231 matches
-
orientare politică de Nichifor Crainic, R. s-a făcut cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ nu numai despre cartea De două mii de ani a lui Mihail Sebastian, ci și despre Maitreyi și Lumina ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
Crainic, R. s-a făcut cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ nu numai despre cartea De două mii de ani a lui Mihail Sebastian, ci și despre Maitreyi și Lumina ce se stinge, romanele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
2.d. Caracteristici cognitive. La cele descrise în etapa anterioară se adaugă plăcerea jocului funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă în tentative de angajare în teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o „paradă” de intelectualism cu valoare de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această „furie” teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, îi va impune pe cei dedicați acestui drum. Este suficient să reluăm, ca temă analitică, cartea lui M. Eliade, Jurnalul adolescentului
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
2.3.4 Caracteristici cognitive La cele descrise În etapa anterioară se adaugă jocul funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă În tentative de angajare În teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o "paradă" de intelectualism cu valoare de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această "furie" teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, Îi va impune pe cei dedicați acestui drum. In perioada adolescenței este foarte activă năzuința de a fi cult din acest
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
interzis). Redactor-responsabil: Alexandru Sahia. Ivită într-un peisaj publicistic agitat, ce oglindea el însuși frământările sociale, ideologice și culturale ale epocii, revista adoptă o atitudine contestatară, denunțând cu înverșunare decadența burgheză a artei. În numele nonconformismului revoluționar, ea combate „falsul spiritualism, intelectualismul camuflat și pseudoermetismul”, iar pe „scriitorul care continuă să mai scrie o literatură artistică” îl declară „pur și simplu nebun”. Aplicând cu strictețe dogmatică preceptele esteticii marxist-leniniste, care vede o antiteză de nedepășit între arta pentru artă și arta cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
putea face casă bună cu un trup, așa cum o demonstrează Domnul nostru Iisus Hristos. Multe erezii creștine au rezistat gîndirii combinației, așa cum e montanismul, acest ascetism care mortifică trupul pentru a lăsa loc darurilor miraculoase ale spiritului. Monoteismul este un intelectualism, și ca atare, un antiumanism virtual. Există ceva în el care nu tolerează decît perfecțiunea. Împinge la dezumanizare. Ceva ce îl înfățișează drept sec, colțuros, viril. Terorizant, inhibant. Opresiv. Îi lipsește respirația, avîntul. Dualismul absolut dă naștere religiilor tragice care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Terorizant, inhibant. Opresiv. Îi lipsește respirația, avîntul. Dualismul absolut dă naștere religiilor tragice care îl confruntă pe păcătos direct cu Dumnezeu și infinitul cu finitul, fără recurs, fără întoarcere, fără menajamente. Termenul de mijloc, clasele mijlocii, sînt lucruri uitate de intelectualism. Marxismul lui Marx, de exemplu. Sau Gnoza. Este ineficace pentru că este extremistă. Problema interfețelor a fost întotdeauna punctul slab al monoteismului. "Absolut" vine din latinescul absolvere, "a detașa", "a menține la distanță", îndepărtare, insensibilitate, indiferență. Cum să iubești un Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
au fost mai Întotdeauna catolicizanți, sau catolicizați, pentru că teologia catolică Îi Încuraja la această opoziție. Acesta a fost Încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă ca apărător al Învățăturii ortodoxe, care, În opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența Întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus În ordine de bătaie În spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului și intelectualismul ermetismului, între sens (obligatoriu) și inteligibil, ceea ce variază de la un individ la altul; poezia nu este o imitație a realului, ea trebuie să capteze sensul ascuns al lumii, fără a avea o finalitate didactică sau morală, fiind „un pur exercițiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
