52,225 matches
-
Extinderea analogică a unor construcții sintactice sau tipare de derivare de la unul din termenii în raport de antonimie la celălalt poate fi sursa unor jocuri de cuvinte intenționate, dar și a unor erori șocante, absurde și comice. Pentru extinderea cu intenție umoristică a unei construcții de la un antonim la celălalt se poate cita jocul de cuvinte "e rău de-a răulea. Că de-a binelea n-are cum fi" (22, 8, 1991, 5) sau - chiar dacă nu mai e vorba de antonimie
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
ani. S-a întâmplat că atunci când m-am oprit din scris poezie să încep pe dată să scriu proză. Sunt încredințat că sensiblitatea a rămas aceeași dar pur și simplu a migrat către un mijloc de expresie diferit. Este în intenția dvs. să creați un nou gen literar, un hibrid între proză, poezie și dramă? Hibridizarea e marea descoperire a Fluxului Conștiinței, dar ea s-a manifestat fără opreliști mai ales de la 1950 încoace. Recurgeți la ea cu premeditare ori din
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit 'fapt' și 'ficțiune'. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în intenția de a construi o realitate alternativă. Mai bine zis o realitate mai intensă, în care forțele sacre ale lumii sunt la fel de evidente ca și lucrurile foarte familiare. Ați scris cea mai izbutită biografie care există a lui T.S. Eliot, o
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
distrugere sigură a intimității, a securității ultime. Nu de puține ori, în jurnal, autorul își notează reacțiile aberante, aproape clinice, rezultate din starea continuă de suspiciune (cu grijă alimentată de aparatul Securității). Uneori autorul adaugă note care-i precizează clar intenția: tinerii constituie o țintă importantă a acestei cărți. Notele precizează realități banale pentru cei care au trăit epoca, însă extrem de prețioase pentru cei care trebuie s-o reconstituie de la zero. Un bun exemplu este nota pentru sintagma "deține mașină de
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
poate spune că ar fi avut reacții emoționale în acestă problemă. Atît doar că în timp ce premierul Năstase se afla la Moscova, Ambasada Federației Ruse la București dădea publicității niște Teze referitoare la această vizită. Una dintre ele se referea la intenția României de a adera la NATO, considerată de Ambasada Federației Ruse ca "îngrijorătoare". Apropo de uzanțe diplomatice, Kremlinul recurge la licențe care nu pot scăpa observatorilor. Căci e imposibil de crezut că Ambasada Federației Ruse la București dă publicității de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
nepotrivită, apoi, să spui că în mediile intelectuale circulă opinii din cele mai negative despre carte! Dirijarea discuției, iat-o, din capul locului, așa că articolul care o deschide, al directorului revistei, aproape că nu ne mai miră. Nu stă în intenția Cronicarului să ridice probleme de fond legate de Omul recent. România literară va găzdui ea însăși o dezbatere, opiniile vor fi strict individuale, cum e firesc. Ceea ce ne-a șocat în grupajul din Observator e maniera de abordare a cărții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
în fapt bieți cimpanzei mediatici rătăciți pe o scenă dezolant de goală și luați de marele public drept ceea ce nu sunt, tocmai din cauza cumplitului vid de personalități reale..." Înainte de a-și șterge cașul de la gură, dl Protopescu face procese de intenție lui Cioran (într-un articol anterior) sau dă cu mătura pe o scenă pe care nu s-a cocoțat bine. A doua presupoziție, la fel de urîtă, se citește printre rîndurile articolelor semnate de dnii Adrian Miroiu și Gabriel Andreescu. Acesta din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
spus că această lege i-ar viza, în primul rând, pe ziariști. Cu ocazia lui "Armageddon II" ei l-au mâniat rău de tot pe dl. Năstase. Numai că "documente secrete" poate să-și procure oricine, și chiar dacă nu are intenția să le "folosească ori transmită" pentru pedesiștii cu sau fără grade tot aia e! Pericolul fără precedent reprezentat de această lege constă nu în ceeea ce face un cetățean, ci în ceea ce i se poate pune în cârcă. E suficient
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
