489 matches
-
Finkielkraut, este crearea nu numai al unui om nou, dar al unui nou popor planetar, dincolo de criteriul rasial și etnic. Iată cum multiculturalismul a dat roade. Cum se numește acest nou "popor"? "Tinerii: acest popor este o apariție recentă"77. Intelighenția românească și-a imaginat că ideea asupra "omului recent" este o invenție a domnului H.-R. Patapievici. El a putut constata, probabil, că "tinerețea" contaminează întreaga suflare de pe glob. Identitățile etnice, care trezesc atâta repulsie filosofilor postmoderni, pot să dispară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de stat și-a putut permite să "relativizeze" condiția sa în așa măsură, încât să se poată considera proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă și criminală, cum o caracterizează autorul, având aspectul unui cocktail otrăvitor, în vreme ce intelighenția autohtonă se mândrește cu un postmodernism naiv, utopic, ludic etc. Desigur, lucrurile se prezintă cam așa în "postmodernismul" dâmbovițean, adică ceva mai rău decât în tabloul kynic al lui Alain Finkielkraut. Dar nu la asemenea perspective caricaturale se cuvine a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mari / pe care lumea le păstrează doar pentru tine (O noapte cu patria). Lovind în patrie, mafioții pot jubila liniștiți în portmodernismul lor globalist. Partea grozavă a lucrurilor în România postdecembristă, cum se vede și din exemplul dat, e că intelighenția s-a dovedit atât de pervertită, iar, pe de altă parte, atât de aservită puterii și ideologiilor de tip political correctness, încât a produs o serie de "teleintelectuali" ideologi ai unei false globalizări, fără sentiment național, acesta fiind lăsat în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la ce rezultate contrare renașterii naționale a dus antinomia monstruoasă dintre el și "elitele" internaționaliste, care și-au făcut o glorie din batjocorirea ideii de patrie. În orice caz, în interiorul națiunilor nerătăcite și netransformate în simple populații, ca a noastră, intelighenția a fost întotdeauna naționalistă, purtătoare de cuvânt a emancipării națiunii, observă Alain Dieckhoff: "Astăzi, ca și odinioară, intelighenția continuă să-și asume cu putere acest rol de agent al naționalismului, deoarece are un interes obiectiv în a apăra în a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
făcut o glorie din batjocorirea ideii de patrie. În orice caz, în interiorul națiunilor nerătăcite și netransformate în simple populații, ca a noastră, intelighenția a fost întotdeauna naționalistă, purtătoare de cuvânt a emancipării națiunii, observă Alain Dieckhoff: "Astăzi, ca și odinioară, intelighenția continuă să-și asume cu putere acest rol de agent al naționalismului, deoarece are un interes obiectiv în a apăra în a face să prospere cultura a cărei răspundere o poartă"154. Mai mult, în țările din fostul bloc sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deghizat în deminternism, cum a sesizat omul politic basarabean Mircea Druc155. Așa s-a ajuns ca eticheta "naționalist" să fie o rușine nu numai în defunctul socialism, dar și în regimul postcomunist. Ideologii postmoderniști au produs o falie adâncă în intelighenția românească, foarte apropiată de prigoana împotriva elitelor naționale din "obsedantul deceniu" 1950-1960. Cum ar zice Eminescu: "Ei brațul tău înarmă, ca să lovești în tine / Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân". E chiar tragicomedia antitezelor monstruoase, care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
național, economia sa, cultura sa, limba sa și societatea sa". Acestea sunt realități evidente pentru Franța, chiar dacă, în ideologie, mulți intelectuali francezi pretind că ne găsim în patria cosmopolitismului. Reușita franceză este un exemplu de echilibrare a antitezelor, pe care intelighenția românească refuză s-a deslușească, trăind cu impresia că ideologia cosmopolită postmodernă este singurul element demn de importat în graba sincronistă. Este eroarea cea mai constantă a fragilelor elite oficiale românești, care trăiesc de aproape două sute de ani cu satisfacția
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