satisfacerii totale a dispozițiilor personalității. Pe de altă parte, noua gândire pedagogică a culturii propunea dreptul de participare ,,la libera comunitate a sufletului”, în detrimentul principiilor de integrare a individului la exigențele vieții reale ale comunității. Atitudinea cea mai dură împotriva intelectualismului de tip herbartian este formulată în lucrarea Secolul copilului, publicată în 1900 și care are ca autor pe celebra scriitoare suedeză Ellen Key (1849-1926). Lucrarea se poate constitui într-un adevărat ghid orientativ în activitatea didactică, un început de drum
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a educației intelectuale, ci cuprinde atât teoria, cât și practica procesului instructiv-educativ. Mai mult decât atât, didactica elaborată de pedagogul român nu se rezumă doar la educația intelectuală, ea vizează și celelalte forme ale educației, motiv pentru care Găvănescul critica intelectualismul herbartian contemporan: ,,Nu e nevoie să se respingă azi, cu multe argumente, această eroare psihologică, introdusă în pedagogie mai ales de școala herbartiană. Știința despre suflet ne dovedește că nu se poate vorbi în mod absolut de nicio facultate ca
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
personalitate, creată de umanitate pentru a împlini ceva pe lume.” Unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai acestui curent, Ștefan Bârsănescu, avea să scrie peste ani despre esența și limitele pedagogiei culturii: ,,Pedagogia culturii a determinat orientarea educației de la un intelectualism abstract și pur livresc, la un proces de dezvoltare și adâncire a personalității umane, prin receptarea bunurilor culturale și pregătirea pentru creație. În același timp însă, ei i se poate reproșa caracterul idealist, metafizic, întrucât pornește de la ideea existenței în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Ralea le va reproșa și acestora c prin morala valorilor (așa cum o înfțișeaz cei doi se revine la vechile morale naturale, adic la eudemonism. Totuși, tendința de a da moralei un conținut, de a arta importanța sentimentului, de a depși intelectualismul și formalismul uscat și vid al doctrinei kantiene e binevenit, spune Ralea, pentru c actul moral încetând a mai fi impus de ctre o obligație, alternativa atracției ctre valori, afirmarea ori respingerea lor, absolv fapta moral de coerciția acelui trebuie
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
noi, expunerea practicilor curente, ignorate sau exersate tacit ca daturi ale învățământului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează în două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosând mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării (ceea ce a și reluat într-un capitol distinct al lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de vrajă al iraționalului, un raționalism care trage toate consecințele și e gata să accepte uneori rezultate care înseamnă ieșirea din sine a rațiunii (...). Optimismul raționalismului vulgar trebuie înlocuit cu atitudinea profund tragică a raționalismului ecstatic"121. Raționalismul ecstatic sau "intelectualismul ecstatic", cum îl numise Blaga în Eonul dogmatic, nu presupune instalarea definitivă în irațional, fără eforturi de raționalizare, "ci, dimpotrivă, încercarea de a ieși din el cu ajutorul intelectului ecstatic. Astfel că, alături de raționalizările enstatice (...), să existe și posibilitatea minus-cunoașterii, adică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
superficial un raționalism care știe că nu poate ieși din cercul de vrajă al iraționalului, un raționalism care trage toate consecințele și e gata să accepte uneori rezultate care înseamnă ieșirea din sine a rațiunii. Am numit altădată această poziție intelectualism ecstatic, dar tot așa ea poate fi numită raționalism ecstatic. Optimismul raționalismului vulgar trebuie înlocuit cu atitudinea profund tragică a raționalismului ecstatic"679. Pe această direcție de gândire, Lucian Blaga nu era singular în epocă. În spațiul românesc, exact în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
viața Spiritului, în grația și vraja adevăratei Realități, în stare de beatitudine, Beatitudinea este coexistentă cu Ființa Conștiință, face parte din natura noastră profundă. Toate atributele ce se referă la Ființa eternă se regăsesc în Beatitudinea eternă, încătușată de ignoranță, intelectualism, individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul relelor : egoismul. Ele țin toate de ce e trecător în noi, dar în care, din păcate, ne investim talanții cu toată inconștiența de care suntem capabili, lăsînd Dincolo-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pre-rațională cum le place unora mai comozi să creadă. Chiar atunci cînd se solicită "sacrificiul intelectului" și "pacea minții", impunîndu-se o dogmă ce nu poate fi decît un obiect