853 matches
-
cognitive sau cu bune intenții, este probabil ca aceste cunoștințe, care nu presupun prea multă reflecție și sunt rapid exprimate, și aproximările pe care le conțin să constituie baza pentru diverse forme de discriminare, intenționate și care fac mult rău. Intenționalitatea, manipulată În special În anchetele privind atribuirile cauzale, este Într-adevăr componenta principală a comportamentelor și a anumitor prejudecăți, dând sau nu naștere unor forme mai mult sau mai puțin politizate de xenofobie, rasism sau respingere afirmată a celuilalt. Unii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
au făcut necesară controlarea și manipularea unui număr mare de relații între indivizi, solicitând în același timp o „inteligență machivellică” (Byrne 1996), o toleranță față de prezența imediată a unor potențiali competitori și o abilitate de transmitere a stărilor mentale și intenționalității (Burkart et al. 2009) fără echivalent în lumea altor primate. Trăsăturile antropologice și capacitatea cerebrală documentată a primelor hominide lămuresc ușor preferința majorității paleoantropologilor către analogii extrase din primatologie, pentru imaginarea primelor societăți umane (Clark 1997; Foley & Lee 1996). Semnificativ
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ca act psihic se distinge de obiectivitatea conținutului cunoașterii. În acest caz, fenomenologia va deveni calea indicării constituirii concrete a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos), și transcendentalul va deveni în final intersubiectivitatea, căci și esența presupune mereu existența. Expunerile celor doi filosofi privind "crizele lumii moderne"/"criza Europei spirituale" (dacă Guénon a prezentat
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
duce la excluderea faptului ca acesta să fie în același timp element de comunicare intersubiectivă și ca însăși încrederea în eficacitatea gestului să crească odată cu extinderea comunicării și să fie confirmat de convergența, ba mai mult, de identitatea gesturilor colective. Intenționalitatea simbolului se manifestă comunitar. În jurul universului simbolic realizat de gestul religios se formează deci o comunitate, pentru membrii căreia un astfel de gest religios este un instrument de comunicare, mai mult, de comuniune. Atitudinea devine astfel obicei întrucât geneza interioară
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un sentiment, de multe ori abia simțit, alteori stringent, de nostalgie. Nostalgie de ce anume? Obiectul acestei nostalgii are de multe ori un chip nedefinit, dar în urma unei reflecții mai profunde și calme dobândește trăsăturile a ceea ce dă valoare vieții. Această intenționalitate globală este tipic religioasă iar acel chip nedefinit are trăsăturile Absolutului. «Nostalgia Absentului» se identifică cu «lupta pentru sens» căreia îi este și structura cea mai profundă, îi lărgește orizontul și totodată dispune să poată fi primită. O nouă frontieră
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
evidentă cerința de sens, o cerință care, pentru a fi realizată, implică o luptă, un efort de a descoperi simbolurile, de a le interpreta și de a depăși conflictele de interpretare ce s-ar putea ivi. La fel de clară este și intenționalitatea religioasă a acestui mod de a face filosofie ca interpretare: simbolul, referința, dublul sens, sunt toate figuri ce izvorăsc din analiza unei experiențe a sacrului. «Noua graniță» este o experiență folosită nu doar pentru a indica conținuturi și mijloace noi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
filosofului. Idealul său este acela de a îmbrăca ideea, de a lumina experiența conferindu-i trăsăturile idealității, de a demasca sugestiile forței, ale violenței. Există o intenție de a lămuri și înțelege totul în adâncul inimii filosofului, și tocmai această intenționalitate este criteriul pentru care se consideră oportună evaluarea raportului ei efectiv cu puterea politică. Filosoful nu are mijloacele, nici tehnicile puterii, cu toate acestea poate alege să devină consilierul celui puternic. Filosoful caută brațul secular. În această căutare, nelipsită de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deci «de reacție». De aceea, personalismul s-ar caracteriza ca o aspirație speculativă, o direcție intențională a gândirii, strâns legată de activitatea practică și de o puternică însemnătate existențială. Filosofia în adevăratul sens al cuvântului, merge dincolo de această atitudine și intenționalitate, întrucât implică o elaborare teoretică articulată, de care personalismul nu este interesat, fiind angajat cu precădere în protestarea morală față de concepțiile și situațiile ideologice. Lăsând la o parte problema identității personalismului, am dori să subliniem că filosofia, ca deschidere problematică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
