320 matches
-
ridica, prin mijlocirea ci, la contemplația superioară, inteligibilă. „Pentru că suntem făcuți din două părți, alcătuiți din suflet și trup, și pentru că sufletul nostru nu este simplu, ci acoperit ca de un văl, ne este cu neputință să ajungem la cele inteligibile, fără ajutorul celor corporale. Așadar, după cum prin cuvintele, pe care le rostim, auzim cu urechile corpului și înțelegem cele duhovnicești, tot astfel prin contemplarea cu ochii trupului ajungem la contemplarea duhovnicească”(Sf. Ioan Damaschin: Cultul Sfintelor Icoane, tr. D.Fecioru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dialecte chineze sînt tot atît de diferite, precum diferitele limbi romanice. Vorbim despre olandeză și germană că despre două limbi separate, deși unele dialecte ale limbii germane sînt foarte apropiate de dialectele pe care le numim olandeză și nu sînt inteligibile pentru vorbitorii altor dialecte, pe care le numim germană. O remarcă standard în cursurile introductive de lingvistică (atribuită lui Max Weinreich) este ca o limbă reprezintă un dialect dotat cu armata și flotă. Este îndoielnic că se poate oferi vreo
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lui tragică (nu pesimistă, cum sună clișeul încetățenit) rezultată din tensiunea ontic-antropologic (absolutul ființei - finitudinea conștiinței umane) și rațiune - afect, tensiune rezolvată de „dorul nemărginit” ce leagă, în chip reprezentativ românesc, umanitatea de univers. Opera este percepută în structuri, „sensibilul”, „inteligibilul” și „imaginarul” fuzionând în logos. Este valorizată gândirea mitică a poetului, prin apelul la logica dinamică a contradictoriului (Ștefan Lupașcu). Imaginarul subordonează sensibilul și inteligibilul, integrând și polii antinomici ontic (principiul) - antropologic („formele”). Sub semnul lui Aristarc anticipează Istoria... printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
regularităților dintr-un domeniu cuprinzător de fapte experimentale prin introducerea unui nou sistem de concepte și principii. Este ceea ce Heisenberg caracteriza drept „o schimbare a structurii gândirii”, care oferă înțelegerea unor noi domenii de fenomene, acele fenomene care nu sunt inteligibile în structurile de gândire proprii vechii teorii. Calitatea elementelor constitutive ale unei asemenea structuri de gândire de a reprezenta condiții a priori ale posibilității experienței este scoasă în evidență, arată Heisenberg, de marile dificultăți de a și le însuși și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii și științele. Ceea ce este istoric, local, propriu unei tradiții culturale limitate în spațiu și timp, nu a solicitat în aceeași măsură interesul său filosofic. Este sensul în care Kant a rămas atașat acelei orientări clasice a gândirii care valoriza inteligibilul în raport cu sensibilul, atemporalul în raport cu ceea ce este vremelnic, trecător, universalul în raport cu particularul. Blaga, dimpotrivă, a socotit că omul se realizează ca ființă deplină prin creația liberă de valori spirituale, creație care este întotdeauna cenzurată stilistic. Dacă accepta că în ordinea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Problema este aceea a intrării în cerc: Heidegger și Gadamer au propus soluția preînțelegerii întregului fără prealabila înțelegere a părților. Soluția lui Gadamer are în vedere preînțelegerea sprijinită de tradiție. Creditarea (anticiparea) perfecțiunii e un concept gadamerian suplimentar față de Heidegger: inteligibil e doar ceea ce prezintă o unitate perfectă de sens. Ipoteza este că atunci când interpretăm ceva presupunem că e ceva cu sens și adevărat atât în sine cât și în raport cu orizontul înțelegător. Putem anticipa asupra sensului citind, spre exemplu, titlul unei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care se subînțeleg totuși în lumina contextului gramatical". The Oxford Pocket Dictionary of Current English, Oxford University Press, 2007: "Ellipsis (pl. -ses): omiterea din vorbire sau din scris a unui cuvânt sau a unor cuvinte care sunt superflue ori sunt inteligibile din context; un șir de puncte care indică o astfel de omitere". OQLF, sub Banque de Dépannage Linguistique, s.v. Ellipse: "Elipsa constă în omiterea unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază, fără ca această omisiune să-i modifice sensul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