al credinței, religiile respective nu încetează să întrețină raporturi intime cu "intelectualismul rațional" și chiar o anumită "apologetică raționalistă". Weber abordează religiile ca "sisteme de gîndire" puse în operă prin intermediul experienței, într-o manieră mai mult sau mai puțin conștientă. "Experiența religioasă în sine spune el este evident irațională, dar aceasă iraționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de Goebbels și de Camera Culturii, în care trebuie să se înscrie toți scriitorii și artiștii, este de la bun început sprijinită pe obiective clar definite care vizează promovarea unei noi estetici în cel de al III-lea Reich. Liberalismul și intelectualismul care nu pot fi decît niște manifestări ale intelectualilor și artiștilor "degenerați", trebuie să fie înlocuite cu idealul "nordic" al artei bazat pe principiul potrivit căruia "sîngele și pămîntul constituie esența comunității germane", iar arta "în manifestarea sa nu este
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care le experimentează. Deși formularea doctrinară a energiilor necreate aparține unei epoci târzii a istoriei culturale a Bizanțului, ea exprimă o atitudine mai mult sau mai puțin prezentă încă de la începuturile sale. Bizantinii au fost reticenți la orice formă de intelectualism în experiențele cognitive pe care omul le are nu numai în legătură cu suprema Realitate, dar și cu orice alt obiect al cunoașterii, și evoluția spiritualității bizantine a însemnat și o mereu reluată aproximare a felului în care poate fi exprimată participarea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lui Dumnezeu. De aceea, orice discurs al cugetării filosofice a fost întotdeauna anchetat și din prisma valorii sale din perspectiva expe¬rienței concrete, cu alte cuvinte în ce măsură un discurs reprezintă o expresie textuală a felului concret de trăire a realității. Intelectualismul pur, ca și modularea imaginatorie a posibilităților paradigmatice ale unei teme filosofice nu prezentau nici un interes pentru gânditorul bizantin (un termen până la urmă impropriu pentru cei ce au făcut cultură în Răsărit). Pentru a evalua mai departe consecințele acestui „senzualism
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
înfloritoare; cele două coroane ale tărâmului invizibil susțin o a treia că pe o diadema fragilă a maiestuozității sale terestre; iar cheile ce deschid porțile celeilalte lumi deschid, în același timp, si seifurile lumii acesteia 31. Împotriva insistentei generale asupra "intelectualismului temperamental" al filosofului, (trăsătură care, propune Ana Cutler, nu trebuie luată neapărat că un semn de "completă ariditate" în fața esteticului 32), avem o dovadă directă și de neobiectat a capacității sale de a aprecia calitatea literară a unei scrieri, de
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
2.3.4 Caracteristici cognitive La cele descrise În etapa anterioară se adaugă jocul funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă În tentative de angajare În teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o "paradă" de intelectualism cu valoare de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această "furie" teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, Îi va impune pe cei dedicați acestui drum. In perioada adolescenței este foarte activă năzuința de a fi cult - din acest
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
caracterul ei creator; recenzia de douăzeci de rânduri echivalează cu un madrigal al inteligenței sau (cu) o epigramă, după sensul atitudinii; foiletonul, cu nuvela; studiul, cu romanul. Impresioniștii credeau că critica e romanul anex al sensibilității la opera de artă; intelectualismul vede în critică un roman al facultății creatoare, prin inteligență. Opera e un excitant al creației, prin inteligență interpretativă” (Despre critică și critici. Reflexii pe paragrafe). Ideile despre „critica literaților” (în special a poeților), despre critica în viziune comparată (dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Aceștia, toți, opun dogmatismului (multiform) impresia proaspătă, degajată de prejudecăți, liberă de convenții. Dar cu o precizare: „Impresionismul pur sentimental nu e artă a criticii, ci artă de scriitor ratat, pe marginea criticii. Critica e intelectualism: intuiție a diferențialului, generalizare, explicare și reliefare originală.” Fără să fie un teoretician sistematic, C. revine, de câte ori e cazul, pentru a se autodefini (Despre critică și critici, Profesie de credință, Critica și lingvistica, Critică de judecată și gust, Disociații critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]