124 matches
-
lejeritate "în a dansa charleston" (M. Conti, 1970, 272). Acestea sunt doar câteva exemple care susțin relația hainelor cu realitatea referențială, adoptarea unei ținute vestimentare fiind "un fenomen al conotației [sociale n.n.]" (R. Barthes, 1967, 25). În acord cu premisele interacționismului simbolic, o cercetare condusă de Susan B. Kaiser et al. (1984, 133) a pus în evidență faptul că acționăm asupra obiectelor în baza semnificațiilor pe care le atribuim acestora. Cercetarea urma să măsoare opiniile unui lot de 261 de adulți
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și viața lui Georg Simmel, precum și a direcțiilor de studiu generate în tradiția sociologică, consider că asimilarea ideilor lui Thorstein B. Veblen a produs o direcție distinctă, identificată prin temele societății de consum, pe când concepția simmeliană a fost valorificată în interacționismul simblic. O altă notă definitorie care desparte cele două concepții ar fi că la Georg Simmel mecanismul de propagare a modei este imitativ, în timp ce ideea principală pe care Thorstein B. Veblen o dezvoltă este consumul ostentativ, prin intermediul căruia clasa de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
analizei cantitative a modei, orientare care domină și astăzi mediile academice. Retrospectiva istorică asupra evoluției studiilor modei îmi permite să afirm că sociologia modei este o disciplină tânără, fundamentată teoretic în deceniul al șaptelea al secolului trecut. La acea vreme, interacționismul simbolic, prin Herbert Blumer, Ervin Goffman, Gregory Stone, și structuralismul, reprezentant de Roland Barthes, Dick Hebdige, John Hartley, se afirmau în perimetrul unor discipline precum psihologia socială, semiotica, sociologia și studiile culturale. Acestea sunt de fapt și orientările teoretice care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mai degrabă eclectice decât subordonate unor teorii sau paradigme. Acest lucru nu înseamnă că specialiștii din domeniu nu dispun de o bază teoretică și metodologică de cercetare, ci din contră, anumite concluzii ale unor studii din perimetrul cogniției sociale și interacționismului simbolic și-au găsit aplicația practică în diferite domenii cum ar fi: în management organizațional și resurse umane, prin dezbaterea privind codul vestimentar în organizații; în schimburile interculturale, prin necesitatea însușirii normelor culturale, religioase și etnice privind îmbrăcămintea; în diplomație
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Fink, R.Callois, G.Debord ș.a. Conform cercetărilor unor sociologi de vază că E. Goffman, P.Linton ș.a., comportamentul omului în societate trebuie să fie considerat drept joc, deci că expunere publică și purtare de mască. Erving Goffman a dezvoltat interacționismul simbolic inițiat de Max Weber și G.H.Mead în direcția unei noi abordări, cunoscută sub numele de "dramaturgie socială", care este instrument al gândirii și investigării. Spectacolul, în sens de reprezentare teatrală și divertisment public, s-a adaptat la toate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Wendt este de acord cu neorealiștii că sistemul internațional este caracterizat prin anarhie și auto-ajutorare, el aduce argumente împotriva postulatului că auto-ajutorarea este o trăsătură necesară anarhiei. Aceasta este mai degrabă o instituție promovată și susținută prin procese. Apelând la interacționismul simbolic și la sociologia structuraționistă, Wendt arată cum auto-ajutorarea și politica de putere sunt construite social în contextul mediului internațional anarhic. În concluzie, există multe ramuri de cercetare constructivistă: o linie proeminentă examinează modul în care interesele și identitățile statelor
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sintetizată în următorul principiu: organizarea socială este principiul auto-organizării (organizării sinelui) și ambele explică acțiunea socială.207 Ulterior, în domeniul sociologiei și în cel al psihosociologiei, s-a dezvoltat teoria identității, două seturi de idei fiind considerate precursoarele acestei teorii: interacționismul simbolic și teoria controlului perceptual.208 În sens larg, teoria identității se referă la relația dintre individ și societate. Teoria reunește într-un singur cadru rolul central atât al semnificațiilor, cât și al resurselor în interacțiunile și scopurile oamenilor și
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
social complet necesită o metodologie care prezervă caracterul construit social al identității, chiar și atunci când se folosește acest lucru ca fundament pentru a genera cunoaștere. Problemele apar când se fac asumpții ontologice cu privire la identități. Identificarea agentului și a structurilor, morfogeneza, interacționismul simbolic și alte abordări utilizate în cercetarea din relațiile internaționale sfârșesc prin a se angaja în reificări ale actorilor, transformând identitatea într-un atribut al unor entități preconstituite. Acest lucru presupune dificultăți teoretice deosebite, subminând o mare parte din cunoașterea