România literară) pe Edgar Papu, fără a-i da posibilitatea acestuia de a se apăra. Dacă în 15 ani de tranziție postcomunistă România a fost (și mai este) cea mai slabă țară din vechiul sistem, e fiindcă i-a lipsit intelighenției o veritabilă conștiință națională. Și aici se vede cât de bine a lucrat ideologia comunistă la neantizarea acestei conștiințe. Iar intelectualii care au pus mâna pe frâiele culturii după 1989 s-au trezit în bună companie cu ideologia postmodernistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ideologia postmodernismului vestic, pluralist, nu a scăpat observației lucide și necruțătoare a singurului disident român veritabil de mare notorietate Paul Goma. După opinia lui Goma, textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei pseudo-disidențe, spre a legitima, mai departe, conformismul intelighenției, sub privirile căreia România a cunoscut o degringoladă amețitoare sub toate aspectele. În consecință, Goma a ajuns exilatul cel mai demonizat, într-o măsură în care nici regimul comunist nu reușise s-o atingă. Și asta nu fiindcă el este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ani cea mai postmodernă țară de pe pământ", prin replierile "relativiste", într-o postmodernitate malignă, în care politicienii, miliardarii, industriașii au jucat mascarada relativismului (un director de întreprindere, de exemplu, putea concede că este și proprietarul acelei unități de stat!), în vreme ce intelighenția se consideră naiv postmodernistă, un postmodernism inautentic, mizerabil, stupid, creând "un coktail otrăvitor", care ne-a dat lovitura de grație. Lucian Sârbu nu susține altceva decât Paul Goma privitor la conformismul naiv sau interesat al postmoderniștilor români. Ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a filosofului anglo-saxonofil. Iar primul lucru pe care l-a declarat noul director, în alocuțiunea de înscăunare, e că, de aici încolo, cultura, în viziunea institutului, nu va mai fi o chestiune națională, ci una strict privată. Nimeni din agitata intelighenție națională n-a sesizat tâlcul declarației de program. E de prevăzut ce loc va ocupa o valoare ca Eminescu în proiectele private patapieviciene. Se pare că, în România, primul criteriu de promovare în funcții de importanță națională a unui individ
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
două pricini: neînțelegând despre ce este vorba, a găsit de cuviință că e insuportabil să mai încărcăm conștiința vieții literare cu un nou termen. Și ca în fața oricărei noutăți, a intervenit reacția de respingere, cu atât mai mult cu cât intelighenția bucureșteană (cea cu influență "la zi" în mediul cultural) nu mă prea avea la inimă, ca să mă exprim eufemistic, din pricina cărții mele Dubla sacrificare a lui Eminescu. Iar C. Stănescu nu putea rămâne impasibil la sensibilitățile elitelor. După mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că am fi, fatalmente, niște Mitici din mahalaua bucureșteană, este una dintre cele stranii forme de sinucidere spirituală și, în ultimă instanță, etnică, de proveniență cu totul obscură, cu atât mai mult cu cât este întreținută de o parte a intelighenției românești. Neîndoielnic că o mare parte dintre românii actuali sunt superficiali, cu un anti-ethos de tip balcanic, în sensul cel rău al cuvântului, neîndoielnic că e multă bășcălie și autobatjocură, șmecherie și corupție, degradare biologică și psihică mai multă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care contestă reprezentativitatea lui Eminescu pentru etnie, nu se includeau pe ei înșiși în rândul borfașilor de Dâmbovița. Și atunci de ce dreptate nu ar avea Tudor Vianu, care a formulat memorabil reprezentativitatea lui Eminescu pentru ființa românească? Simțind tâlcurile autodenigrării intelighenției naționale, prin contestarea lui Eminescu, Svetlana Paleologu-Matta are intuiția unei drame speciale (care, totuși, nu e a României profunde!) a românilor. Pe aceștia, Eminescu îi "constrânge", "prin idealitatea lui" să-l urmeze, dar românii, nefiind "la înălțimea lui", nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din lume pentru omenire, pentru țările în care a fost implantată, adusă de către străini și acceptată de autohtoni (Oedip e deopotrivă străin și autohton pentru Teba). Dar după vreo 70 de ani al Marelui Marș al dreptății și omeniei comuniste, intelighenția comunistă începe să descopere dezastrul pe care l-a adus propriilor popoare, precum Oedip dragii sale Tebe. Din acea clipă, unii au constatat adevărul că au făcut-o fără intenție, adică fără vinovăție, ca și Oedip. Vinovat e destinul. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deformându-i grav sensul, la fel mediocrii interpreți ai cărții postume a lui Noica n-au priceput nimic la lectură, fiind stupefiați de mesajul testamentar al filosofului. Securitatea kaghebistă din Praga a avut parte de mană cerească: iată, au zis, intelighenția cheamă fățiș să li se scoată ochii comuniștilor! Reacția la o asemenea agresiune ideologică devenea "legitimă". În definitiv, aceasta va fi fost și intenția "disidenților" de la revista Uniunii Scriitorilor. A doua zi, tancurile sovietice invadau Cehoslovacia, iar revoluția pragheză era