copilăria speciei și copilăria limbajului se amestecă insesizabil și inseparabil, indiferent de fluiditatea lui și de instabilitatea sa formală, rămîne unul aproape obiectiv, ingenuu prin însăși natura lui, adică nemarcat de voința explicită a pictorului și incapabil să exprime vreo intenție didactică sau vreo atitudine etică. Stilistic, această situație este concretizată prin ductul spontan al liniei, prin curbe calde, prin cromatică transparentă și prin trasee ezitante și imprevizibile. Absorbit în propria sa materie, în propria sa imaginație și în propriul său
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
în calcul, așa cum ne propun cîțiva fani ai Călinescului, factori marginali precum intonația cu care au fost citite în public unele texte ditirambice ori mimica schimonositoare ce le-a însoțit? E limpede că, de-ar fi funcționat și o oarecare intenție autopersiflatoare, ea ar fi fost subordonată histrionismului adulator, corespondent unei "înalte sarcini" de partid și de stat, care era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
standard - în cazul împrumuturilor moderne. Cum vorbirea necultivată are totuși tendința de a continua să le aplice, alternanțele sînt percepute în genere ca un fapt nu atît arhaic, cît popular. Cuvinte cu alternanțe - vocalice sau consonantice - sînt folosite azi cu intenții umoristice, parodice, ca exemple de forțată adaptare și autohtonizare a lexicului neologic. Desigur, o serie de forme se plasează în zona incertă a variației, în care norma e mai mult sau mai puțin arbitrară iar uzul adesea o ignoră. Cazul
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
noi, pe care le presupunem încă imperfect integrate sistemului lingvistic românesc, alternanța - dacă apare - șochează: "toner, cerneală, riboane" (anunț de mică publicitate, România liberă = RL 1873, 1996, 15). E destul de clar că adesea aceste forme sînt voite, căutate, construite cu intenție glumeață. Unor substantive mai noi, cărora pluralul în -uri nu le afectează corpul fonic, li se adaugă desinența de plural -e, cu efect imediat de producere a alternanței. Apar astfel forme ca laptoape - "să ne scoatem din raniță laptoapele" (Academia
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
tot există un Minister al Culturii, atunci este firesc să ne întrebăm ce face această instituție pentru a încuraja arta autentică și pentru a descuraja înlocuitorii acesteia. Răspunsul este: zero barat. O!, desigur, există programe, comisii, funcționari, buget, fonduri, bune intenții. Dar rezultatul general rămîne cum am stabilit: zero barat. Scuza noastră cea de toate zilele - insuficiența banilor - este un voal prea subțire pentru a ascunde incompetența, lipsa de inițiativă, absența ideilor deștepte. Să luam un exemplu. În urmă cu cîțiva
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
prezență publică este încă sub nivelul lor valoric sau care urmează acum să-și acrediteze un statut conform cu indiscutabila lor înzestrare. Expozițiile organizate pînă în acest moment, Florin Niculiu, Paula Ribariu, Sabina & Jean Negulescu și Adrian Chira, trimit implicit către intențiile galeriei și indică fără dubii spațiul valoric pe care acesta încearcă să-l acrediteze. Cea mai recentă dintre manifestările organizate aici, expoziția de pictură a Ioanei Panaitescu, are și ea multe puncte comune cu acțiunile precedente, mai ales acelea care
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
corectă despre un caz special de priză la publicul adolescentin și un ton acru de "dascăl" cu tema "toate-s vechi și nouă toate". Poate părea ciudat că analizez o opinie desprinsă dintr-o bucată literară, că fac proces de intenție unde nu trebuie. Dar una dintre caracteristicile lui Gârbea este că face proză scurtă cu "morală". Un soi de fabule, unele foarte haioase, pentru ca la sfîrșit să dea cu bîta-n baltă - pentru că fabulă fără morală nu se poate. în proza
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
de influența pe care a exercitat-o asupra Hanului lui Mînjoală. Mai apare apoi un fragment din Din bătrâni. Narațiune istorică. Volumul II. Manea, urmat de un fragment din romanul Cel din urmă armaș. Selectarea acestor texte e dictată de intenția lui Ungureanu de a face cunoscute și eventual de a reabilita aspecte ale operei lui Slavici care au suferit dizgrația cvasi-generală a criticilor, motiv pentru care au rămas obscure. Sunt menționate chiar texte care n-au fost incluse în ediția
De la Mara la evrei and maghiari () [Corola-journal/Journalistic/14374_a_15699]
-
