913 matches
-
psihicului, anume: Fiecare din aceste funcții are un rol important în unitatea psihicului, fiecare contribuie cu ceva la construcția și acțiunile subiectului. Percepția este canalul informațional prin care psihicul primește mesaje purtătoare de modalitate. Reprezentarea este procesul psihic spontan, incontrolabil intențional, prin care este extrasa forma realității, adică fenomenalitatea, din mesajul perceptual. Intelectivitatea este ansamblul de proceduri mentale, construite lingvistic, prin care alcătuirea reprezentării este precis discriminată structural și interctic, semnificată lingvistic și asamblată cauzal. Afectivitatea este acea capabilitate subtilă a
Psihic () [Corola-website/Science/309600_a_310929]
-
didactic episoadele de mărturie directă, se desenează o teza a piesei, aceea că există cineva care beneficiază de conflictele armate ce se înmulțesc fără încetare în Africa și Orientul Mijlociu, că există un interes - și, putem înțelege, chiar o cauză directă, intenționala, a întreținerii războaielor -, explicație care pare să sub<spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR">i</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="fr-FR">ntindă însă situații istorico-biografice foarte variate. Dar astfel prezenta acestei cauze comune sugerate aici și
Povești și povești. Despre piesa de teatru „Corp străin” () [Corola-website/Science/296176_a_297505]
-
Husserl afirmă că a spune ""gândesc"" nu are nici un sens. Ar trebui spus ""gândesc aceasta"", pentru că principala caracteristică a "conștiinței" este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei înseși, de a avea un conținut: ea este astfel ""intențională"", este conștiința a ceva. Această teză a fost reluată de Merleau-Ponty în "Phénoménologie de la perception" ("Fenomenologia percepției", 1945). În filozofia sa, Sartre reconsideră noțiunea tradițională de ființă, preluând distincția fundamentală hegeliană între în-sine și pentru-sine. Clasic se afirma: există ceea ce
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
e aceea a infinitului: ""Omul este o pasiune inutilă"". Între aspirație și dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluția este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă. Libertatea umană este o evidență: acțiunea este prin esență intențională. Libertatea este neantizarea în-sinelui. Suntem liberi în fiece clipă, deoarece avem în orice moment posibilitatea alegerii. Când nu alegem, înseamnă deopotrivă că "am ales" să nu alegem. (Chiar și cel care este chemat la război are întotdeauna de ales între
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
Centrale. În 1917 devine membru fondator și fruntaș al unei noi formațiuni politice: "Liga Poporului", devenită Partidul Poporului, sub conducerea generalului Al. Averescu iar în 1919 este ales senator pe listele Partidului Poporului. În 1922 publică lucrarea "Reforma învățământului", materializare intențională a lui Negulescu de a realiza o reformă a învățământului românesc. Revine, în martie 1926, titular, în noul guvern Averescu, la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Tot în 1926, publică lucrarea "Partidele politice" la Editura Cultura Națională, din București. În
Petre P. Negulescu () [Corola-website/Science/299620_a_300949]
-
exist"), Husserl afirmă că a zice ""gândesc"" nu are nici un sens. Ar trebui spus ""gândesc aceasta"", pentru că principala caracteristică a "conștiinței" este de a se răsfrânge asupra altui lucru decât asupra ei însăși, de a avea un conținut, ea este ""intențională"", este conștiința a ceva. Între anii 1901 și 1916, Husserl predă la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată școală de Fenomenologie, și publică opera sa capitală " Idei asupra unei fenomenologii pure și asupra unei filosofii fenomenologice" ("Ideen zu einer reinen
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
acționa specific, a răspunde corect și rapid la un stimul fenomenal, social sau personal. Dispoziția caracterizează tocmai complexitatea operantă și afectivă a subiectului, condiționarea sa de foarte mulți factori endogeni sau exogeni, mai mult sau mai puțin previzibili și controlabili intențional. De regulă o proastă dispoziție manifestată de un om obișnuit, fără responsabilități sociale deosebite, sau necuplat cu o situație foarte importantă și presantă, nu are efecte negative decât asupra sa și eventual asupra celor din jurul său, dar o indispoziție explicitată
Dispoziție () [Corola-website/Science/309521_a_310850]
-
în măsura în care condiția umană decid că este comică și decid astfel numai în măsura în care definesc comedia ca fiind ultimul și cel mai tulburător stadiu al tragediei. Dar să nu facem filozofie. Acolo, ca să rezum, este singurul loc unde cunoașterea este într adevăr intențională și înalt pragmatică. Devine contextul autocunoașterii, iar aceasta, contextul recunoașterii. Mai sunt eu, cu toate ale mele? Am devenit sau sunt pe cale să devin altcineva, nedorit, neașteptat, inacceptabil? Și încă: mai sunt, ori cine ocupă locul e doar o alcătuire
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