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de comunicare". 3. Abordarea interacționistă a comunicării politice se impune din clipa în care acceptăm comunicarea sub forma unei interacțiuni. Ea prezintă două direcții, care se deosebesc mai ales prin statutul invers, atribuit dimensiunilor simbolică și pragmatică ale comunicării. Pentru interacționismul strategic, comunicarea nu se reduce la utilizarea semnelor codate, fiindcă orice comportament înseamnă comunicare. Dramaturgia lui Goffman se situează la limita joncțiunii dintre formele strategice și simbolice ale interacționismului aplicat situațiilor de tip "față către față" și, în general, confruntărilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
prin statutul invers, atribuit dimensiunilor simbolică și pragmatică ale comunicării. Pentru interacționismul strategic, comunicarea nu se reduce la utilizarea semnelor codate, fiindcă orice comportament înseamnă comunicare. Dramaturgia lui Goffman se situează la limita joncțiunii dintre formele strategice și simbolice ale interacționismului aplicat situațiilor de tip "față către față" și, în general, confruntărilor sociale. "Interacțiunile sînt atomii societății".19 Contrar abordării sistemice, abordarea strategică revine la viziunea unui actor care trebuie să își înfrunte adversarii și să ia decizii în funcție de context. Comunicarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Jocul se tensionează sau se relaxează în concordanță cu loviturile care sînt directe sau chiar mediatizate prin agenții de execuție. La fel, situațiile de criză sau de scandal sînt împrejurări în care observarea strategiilor de comunicare prezintă un interes aparte. Interacționismul simbolic promovat de G.H. Mead (Mind, Self and Society, 1934) este studiul relațiilor dintre sine și societate, văzută ca un proces de comunicare simbolică între actanții sociali. Autorul înclină să conceapă societatea ca o manifestare a infinității tranzacțiilor sociale. Interacțiunea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicare; sub toate formele sale (informație, argumentație, narațiune, ilustrare etc.) se elaborează și se difuzează clasificările (Schütz), definițiile situației (Thomas), etichetarea (Becker) care vor orienta schemele percepției politice. Principalele curente care plasează comunicarea politică într-un cadru interpretativ sînt deci interacționismul simbolic, etnometodologia, dramatismul și narativismul 25. Atunci cînd interacționismul simbolic consideră atribuirea sensului ca fiind rezultatul tranzacțiilor sociale, simbolismul sau dramatismul văd mai întîi mobilizarea structurilor cu semnificații profunde, avînd origine culturală, precum miturile 26. Dincolo de dramatismul lui Burke și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
etc.) se elaborează și se difuzează clasificările (Schütz), definițiile situației (Thomas), etichetarea (Becker) care vor orienta schemele percepției politice. Principalele curente care plasează comunicarea politică într-un cadru interpretativ sînt deci interacționismul simbolic, etnometodologia, dramatismul și narativismul 25. Atunci cînd interacționismul simbolic consideră atribuirea sensului ca fiind rezultatul tranzacțiilor sociale, simbolismul sau dramatismul văd mai întîi mobilizarea structurilor cu semnificații profunde, avînd origine culturală, precum miturile 26. Dincolo de dramatismul lui Burke și Goffmann, teoria convergenței simbolice a lui Bormann, de exemplu
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de convingere prin spectacole. Mai precis, utilizarea simbolurilor verbale și non-verbale în cadrul spectacolului întărește sau menține poziția politică a actanților. 4. Abordarea dialogică, în sfîrșit, prezintă un punct comun cu abordarea precedentă, fiind centrată pe două concepții ale comunicării: intersubiectivă (interacționism simbolic) și praxiologică (interacționism strategic). Modelul dialogic se fondează pe ideea că legitimitatea constă în consensul obținut prin discuție. Acest model perpetuează o tradiție filosofică ce urcă pînă la Aristotel și care a fost caracterizată prin consubstanțialitatea dintre politic și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Mai precis, utilizarea simbolurilor verbale și non-verbale în cadrul spectacolului întărește sau menține poziția politică a actanților. 4. Abordarea dialogică, în sfîrșit, prezintă un punct comun cu abordarea precedentă, fiind centrată pe două concepții ale comunicării: intersubiectivă (interacționism simbolic) și praxiologică (interacționism strategic). Modelul dialogic se fondează pe ideea că legitimitatea constă în consensul obținut prin discuție. Acest model perpetuează o tradiție filosofică ce urcă pînă la Aristotel și care a fost caracterizată prin consubstanțialitatea dintre politic și comunicațional. Prin intermediul discursului, oamenii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Les citoyens et la politique locale. Comment participent les Britanniques et les Français, Paris, Pédone, 1987. 97 J.-G.Padioleau, L'Etat au concret, Paris, PUF, 1982. 98 Definiția situației și etichetajul sînt concepte izvorîte direct din teoria sociologică a interacționismului simbolic. 99 R. W. Cobb et al., "Agenda building as a comparative political process", American Political Science Review, 1976 (1). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Jacques Gerstlé COMUNICAREA POLITICĂ 6 1
