243 matches
-
de un anumit echilibru între profetism și exegeză, cel dintâi nefiind sufocat de exigențele „filozofice” și metodologice ale celei din urmă. Scenariile lor sunt mult mai marcate de spiritul profetic decât scenariile lui Origen și Augustin, temperate de o exegeză intelectualistă. Cât despre apocrife, acestea sunt preocupate de trăsăturile fizice ale Anticristului și propun portrete de o înaltă semnificație simbolică, inspirate fiind de cea de‑a patra fiară din Cartea lui Daniel, capitolul 7. Trăsăturile de caracter - aroganța, megalomania, violența - sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pulsiunile primare ale inconștientului asupra eului personal. Nu trebuie să considerăm că tipul idealist este un model uman pozitiv, iar cel pragmatic un tip de model uman negativ. Tipul idealist este introvertit, pe când tipul pragmatic este extravertit. Primul este meditativ, intelectualist, al doilea este realist, Înclinat spre acțiuni practice, lucrative, mai puțin reflexiv-meditative. Acest tip este dominat de pulsiunile și nevoile imediate ale inconștientului; că tipul nostalgic este specific modelului de persoană și psihobiografiei acesteia caracterizate prin tendința de „Întoarcere către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În care fiecare persoană Își folosește propria libertate, destinul tot se Împlinește. Mai există un aspect al destinului, legat de semnificația și de modalitatea În care este utilizat acest concept, și anume: aă ideea de destin, care este un concept intelectualist, așa cum s-a arătat mai sus, și care caută să dea o explicație sensului și formelor vieții; bă ideea de soartă, care este un concept de circulație mai largă, popular, cu un conținut aparent mai „elastic”, În care intră, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie la care am ajuns ne obligă să căutăm semnificația valorică În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deranjante la apariție, ca și acum, dificil de încadrat în sistemele și grupările de referință succesive ale liricii române postbelice. Deconcertează diversitatea poeticilor invocate, trecerea, într-un spațiu restrâns, de la asociația fulgurantă la curgerea lină din graiul cronicarilor, de la provocări intelectualiste antepostmoderniste la lexicul inclasabil al poeziei populare din culegeri rare. Unitatea întregului o dă proba lecturii cu voce tare, ritmul inflexibil al unui metronom ascuns. Cuvintele sunt încercate ca monedele, după înscris și după puritatea sunetului. Punerea în pagină împlinește
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
Israel, debutul târziu al personajului central ca prozatoare etc.) și inserții privind corupția, meschinăria, societatea de consum, alteritatea ș.a. În ceea ce privește formula pentru care optează S.A., accentul cade pe corespondență: scrisorile dintre Natalia și Pierre dau savoare ficțiunii, au o amprentă intelectualistă, asumându-și afinitatea cu operele mai multor scriitori și muzicieni . SCRIERI : Poate mâine..., pref. Sergiu Levin, Tel Aviv, 1994 ; Cei de dincolo , Tel Aviv, 1997 ; Peregrinări , Tel Aviv, 1997 ; Pe urmele altora, București , 1997 ; Singurătatea alergătorului de cursă scurtă , București
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
adevăr original stă [...] în conflictul nerezolvat dintre inteligența sa artistică excepțională și tot atât de rara capacitate emotivă. D-sa nu a atins echilibrul ideal dintre inteligența creatoare și sensibilitate, poate pentru că s-a încrezut exclusiv în luciditate. Cu toată această alcătuire intelectualistă, I. Vinea configurează în poezia noastră zisă „de avangardă” talentul cel mai reprezentativ și o poziție de centru, care face dintr-însul un clasic al mișcării literare. ȘERBAN CIOCULESCU Paradisul suspinelor este confesiunea unui nevropat, un ins purtând povara unei
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
mai răscolitoare drame sufletești. București, 2001 Autorul Prefață la ediția I Orice încercare de abordare a psihopatologiei se confruntă cu dificultăți inerente, dintre cele mai variate. Dincolo de precizarea și abordarea directă a „obiectului” psihopatologiei, se ridică bariere de ordinul „ideologiilor intelectualiste” referitoare la modul de a considera obiectul psihopatologiei raportat la o anumită mentalitate sau chiar tradiție doctrinară. Faptul se datorește unor atitudini intelectuale venite din direcții diferite, dintre care cea mai importantă este, în mod incontestabil, atitudinea medicală, aparent simplist-reducționistă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teoria simptomatologică - definește deficiența mintală prin raportare doar la anumite procese și fenomene psihice: gândire, inteligență, afectivitate, voință etc.; în cadrul acestei teorii au existat mai multe curente: Ed. Seguin caracteriza deficientul mintal ca fiind un subiect lipsit de voință, curentul intelectualist accentua insuficiența mintală, nivelul mintal redus în definirea deficienței mintale, iar K. Lewin și L.S. Vîgotski formulează teoria dinamică a debilității mintale, integrând deficiența mintală în sistemul complex al proceselor și fenomenelor psihice, cu toate consecințele asupra dezvoltării și evoluției