nevoie de gură decât de cap, dar și în străinătate lucrează în mare parte gura, fără ca crierii să știe mult despre aceasta. Ci în străinătate în genere nu prea iau oamenii gazetele în serios întrucît s-atinge de partea lor intențională. Se știe că sunt făcute pentru a trezi patimele societății și a crea în public atmosfera ce-i trebuiește guvernului sau adversarilor săi spre a inaugura suirea unora și coborârea altora; în sfârșit presa nu-i cu mult mai mult
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Ne oprim la doi autori din veacul trecut, Guénon și Husserl, care, deși au avut programe diferite de cercetare, au ajuns la unele rezultate comune privind ascensiunea omului. Guénon a fost pasionat de tradiții și ezoterism. Husserl rămâne autorul fenomenologiei intenționale, un alt mod de a pune în evidență rolul activ al subiectivității umane. Întâmplător, și unul și celălalt au făcut studii de matematică și filosofie. Meditând asupra problemei practice a crizelor, fiecare a ajuns la câteva idei majore: fie că
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
zeci de mii de ani de către Guénon, adeptul ciclicității susținută de vechii indieni) sau, după doar circa trei mii de ani de formare a Europei spirituale prin greci și romani, la modernii care, naturalizând spiritul, vor trebui să practice fenomenologia intențională, după Husserl. Ambii autori au analizat problemele modernității în perspectiva intuitivă a rolului determinant al principiilor spirituale în întreaga existență (Guénon) ori a intuirii esențelor (Husserl). Ei au pus în antiteze, dar au și pledat prin critici mai aspre (Guénon
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
autori au analizat problemele modernității în perspectiva intuitivă a rolului determinant al principiilor spirituale în întreaga existență (Guénon) ori a intuirii esențelor (Husserl). Ei au pus în antiteze, dar au și pledat prin critici mai aspre (Guénon). Prin filosofia fenomenologică, intențională, se reface încrederea în spirit și în lupta cu decăderile vieții. Ambii au susținut ridicarea cunoașterii din planurile "de jos" ale materialității, utilității, bunului-simț în cele ale spiritualității sprijinită pe forme de științificitate. Guénon susținea plasarea în planul metafizic a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din ideile husserliene le-a folosit în elucidarea subiectelor din voluminoasa lucrare de filosofie, terminată în anul 1940, Doctrina substanței, publicată de-abia în anul 1988. Numărul pasionaților de fenomenologie ca o nouă cale de evidențiere a importanței subiectivității umane intenționale a crescut la noi și peste Ocean. Atât scrierile lui Guénon, cât și multe din cele ale lui Husserl (traduse în limba română după 1989) au fost apreciate de tot mai puțini români iubitori de filosofie, sustrași fie de lupta
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
inițiative reparatorii ale Occidentului. O explicație mai abstractă a crizei umanității europene a susținut Ed. Husserl în anul 1935, la venerabila vârstă de 76 de ani. Filosoful era îndreptățit să se refere la propriul sistem speculativ, denumit "fenomenologie transcendentală" sau "intențională". Această construcție i-a fost sugerată în cursuri de către profesorul său vienez, Franz Clemens Brentano (1838-1917). Husserl a dezvoltat câteva din problemele conștiinței intenționale perceptive, a rolurilor ei în existența și cunoașterea umană, blocate de fenomene degenerative și boli (în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de ani. Filosoful era îndreptățit să se refere la propriul sistem speculativ, denumit "fenomenologie transcendentală" sau "intențională". Această construcție i-a fost sugerată în cursuri de către profesorul său vienez, Franz Clemens Brentano (1838-1917). Husserl a dezvoltat câteva din problemele conștiinței intenționale perceptive, a rolurilor ei în existența și cunoașterea umană, blocate de fenomene degenerative și boli (în sens metaforic, n.ns) ale națiunilor europene. Înlăturarea acestor fenomene se poate face prin "terapeutica naturală" de sorginte empirico-tradițională sau/și prin "medicina naturalist-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prelucrate profitabil de firme ale celei mai mari țări din Vestul Îndepărtat. Ne îndoim că sinceritatea și dezinteresul pretins de corporația colonizatoare ar fi mai reale decât al celorlalte firme care au exploatat din antichitate aurul Apusenilor. Dacă prima "călăuză intențională" spre o nouă formă de viață, dominată de ideile normative specifice vieții intenționale, era doar "presentiment viu", grecii antici, favorizați și de exemplele unor popoare din jur, au mers mai departe prin filosofie și științe. De aici, au trecut la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
îndoim că sinceritatea și dezinteresul pretins de corporația colonizatoare ar fi mai reale decât al celorlalte firme care au exploatat din antichitate aurul Apusenilor. Dacă prima "călăuză intențională" spre o nouă formă de viață, dominată de ideile normative specifice vieții intenționale, era doar "presentiment viu", grecii antici, favorizați și de exemplele unor popoare din jur, au mers mai departe prin filosofie și științe. De aici, au trecut la "un tip uman aparte, care, deși trăiește în finitudine, tinde către polul infinității