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a observat că au parte și copii agresivi sau victime ale agresiunilor (Dishion et al., 1994). Interacțiunea factorilor genetici cu variabilele de mediu permite pronosticarea dobândirii anumitor competențe sociale. Unii cercetători au avansat chiar argumente de acest gen fundamentate pe interacționismul bio-psihologic (a se vedea Renfrew, 1997). Cei care definesc comportamentul agresiv ca pe o reacție la un factor extern consideră că agresiunile sunt reacții legate de tendința adaptativă a speciei generate de un proces de selecție naturală. Considerarea comportamentelor agresive
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care apar în acest proces rezonează cu o arie vastă de cercetări care se focalizează pe conceptul de cadraj (engl. frame). Printre autorii care au folosit pentru prima oară acest concept, îi amintim pe cei care fac parte din curentul interacționismului simbolic, precum Herbert Blumer (1969) și George Herbert Mead (1934). Mai târziu, contribuțiile sociologului Erving Goffmann (1959/2007; 1961) au oferit o punte de legătură către studiile unor autori mai recenți, de tipul lui George Lakoff (1987), Robert Entman (1993
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
cheie psihosociologică. Satul trăiește În două registre, viața lui curge În două șuvoaie: pe scena publică, la vedere, și Într-o zonă ascunsă, de culise. Viața cotidiană ca un spectacol continuu (folosesc aici paradigma dramaturgică a lui Erving Goffman, reprezentantul interacționismului simbolic), relații sociale instituționale, formale, agrementate de simpatiile și antipatiile personajelor reale, dar și o zonă secretă, tăinuită, ezoterică, cu drame colective sau individuale atroce. toate personajele desfășoară interacțiuni febrile În zone misterioase, camuflate prin discuții superficiale; au o viață
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Power în Social Life (1964).; Inequality and Heterogeneity, a Primitive Theory of Social Structure (1977); Et SCHOENHERR P.A.: The Structure of Organizations (1971); Et SCHWARTZ J.E.: Crosscutting Social Circles: Testing a Macrostructural Theory of Intergroup Relations (1984). BLUMER Herbert: Symbolic Interacționism: Perspective and Method (1969). BUCHANAN James M., TULLOCK Gordon: The Calculus of Consent: Logical Foundation of Constituțional Democracy (1962). CICOUREL Aaron V.: Method and Measurement în Sociology (1964); The Social Organization of Juvenile Justice (1968); La Sociologie cognitive (1973), trad
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
trad. 1987. SEWELL William H. Jr.: Structure and Mobility: The Men and Women of Marseilles (1985). SKOCPOL Theda: �tat et r�volution sociale (1979), trad. 1984. STRAUSS Anselm L.: Negociations. Varieties, Contexts, Processes and Social Order (1978). STRYKER Sheldon: Symbolic Interacționism (1980). SUDNOW David (ed.): Studies în Interaction (1972). TILLY Charles: From Mobilization to Revolution (1978); Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons (1984). TURNER Jonathan H.: A Theory of Social Interaction (1988). TURNER Roy (ed.): Ethnomethodology (1974). WALLERSTEIN Immanuel: Le Syst
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
conceptuale și de viziune. Nu există practic nici o mare școală din istoria acestei discipline care să nu fi abordat frontal și educația - de la linia „reproducționistă” a școlii franceze inițiate de Durkheim și care merge pînă la Pierre Bourdieu pînă la interacționismul școlii americane sau „reproducționismul social” mai nuanțat al lui Basil Bernstein. La rîndul său, antropologia culturii și/sau educației se ocupă îndeosebi de procesul de transmitere culturală ca atare, de la mecanismele acestuia la criteriile de selecție ale conținuturilor selectate, încercînd
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
sporturile sunt construcții sociale, locații sociale (social locations), unde cultura este produsă, reprodusă și transformată, dar și faptul că sporturile reflectă valorile și experiențele bărbaților puternici din societate, că reproduc puterea lor și distorsionează concepția despre masculinitate. Conform ultimei teorii - interacționismul - vedem că sporturile sunt o formă a culturii creată prin intermediul interacțiunii sociale, deoarece participarea sportivă se bazează pe deciziile luate de oameni în ceea ce privește identitățile și relațiile lor. După ce prezintă toate orientările de mai sus Coackley își manifestă „preferința pentru o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
persoană e mai ferită de căderea în crimă; Hirschi mai vorbește și despre rolul autocontrolului; în cazul familiilor cu statut socioeconomic scăzut, capacitatea familiei de a controla copilul e mai scăzută, ceea ce duce la creșterea delincvenței juvenile în aceste 8. interacționism simbolic (se centrează pe diferențele sociale între clasele deținătoare ale puterii în societate și clasele defavorizate; clasele deținătoare ale puterii generează simboluri și etichete cum ar fi aceea că tinerii delincvenți provin din clasele defavorizate -, iar clasele defavorizate vor acționa
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]