, acestor exigențe. Dacă „artistul nu imită, artistul creează”, căutând „linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești în dicționar” și forțând tiparele gramaticii și logicii, eliberându-se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu câteva luni mai înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, în această etapă a liricii lui Ilarie Voronca, un mic moment de “întoarcere la natură”. Gestul nu e surprinzător: universul elementar nu fusese absent nici chiar din poemele „integraliste”, discursul erotic din Colomba își împrumuta reperele în mod ca și exclusiv din același cadru, iar în Ulise și Brățara nopților deschiderile spre asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra “împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge însă cu totul urmele vechilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, în ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, în ciuda însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămâne productiv în coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca suită de itinerarii, ca desfășurare a unor parcursuri revelatoare, ce-și iau drept termen de opoziție, manifest sau ascuns, obstacolul, limita, închiderea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ca jurnale vitrinele s-au deschis în cartier”, „Pupila ca o panoplie alunecând”, „Tapetat peisaj ultim amurg în dicționar”. „Și virează foileton acest concert urban”, „Pomii îți dăruie cărți poștale autumnale”. Dar astfel de imagini apar peste tot în versurile integraliste ale poetului: „Toate planetele au poposit în acest catalog de mașini agricole: Sena”, „miresmele se împart ca afiș electoral”, „Știu pe dinafară vapoarele, ezitările, / Orașul, viața ta, ca tabla înmulțirii / Te port în mine ca un registru copier”, „Ce afișe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca în spațiul avangardei a fost de natură să-i întrețină, poate chiar mai mult decât la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc, la el, în momentul de interferențe al constructivismului integralist cu prelungiri de ecouri dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exterior (în ultimă instanță universul întreg e văzut ca o imensă scenă) și în aproximarea unor stări de spirit individualizate, în structurarea decorului sau în stilizarea gesticulației. Titlul micului volum din 1931 spune deja mult despre culoarea spectaculară a viziunii „integralistului” Voronca. „Invitație la bal” e întâi de toate o chemare la sărbătoare, la libera expresie de sine și la o încrezătoare întâmpinare a lumii prin poezie. Căci lumea toată este un spectacol, în măsura în care se dăruie privirii ca infinită varietate de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unități de viziune, în sensul conturării universului ca spectacol dinamic, plin de vitalitate și culoare. Ceea ce se pierde la nivelul asocierilor izolate, se compensează în mare parte prin multiplicarea lor în serii de aproximativă echivalență. Caracterul „descriptiv”, „impresionist” al discursului „integralist”, deschis reportericește spre pulsul realului / imaginar facilitează o astfel de compensație. Trimiterea la tehnicile barocului se poate face din nou, căci, - cum scrie Dolores Toma - „Barocul ș...ț pe de o parte face similitudinea mai inconsistentă și deci mai insolită
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tabuizare estetică a obiectului”. Multiplicarea perspectivelor prin captarea în spațiul asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a unor formule specifice, creația poetului se suprapune aproape perfect experiențelor acestei prime „avangarde istorice”, rămânând semnificativă și prin distanțele pe care le va lua treptat, până la definitiva despărțire de ele, la vârsta franceză a scrisului său. Încât, dacă formula integralistă a „sintezei moderne” a fost găsită, pe drept cuvânt, definitorie pentru ansamblul demersurilor avangardiste românești din acei ani, ea se aplică, mai mult decât la oricare alt reprezentant al mișcării, lui Ilarie Voronca. Analiza textelor sale programatice a evidențiat, rând
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
clasicizează” într-o fază mai târzie a creației și gândirii sale (Ultimele sale poeme românești sunt... sonete!). Pe de altă parte însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvânt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]