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și de care este strâns legat, asupra căruia ne oprim acum. Dacă la primul nivel baza poziționării noastre este o situație de ordin emotiv, la al doilea nivel raportarea se face prin intermediul judecății, adică a unei conceptualizări deschise, operative și intenționale a sistemelor de cunoaștere, perfecte și unidimensionale; epistemologie pe două dimensiuni îndreptată critic spre unidimensionalitatea științei exhaustive. Nu este vorba, ca să spunem așa, doar de simpla identificare a limitei orizontale a științei, ci și a limitei verticale, în sus sau
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nu este dedusă; locul ideii este luat de structura transcendentală. Analitica, dintr-un sistem de raporturi, devine o lege concretă a activității minții. Inteligibilitatea se identifică deci cu transcendentalitatea. Identificarea gândirii cu ființa, care în cadrul acțiunii teoretice greco-clasice era doar intențională, în idealism devine reală, prin reducerea ființei la gândire și a gândirii la propriile structuri transcendentale. Esența acțiunii teoretice, ca depășire a particularului și a fragmentarului într-un raport logic universal și caracterizat de necesitate, este aceeași, atât pentru gândirea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
parte a sensului însuși. Recuperarea sensului presupune identificarea unui scop, a unei finalități și conturarea unui angajament; implică la nivel existențial contextul teoretic și are consecințe operative, mobilizând întreaga persoană. Scop, finalitate, angajament, sunt și ei termeni ce indică direcții intenționale cărora trebuie să li se dea conținut, un conținut global ca și conținuturi particulare, sectoriale. Tocmai de la aceste arii regionale, de la aceste domenii particulare vom începe discursul care, în sfârșit, a ajuns să abordeze temele principale. Ce aspecte ale reflecției
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe care le-am amintit, simte nevoia să se elibereze de o serie de judecăți, și deci de evaluări tradiționale, sau, în orice caz, consolidate și înțelege «propria corporalitate» ca expresie vitală, ca «rezervă de sens», ca nivel inițial și intențional deschis spre expresii tot mai ample. Într-un cuvânt, sesizează corporalitatea proprie ca încărcată de semnificații de descoperit și de interpretat, iar în raport cu ea vede retrezindu-se acel sentiment de mirare, ce marchează începutul unei noi faze de reflecție filosofică. Pe lângă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și al comunicării intersubiective, este una dintre acele teme al căror discurs pare să redobândească un interes viu și o semnificație bogată. Sexualitatea este socială prin natură, are la bază instinctul procreării, califică viața emoțională și pune în mișcare relații intenționale de simpatie și de repulsie. Socialitatea la rândul ei, în forma cea mai elementară de exprimare, se poate spune că ia naștere în contextul larg al sexualității. Vorbind de sexualitate ne dăm seama că e vorba, în fond, de o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este condusă de către filosof. Condamnarea la moarte a filosofului este imaginea opusă, dedusă din același context conceptual. Așa încât, între filosof și puterea politică se constituie un raport ce nu cunoaște compromisuri, tocmai datorită naturii filosofiei socratico-platonice, adică a integralității sale intenționale și reale, sau imaginată ca fiind reală. Pe plan paideic filosofia este educare pentru moarte, însă valoarea ce trebuie atinsă nu este moartea, întrucât moartea este calificată de acel ceva pentru care se moare. Se poate muri dezordinii simțurilor și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
legăturile dintre filosofie și putere nu sunt legături dictate de un câștig ocazional (chiar dacă această componentă este deseori prezentă), ci se înrădăcinează în natura filosofiei. Trebuie spus că legătura structurală dintre filosofie și puterea politică este doar un ideal normativ, intențional prin definiție. Dacă s-ar realiza pe deplin ar duce la apariția celei mai rele dictaturi, cea a spiritului, dictatura ideii. Observând mai îndeaproape raportul dintre filosofie și putere în cadrul speculativ pe care ni l-am propus, putem să identificăm
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
aici: personalismul nu ar fi o filosofie în adevăratul sens al cuvântului și nici o ideologie (în sensul negativ al termenului), ci o anti-ideologie, un «fenomen» deci «de reacție». De aceea, personalismul s-ar caracteriza ca o aspirație speculativă, o direcție intențională a gândirii, strâns legată de activitatea practică și de o puternică însemnătate existențială. Filosofia în adevăratul sens al cuvântului, merge dincolo de această atitudine și intenționalitate, întrucât implică o elaborare teoretică articulată, de care personalismul nu este interesat, fiind angajat cu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]