îndepărtarea falselor raționalizări și a consecințelor lor concretizate în forme de exercitare a puterii politice. Angajarea în această direcție nu comportă o singură formă de atitudine. Am identificat câteva, diferite între ele prin determinările lor operative, dar inspirate din aceeași intenționalitate etico-politică. «Libertatea și solitudinea» definesc, de departe, modalitatea de participare și revoltă și totodată de exercitare a unei influențe indirecte și pe termen lung; figura «consilierului principelui», care este, mai mult sau mai puțin latent, întotdeauna un opozant, indică aportul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de lumini irizate. Obiectele mici, numeroase aici, și intitulate de autor Deal — vale sau Păsăăi, scot din realitate materia, trimițând cu gândul la Brâncuși, dar altfel, pentru că presiunea aerului descărnează orice iluzie de realitate și pare că nu putem sesiza intenționalitatea care se datorează numai gravitației. Un corp ciudat, ca un horn în cruce, vopsit în acea culoare albastră cu care se mai vopsesc arareori casele pe la țară și numită în popor sineală, este aici locuința unui duh care ține sub
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
de pe Everest, și infinit de multe sisteme posibile de reprezentare adecvată a acesteia; există o realitate socială, fapte sociale, ca vînarea unui leu de către hiene, iar unele dintre faptele sociale devin, prin atribuirea de funcții-statut obiectelor, prin ceea ce Searle numește intenționalitatea colectivă, instituții sociale, așa cum sînt dolarii americani. Ierarhia de fapte, de la cele brute, la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive; Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
urmează să fie comunicat. Explicația completă sau repetițiile, chiar dacă sunt indicate uneori, pot da comunicării didactice un aspect de monotonie. C. Cucoș vorbește și despre importanța tăcerilor În comunicare. Tăcerea nu este lipsită de semnificații; sensul acesteia este dominat de intenționalitatea circumstanțelor: tăceri indiferente, tăceri-nedumeriri, tăceriproteste, tăceri-vinovății, tăceriaprobări sau tăceri-obraznice. Când suntem stingheriți neștiind răspunsul la o Întrebare, noi comunicăm implicit ceva. Această tăcere e deosebită de tăcerea omului plictisit sau de tăcerea meditativului, de tăcerea impusă prin “reducerea la tăcere
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93353]
-
și formate din aceleași lexeme și din aceleași construcții sintactice. Singura deosebire dintre ele constă în aceea că unul este parte a unei structuri artistice, iar celălalt nu. (I.M. Lotman, 1970, p. 83) Diferența între jurnalism și literatură stă în intenționalitate și în scop (a informa, a comunica vs a emoționa, a crea efect estetic), dar și în structură, așa cum arată exemplul lui Lotman: „Tatăl citește ziarul”. În acest caz (neutru, constatativ), semnificația semnelor apare treptat, într-o succesiune temporală anume
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
morală sau un detaliu de comportament: „Avea pantofii lustruiți, cravata asortată la culoarea costumului și se purta ca un laș”. Atenție însă, putem amesteca registrele enumerării, cu condiția ca acest melanj să fie consecvent, să se repete (semn indubitabil al intenționalității): „Era un tânăr înalt și molatic, filiform și plin de candoare” etc. Prin urmare, nici o abatere de la normă nu este greșită în sine. Contează tipul de subiect (liric, dramatic, informativ), stilul autorului (ironic, de exemplu), premisa de la care pleacă (dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lucru nu se întâmplă, când comunicarea îi îndepărtează pe indivizi sau introduce între aceștia un ecran al neînțelegerii, avem de-a face cu o comunicare patologică. Referitor la un alt contraargument adus împotriva percepției teoriei informației după care comunicarea presupune intenționalitate, într-un interviu publicat în 1977, Paul Watzlawick observa: „Acum câțiva ani, asistam la un simpozion despre comunicare, în Munții Stâncoși. Eram cazat într-un hotel format din bungalow-uri, fiecare dintre ele având două camere. Peretele despărțitor era subțire, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
meu, fiindcă știam că el își închipuia că este singur. Ca urmare, a trebuit să rămân culcat, nemișcat până a ieșit, fiindcă dacă m-aș fi mișcat, el s-ar fi simțit foarte stânjenit. Aici era o lipsă completă de intenționalitate, dar în măsura în care eram implicat eu, situația avea un impact enorm asupra comportamentului meu și însemna o constrângere” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 53). Proxemica școala de la Palo Alto se mai remarcă și prin alți contributori la extinderea ariilor de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de lucru putem spune că experimentul este o observare provocată; lărgind însă aria de înțelegere a acestei metode de învățământ, vom identifica o acțiune de căutare, de tatonare în direcția descoperirii de dovezi și de legități; vom vorbi despre o intenționalitate, despre studiul în condiții determinate al unui fenomen, conturându-se granițele și raporturile de cauzabilitate, descoperirea legităților ce guvernează un anume fenomen prin verificarea unor ipoteze. Potrivit lui Ioan Cerghit (Cerghit et al., 2001), etapele unui experiment includ: crearea unei justificări