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
s-a bucurat de răsfățul criticii. Profitând de perioada de „deschidere” de la mijlocul anilor ’60, a reușit să se sustragă comandamentelor ideologice agresive, dar și tendințelor „evazioniste”. Literatura sa este echilibrată, pe calea de mijloc, urmând o tradiție a prozei intelectualiste dintre cele două războaie. În narațiunile de început R. se preocupă în special de personaje, mai mult decât de acțiune, fapt observat de critică: „excelează în caracterele de tineri a căror inocență sau puritate sufletească constituie mize pentru victorii sau
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
spontaneitate, în plin dinamism. Așa s-a creat, așa trăiește și opera literară. Opera literară e o lume, dar nu haotică, așa cum e viața sufletească, ci simfonică. A o interpreta prin turnarea în tiparele înguste ale vechii psihologii statice, logice, intelectualiste și asociaționiste înseamnă s-o anulăm.” Astfel de considerații sunt numeroase în scrisorile pe care le trimite prietenilor, dovadă că e preocupat mereu de găsirea unei metode proprii de lucru, chiar dacă una aflată sub semnul eclectismului, așa cum o va teoretiza
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
tematică, fie la stil, asigurat de corelarea ingenioasă a acestora. Tematica majoră este configurată aici de investigarea raporturilor dintre Eros și Thanatos. P. reușește să acrediteze ceea ce s-ar putea numi o refondare a intimismului, repudiind deopotrivă autoanaliza verbioasă, explicarea intelectualistă, ca și lamentația gratuită sau exhibarea fervent autenticistă a interiorității, eventual sub semnul mizerabilismului provocator. SCRIERI: Narațiuni întâmplătoare, Cluj-Napoca, 1989; Poemul deshumat, Cluj-Napoca, 1994; Creier intermediar, Oradea, 1997; Întoarce-te, Esthera, Cluj-Napoca, 1999; Muncile lui Don Quijote, Pitești, 2000; Agata murind
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Cum poți să fii persan (2001). Literatura lui O. respiră aerul de familie comun reprezentanților Școlii de la Târgoviște. Ceea ce o apropie de scrierile lui Mircea Horia Simionescu sau ale lui Radu Petrescu sunt, în primul rând, caracterul ei de proză intelectualistă, caligrafică și caligrafiată, rafinată stilistic și sofisticată narativ, clasicismul temperamental și experimentalismul efectiv, recursul continuu la resursele livrescului și ale autobiograficului. O diferențiază priza mai directă la realitate, inclusiv în ceea ce privește simțul limbii vorbite, precum și un gust al umorului sensibil mai
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
nu refuză însă maniera, ba chiar face din ea cel mai constant dintre recursuri. MARIAN PAPAHAGI În proza sa, fascinația imaginarului cel mai pur și a inteligenței care gândește posibilul caută punctul autobiografic de sprijin. Autenticitatea e înțeleasă de proza intelectualistă căreia i se raliază Costache Olăreanu ca oglindă a inteligenței, fidelitate față de ipotezele și capacitatea ei combinatorie și imaginativă. Relevanța stilistică a unui text de Costache Olăreanu o dă idealul clasic de concizie, limpezime și eleganță. Umorul și fantezia adaugă
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
ci și o democratizare a artei, ce ar fi, în acest fel, pe înțelesul oricărui „suflet impresionabil”, ceea ce e o exagerare. „Panteismul” unora dintre simboliștii francezi ar dovedi umanitarismul simbolismului în genere. În esență, curentul - crede P. - nu e numai intelectualist și citadin, ci și vitalist și progresist. Ajuns aici, criticul se lansează în afirmații riscate, precum existența unei înrudiri între simbolism și folclor, socialism sau iubirea creștină. Argumentația studiului suferă și din cauza faptului că singurul teoretician sau poet român citat
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