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Latini, care, evocându-i pe sodomiți, îi declară: "Toți aceștia au fost clerici și literați de mare notorietate, și totuși, întinați pe pamant de acelasi păcat", ceea ce ne face să credem că homosexualitatea era răspândită în ceea ce am numi astăzi intelighenția." (Philippe Ariès și Georges Duby (coordonatori), Istoria vieții private. De la primul război mondial pînă în zilele noastre, volumul X, traducere de Constantă Tănăsescu, Editura Meridiane, 1997, p. 57). 88 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Guvernul Radu Vasile de a transforma minerii disponibilizați din Valea Jiului (peste 20.000) în mici întreprinzători: uriașe sume din fondurile publice și din cele internaționale au fost alocate pentru a-i stimula să-și întemeieze firme de mici dimensiuni, fără ca intelighenția românească să ia în seamă diferența dintre caracteristicile educaționale, culturale și sociale pe care le presupune „inima lui Stalin” în opoziție cu un registru contabil. Scuza intelectualității române este că nici specialiștii Băncii Mondiale - căci BIRD a finanțat întreaga aventură
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dificultate, nu de favorizații soartei, va rămîne o componentă esențială a personalității eroului, care, prin intermediul cercurilor de elevi pe care le frecventa sau al cenaclului de liceeni, iar mai apoi al cercurilor revoluționare, se va apropia de curentul ce domina intelighenția rusă a timpului. Revoltatul din naștere împotriva nedreptăților are acum ocazia de a-și fundamenta atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare la situația socială pe care el o cunoștea. Se conturau două poziții, determinate pe de o
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ruine și țăndări. Renega așadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete și pozitive a viitorului. Erau preamărite simțul individualității, răceala individualistă, nicidecum cinică sau indiferentă, ci radicală și coerentă în a susține revolta intelighenției împotriva puterii și culturii dominante. Decisivă pentru pregătirea și răspândirea nihilismului au fost opera lui Turgheniev, care a pus conceptul în circulație, și activitatea unui grup de intelectuali, printre care merită amintiți înainte de toate cei doi nihiliști care au murit
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dificultate, nu de favorizații soartei, va rămîne o componentă esențială a personalității eroului, care, prin intermediul cercurilor de elevi pe care le frecventa sau al cenaclului de liceeni, iar mai apoi al cercurilor revoluționare, se va apropia de curentul ce domina intelighenția rusă a timpului. Revoltatul din naștere Împotriva nedreptăților are acum ocazia de a-și fundamenta atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare la situația socială pe care el o cunoștea. Se conturau două poziții, determinate pe de o
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
responsabili pentru modul în care arată lumea. Este strigătul puternic al lui Karl Popper. Lumea noastră socială este opusul lumii naturale. Este un construct apărut nu de nicăieri ci din mintea celor mai inspirați dintre noi, adică a intelectualilor, a intelighenției. Lumea civilizată, lumea instituțiilor este plăsmuirea unor intelectuali a căror forță, talent, abnegație față de propriile lor idei au biruit natura. Popper are în toate lucrările lui analize care demonstrează că nu numai izbânzile lumii moderne sunt consecințe ale unor idei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
urmare, adevăratul antifascism1" Ce este cultura unei națiuni? Se crede în mod curent, chiar și de către persoanele culte, că aceasta ar fi cultura oamenilor de știință, a politicienilor, a profesorilor, a oamenilor de litere, a cineaștilor etc., altfel spus, cultura intelighenției. Or, nu este deloc așa. Și nu este nici cultura clasei dominante, care, tocmai prin lupta de clasă, încearcă s-o impună cel puțin la nivel formal. Nu este nici măcar cultura clasei dominate, adică cea populară a muncitorilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt interclasiste. Într-o mulțime de tineri, nimeni nu va mai putea să deosebească, după corp, un muncitor de un student, un fascist de un antifascist; or, acest lucru încă mai era posibil în 1968. Problemele unui intelectual ce aparține intelighenției sunt diferite de cele ale unui partid sau ale unui om politic, chiar dacă poate ideologia este aceeași. Aș vrea ca detractorii mei de stânga să înțeleagă că sunt capabil să-mi dau seama că, în cazul în care Dezvoltarea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o insistență oarbă, ce îl gratifică pe el și îi șantajează pe ceilalți, intelectualul italian mediu nu scapă nici o ocazie de a se arunca cu noblețe în apărarea unei întregi serii de cauze de-acum recunoscute de întregul corp al intelighenției ca fiind drepte: nu contează dacă până ieri el însuși le refulase, le ignorase, le considerase utopice și nepopulare. Una dintre aceste cauze este reforma închisorilor. Târât de un fel de raptus, intelectualul italian mediu, știind că se află total
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]