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mozaicată, alcătuită din replici cu un caracter intertextual eminamente eminescian și chiar din unele mituri comune celor doi autori. Prinsă în mrejele iubirii țesute de doi bărbați (asemeni Cătălinei), Alta rostește, astfel, aserțiuni pronunțat intertextuale. E de discutat dacă această intenționalitate nu demonstrează, din partea dramaturgului, dorința non-echivocă de a reconstitui un subiect în continuarea Luceafărului: "Alta: Dragul meu, fă un gest...fii brav, fii superb! Așa cum te-am visat...Mori pentru o clipă de iubire! Așa te-am visat. Am întrupat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
116). Erau încurajate, de pildă, pălmuirile reciproce între victime. Nu în zadar anchetatorii agresivi și perfizi sunt percepuți ca fiind urmașii legitimi ai lui Nikolski și Drăghici (ambii, dar mai ales cel dintâi, implicați ca eminențe cenușii în fenomenul Pitești). Intenționalitatea reeducării existase însă dintotdeauna ca măsură preventivă. Nu degeaba unul dintre directorii IABv, atunci când este somat să răspundă protestelor muncitorilor aflați în uzină, înainte de declanșarea marșului, le replică elocvent acestora în modul următor: „Băi, nu vă convine, vă trimit în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cum actele umane nu sunt niciodată pure, nici gândirea nu este altfel și nici nu poate fi curățată prea ușor de tendința „duplicității”, a demersurilor paralele, așadar nu putem vorbi niciodată de o singură „intenție”. Fără a intra în analiza intenționalității, a instanțelor cenzurii sau a sentimentelor reprimate, aș atrage atenția asupra unei intenționalități latent distructive, greu de controlat și care nu este neapărat conștientă. Făcând abstracție de intersectările inconștientului cu toate instanțele eului și dacă vizăm posibilitatea creierului uman de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nici nu poate fi curățată prea ușor de tendința „duplicității”, a demersurilor paralele, așadar nu putem vorbi niciodată de o singură „intenție”. Fără a intra în analiza intenționalității, a instanțelor cenzurii sau a sentimentelor reprimate, aș atrage atenția asupra unei intenționalități latent distructive, greu de controlat și care nu este neapărat conștientă. Făcând abstracție de intersectările inconștientului cu toate instanțele eului și dacă vizăm posibilitatea creierului uman de a deschide mai multe planuri, ferestre (windows) „în spate”, invizibile celorlalți, ce permit
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literatură”, „Tribuna școlii”, „Prahova”, „România literară” ș.a. Prima carte, Poetică și stilistică. Metode, concepte, îi apare în 1976. Studiile incluse în volumele Comentarii stilistice și literare (1983) și Modalități de analiză a textului literar în liceu (1992) au o clară intenționalitate didactică. În analizele sale T. se oprește îndeosebi la texte de autori cuprinși în programa de învățământ, încercând să ilustreze căile de investigare a textului literar. Apelează echilibrat la metode de analiză aparținând stilisticii, lingvisticii structurale, comparatisticii, istoriei și teoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
Olfactica (semnalele olfactive) / 59 2.5. Elemente de paralimbaj / 61 2.6. Haptica / 63 2.7. Proxemica / 64 2.8. Cronemica / 66 2.9. Artefactele / 67 Concluzii / 69 Capitolul IV. VALENTE ALE COMPORTAMENTULUI NONVERBAL / 71 IV.1. Nonverbalul din perspectiva intenționalității / 71 IV.2. Comportament nonverbal în etapa definirii identității de sine / 77 IV.2.1. Dimensiuni comportamental-nonverbale ale relației părinte-adolescent / 84 2.1.1. Comportamente nongestuale, cu semnificații neverbale / 88 2.1.2. Alte forme de exprimare nonverbală specifice adolescentului
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
poziția cu privire la utilizarea unor sintagme, oferind explicații care îi probează alegerea, si propunând structura definitorie aferentă (a se vedea distincția comportament nonverbal versus comunicare nonverbală). Un reper bibliografic de certă valoare pentru analiză uneia dintre trăsăturile indispensabile ale comunicării, anume intenționalitatea, este reprezentat de opțiunea pentru orientarea palo-altistă. Același liant conceptual, al Școlii de la Palo Alto, este folosit și pentru construirea altor planuri pe care se etalează lucrarea, bunăoară imposibilitatea noncomunicării. Accesarea, în cadrul lucrării, a unor modele de comunicare dintre părinți
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
acelui mit "55-38-7", valabil în comunicarea directă; 4) impresionant prin numărul mijloacelor de exprimare care îl alcătuiesc, limbajul nonverbal conferă verbalului elementele necesare constituirii unui proces de comunicare adecvat. Capitolul IV VALENTE ALE COMPORTAMENTULUI NONVERBAL IV.1. Nonverbalul din perspectiva intenționalității Când îmi exercitam sarcina de a aduce la lumină ceea ce oamenii țin ascuns în ei, dar nu prin puterea constrângătoare a hipnozei, ci observând ceea ce spun, și ceea ce arată, mă gândeam că-i mai greu decât este în realitate. Cel
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]