cult românesc. Elementele de origine turcă sînt fie vechi (unele probabil cumane) și perfect asimilate (dușman, musafir, mioriticul cioban), adesea intrate în uzul popular (odaie, cișmea, dușumea), fie clar marcate - caz în care folosirea lor nu e automată, ci denotă intenții stilistice: evocă un aer de epocă, nuanțe depreciative, comice etc. (matrapazlîc, bucluc, alișveriș, tulumbagibașa). Turcismele nu amenință deci stilul înalt, filosofic, eseistic, limbajul culturii și al științei, limbajul religios; sînt legate doar de viața cotidiană - cea mai puțin importantă pentru
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
în acest scop a fost înființată subcomisia care i-a fost dată pe mînă și atunci a întors-o pe �înghețarea apelor". Or, aici dl Predescu trimite la expresia binecunoscută "Minți, de îngheață apele!". Cronicarul nu-i face proces de intenție distinsului senator, asta e limba română. În privința elementelor răsculative, îl asigurăm pe dl Predescu - luînd ca martore toate dicționarele limbii române - că acest cuvînt nu există. Creația sa lexicală e o inepție. Dacă dl Predescu nu e convins de opinia
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
director de imagine și documentarist), Franzela exilului, cu subtitlul "Caragiale la Berlin" (produs de Fundația Arte Vizuale). FAV a editat și o casetă video cu filmul, pe coperta căreia citim: "În 1905, Ion Luca Caragiale se instala în Germania, cu intenția de a-și petrece acolo restul zilelor. Avea 52 de ani, era obosit de ofensele și decepțiile suferite în țară. După un secol, călătorim la Berlin pe urmele lui, încercînd să aflăm: cum a trăit Caragiale în exil?" Cum a
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
cu mai bine de trei ani, Mircea Mihăieș a publicat în revista „Cuvîntul" un text dureros și pe alocuri patetic despre inutilitatea actului critic în atît de bezmetica noastră perioadă de tranziție. în chip firesc articolul se încheia cu anunțarea intenției autorului de a renunța la cronica literară, o specie publicistică foarte solicitantă pentru cel care o practică, dar aflată, la vremea respectivă, ca și acum, într-un evident deficit de cititori. Exagerînd puțin se poate spune că, în general, cronicarul
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
adevărat! Așa cum se fac programe pentru a ajuta dezvoltarea zonelor defavorizate din România, ar trebui să existe programe pentru ajutorarea copiilor defavorizați de la țară, cu un sistem de burse speciale pentru cei care au o inteligență remarcabilă. Nu contest bunele intenții ale programului "cornul și laptele", dar cred că e la fel de important ca un copil de la țară, cînd atinge vîrsta adolescenței, să fie ajutat să-și încerce norocul la o facultate. Iar mai devreme, să poată da examen la liceu, cu
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
n. D.H.), sub direcția lui Ion Cristoiu. Datorită succesului, Editura a ținut neapărat să-l tipărească sub formă de carte. Atunci am fost nevoit să-i zic Aventuri aproximative. Fiindcă "sinistra" se apucase și ea să-și scrie memoriile (în intenție), la al patrulea volum, tov. Dulea sau ceva pe-aproape, de la Consiliul Culturii, m-a chemat și mi-a declarat că noi, românii, nu suntem un popor de aventurieri. Și că să-i dau imediat, pe loc, alt titlu. Și
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
serioase. La iezuiți - cură morală... tehnică... exerciții spirituale... sau căile de ocolire a adevărului, confesiunilor stânjenitoare... reservatio mentalis, amphibologia (echivocul, ambiguitatea) cele două cazuri în care este îngăduit să-ți induci în eroare aproapele... Sau: Nu actul în sine, ci intenția celui care actioneaza, produce criteriul judecății morale. Tot dreptul european de mai tarziu al lui Democrit, reluat de Aristotel și care implică liberul arbitru. Caiet cuprinzând pe larg obsesia iezuita. Exemple: Iezuiții se bazează pe etică nicomahică a lui Aristot
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
Nicolae Manolescu avea dreptate să considere că destructurarea pe care o produce lirica bacoviană drept una deliberată și să afirme, astfel, caracterul "intențional" al ironiei și parodiei: cum altfel ar putea fi interpretat un poem precum Scîntei galbene, de pildă. Intenția din aceste versuri mi se pare în afară de orice dubii: Vom spune că toamna a venit... foarte trist -/ La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva,/ Însă m-a trezit un glas pozitivist.../ Vînt umed, și frunza zboară undeva/ Am
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]