este absența grijilor (to amerimnon), în timp ce sufletul nelegiuit este strivit de ele. Eliberat de neliniștea provocată de bogății, separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibile și de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor. Mai ales aceste ultime teme sînt o dovadă a notabilei influențe a lui Evagrie Ponticul. Discursul despre asceză are multe elemente comune cu scrisorile și pare, așadar, că trebuie atribuit aceluiași autor. începutul tratatului Despre sărăcia de bunăvoie trimite la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la lucrările cercetătorilor, alte legi aveau să fie puse în vigoare. Limbajul personal idiosincratic trebuia evitat sau, cel puțin, limitat (Bronowski și Mazlish, 1960). Forma de prezentare, simbolistica și sistemul de notare utilizate de unul dintre membri trebuiau să fie inteligibile pentru ceilalți oameni de știință. Dintre toate aceste cerințe, probabil cea mai elocventă a fost obligația de tipărire a rezultatelor cercetării în publicația societății, Philosophical Transactions, fapt ce a permis ca Royal Society să dobândească un control rapid și consistent
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
trecerea la temă și la interpretare (dianoia)" (op. cit., p. 150). Pe de altă parte, Ricoeur (în Temps et Récit) echivalează mimesis-ul cu mythos-ul, legând punerea în intrigă de o experiență temporală: "a compune intriga înseamnă deja a face să reiasă inteligibilul din accidental, universalul din singular, necesarul sau verosimilul din episodic" (apud Antoine Compagnon, op. cit., p. 151). 58 J.L. Moreno, Psichotérapie de groupe et Psychodrama, PUF, Paris, 1965, apud Guy Rachet, Tragedia greacă, traducere de Cristian Unteanu, Editura Univers, București, 1980
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sau relațiile dintre „obiecte”: frumusețe, inteligență, delicatețe, teamă, neliniște, prietenie, iubire, ură etc. Substantivele abstracte denumesc obiecte nereflectate în conștiința lingvistică a subiectului vorbitor prin intermediul simțurilor. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două trepte: a) a sensibilului și b) a inteligibilului (logicului). Substantivele concrete reflectă lumea prin trecerea de la treapta sensibilului la treapta inteligibilului, cu asumarea celei dintâi. Substantivele abstracte reflectă lumea direct prin treapta inteligibilului. Unele substantive polisemantice pot fi abstracte prin sensul lor direct conceptual sau concrete prin înscrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Substantivele abstracte denumesc obiecte nereflectate în conștiința lingvistică a subiectului vorbitor prin intermediul simțurilor. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două trepte: a) a sensibilului și b) a inteligibilului (logicului). Substantivele concrete reflectă lumea prin trecerea de la treapta sensibilului la treapta inteligibilului, cu asumarea celei dintâi. Substantivele abstracte reflectă lumea direct prin treapta inteligibilului. Unele substantive polisemantice pot fi abstracte prin sensul lor direct conceptual sau concrete prin înscrierea în sfera „obiectelor” delimitabile și reprezentabile. Termenul frumusețe, de exemplu, este substantiv abstract
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simțurilor. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două trepte: a) a sensibilului și b) a inteligibilului (logicului). Substantivele concrete reflectă lumea prin trecerea de la treapta sensibilului la treapta inteligibilului, cu asumarea celei dintâi. Substantivele abstracte reflectă lumea direct prin treapta inteligibilului. Unele substantive polisemantice pot fi abstracte prin sensul lor direct conceptual sau concrete prin înscrierea în sfera „obiectelor” delimitabile și reprezentabile. Termenul frumusețe, de exemplu, este substantiv abstract când exprimă conceptul în sine: „Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pot conține în structura lor alte nuclee predicaționale, determinând astfel o creștere a gradului de complexitate a nucleului predicațional central și, prin aceasta, a unității sintactice care rămâne o propoziție complexă. Chiar dacă, teoretic, această dezvoltare se poate extinde până la limitele inteligibilului, practic, ea nu depășește, decât cu totul excepțional, gradul doi de derivare: „Și-ncepu să-i povestească acestui librar, care nu părea să fie ceea ce este, tot ce se întâmplase la Câmpulung.” (M. Preda) „Ce ne fu dat să auzim
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă foarte cunoscută și des repetată, este plictisitoare ; iar o formă complet nouă ar fi neinteligibilă - și este, de fapt, de neconceput. Genul literar reprezintă, ca să spunem așa, o sumă de procedee estetice aflate la dispoziția autorului și care sunt inteligibile pentru cititor. Scriitorul bun se conformează în parte genului așa cum există, și în parte îl lărgește. In generai, marii scriitori sunt rareori inventatori de genuri : Shakespeare și Ra-cine, Molière și Ben Jonson, Dickens și Dostoïevski folosesc genurile create de alți