reporter și scafandru în același timp”, abandonându-se senzațiilor dezarticulante, dar încercând să le ordoneze într-o viziune abstractă, poetul se transformă într-un „expresionist al peisajelor subliminale” (Al. Cistelecan). Lirica lui, asimilând și experiențele nouăzeciste, tinde să convertească retorica intelectualistă (de tip optzecist) într-o autenticitate „textualizantă” (Marin Mincu), în care eul și limbajul său fac corp comun. SCRIERI: Casa cu retori, București, 1980; Persoana de după-amiază, Cluj-Napoca, 1983; La persoana a treia, București, 1992; Negru pe negru, Târgu Mureș
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
până la ultimele consecințe ale autodemascării atinge cote masochiste. Dialogurile scânteietoare între Marlowe și Roger Wade reprezintă punctul de maximă îndepărtare a lui Chandler de formula romanului detectivistic. El ne propune, în contrapartidă, o excelentă proză de idei, în linia romanului intelectualist și psihologic al modernității la ora triumfului. Fiecare frază rostită de cei doi parteneri poate fi decupată și transplantată în cartea oricăruia dintre scriitorii de anvergură ai momentului. Sub privirile cititorului evoluează nu doar două voci și două sensibilități, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
numite „Edgar Poetice jocuri” (de perspectivă, grafice, „hagiografice” etc.). Intertextualitatea devine substanța din care se hrănesc viziuni fanteziste, autoironice, grotești, poetul invocând fie „poezie și sărăcie” (Eminescu), fie „pana frântă a lui Balzac”, fie „sabia ruginită a lui Napoleon”. Jocul intelectualist este însoțit de efuziuni lirice generate de o trăire și de o reflecție existențială aparte, în esența lor, genuine. SCRIERI: Aripă în lumină, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1976; Sâmbătă spre duminică, Chișinău, 1983; Formula de politețe, Chișinău, 1985; Duminici lucrătoare
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
Încercând să ascundă schematismul, lipsa de conținut sufletesc a acestor personaje, unii scriitori introduc scene care să «umanizaze» personajele, să le apropie artificial de cititori. Neavând destulă încredere în marele izvor de artă care este realitatea, manifestând încă o poziție intelectualistă față de viață, unii autori apelează la procedee ale literaturii decadente, burgheze, deformând astfel fizionomia oamenilor noi. În poemul lui Baconsky Noapte în flăcări, publicat în Viața românească nr. 12 din decembrie 1951, muncitorul Stoian, unul dintre eroii centrali, nu trăiește
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o cronică literară sistematică, sarcina recenzării cărților fiind lăsată
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
pulsiunile primare ale inconștientului asupra eului personal. Nu trebuie să considerăm că tipul idealist este un model uman pozitiv, iar cel pragmatic un tip de model uman negativ. Tipul idealist este introvertit, pe când tipul pragmatic este extravertit. Primul este meditativ, intelectualist, al doilea este realist, Înclinat spre acțiuni practice, lucrative, mai puțin reflexiv-meditative. Acest tip este dominat de pulsiunile și nevoile imediate ale inconștientului; că tipul nostalgic este specific modelului de persoană și psihobiografiei acesteia caracterizate prin tendința de „Întoarcere către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În care fiecare persoană Își folosește propria libertate, destinul tot se Împlinește. Mai există un aspect al destinului, legat de semnificația și de modalitatea În care este utilizat acest concept, și anume: aă ideea de destin, care este un concept intelectualist, așa cum s-a arătat mai sus, și care caută să dea o explicație sensului și formelor vieții; bă ideea de soartă, care este un concept de circulație mai largă, popular, cu un conținut aparent mai „elastic”, În care intră, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie la care am ajuns ne obligă să căutăm semnificația valorică În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
autor a trei volume apărute într-un ritm susținut: Semn (1968), Versuri (1970), Umbre de apă (1972). Poezia lui este perfect consubstanțială cu opțiunile sale teoretice, mizând convergent pe o scriitură emfatic modernistă, ca și pe o substanță reflexivă acuzat intelectualistă, excentrică ideologic și tematic în epocă. Un ciclu de poeme, atribuit (în Versuri) autorului imaginar Zacharias Lichter, face publică relația de continuitate a poeziei cu miniromanul eseu Viața și opiniile lui Zacharias Lichter (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor). Concepută ca o
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]