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unui program strategic, cum este el produs, este el corect sau nu, există alternative posibil mai bune, cum se explică dificultățile și eșecurile neașteptate ale aplicării acestui program? O asemenea analiză promite a fi interesantă nu numai pentru a face inteligibile procesele tranziției în ele însele, ci și din punctul de vedere al construcției unei noi științe. Rădăcinile tranzițieitc "RĂdăcinile tranziției" Tranziția a început nu în 1989, ci mult mai devreme. Aș putea spune că ea s-a declanșat încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pentru a doua oară! - reputația pe care i-o face Platon, și numai el: platonizat până la exces, el apare cu greu în maiestatea a ceea ce a fost, după toate aparențele mai ironist, mai nostim, mai misterios, mai puțin devotat cauzei inteligibile decât ne lasă tradiția să credem. Un straniu trio de contemporani îi asociază într-adevăr pe Socrate atenianul, Aristip cirenaicul și Diogene cinicul într-o figură de stil subversiv care are de câștigat dacă va fi disociată de magnetismul platonician
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și îndeamnă la o existență jubilatorie; în ce-l privește, Platon propovăduiește ideile, conceptele pure evoluând într-o lume celestă; el se închină unei puteri demiurgice și dă zeilor puterea arhitectonică asupra lumii, ne învață să întoarcem spatele sensibilului în favoarea inteligibilului, în sfârșit transformă existența într-o perpetuă ocazie de renunțare. Doi oameni, două lumi, două tradiții care se opun punct cu punct. Aceste două feluri de a fi în lume, de a o vedea și a o gândi sunt absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxos a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. 6 Moartea morții. În opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post-mortem, pentru a te teme de zei sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
obținerii titlului de Doctor of Philosophy. În primul text, articulam, la cerere, propria mea viziune epistemologică în ce privește domeniul Științelor comunicării, în al cărui studiu mă angajasem. Textul al doilea constituia o interpretare a propriilor mele teze, astfel încât ele să devină inteligibile publicului meu de atunci: comisia doctorală, alcătuită din cinci membri, trei specialiști pe domeniul Științelor comunicării, unul venind dinspre pop cultura americană și un profesor de filosofie. Cum scriam în alt context 64, acele texte au devenit parte din teza
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de la Început a vieții de cuplu? Nu. Este cu totul altceva. Ea reprezintă În primul rând rezolvarea conflictului nevrotic al individului care a suferit un eșec În cadrul cuplului său. Cauzele care au dus la ruperea si dizolvarea cuplului trebuie făcute inteligibile Întrucât În caz contrar ele vor persista ca acuze reciproce Între foștii parteneri ai cuplului, iar aceștia le vor proiecta asupra unor alte persoane cu care vor veni În contact. este un proces dublu: pe de o parte este lichidarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celor ce le ocupă și care sunt exterioare una celeilalte, dar definibile unele în raport cu celelalte; formulele de raportare reciprocă a pozițiilor sunt de tip spațial (apropiere, distanță, deasupra, dedesubt, periferie, centru). Acest spațiu ce descrie relațiile dintre diferitele poziții face inteligibile practicile agenților care nu derivă din caracteristici intrinsece ale acestora, ci din poziția pe care o ocupă în spațiul social. Spațiul social este construit în așa fel încât agenții sau grupurile se distribuie în funcție de mărimea capitalului economic și a celui
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
17), acestea sunt puse în mișcare prin influența a două principii contrare: După cum iubirea și ura își câștigă dominația () asupra tuturor lucrurilor, Universul ia ființă sau este distrus într-o neîntreruptă succesiune, sunt principii motor acționând asupra elementelor imperceptibile simțurilor, inteligibile prin intermediul rațiunii . Empedocles a considerat aceste elemente ca egale calitativ, cantitativ și temporal , nașterea () lor fiind explicată prin unitatea lor, iar moartea ( prin separare întrucât nimic nu poate fi adăugat sau eliminat din suma lor (fr.17). Iubirea și ura
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
animam referri), însă la Sufletul pur, neatins de materie, de degradare, de dualitate (Ι, 69 anima enim aliena a silvestris contagione materiae) ca un creator față de creația sa (tantum se auctori suo ac sibi debens). Sufletul este termenul mediu între inteligibil și natura sensibilă, corporală pe care o produce în conformitate cu rațiunile seminale ( ) care imită Ιdeile; denotă putere de asimilare cu toate calitățile, adaptabilitate extraordinară la fiecare datorită abilităților în trasformare (ascensus - descensus) Plοt. IV, 8, 7, 58 Εnn. Noțiunile de aritmetică
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]