KorAP: Find »[drukola/base=intercom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

131 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

un căpitan mai bun decât el, se gândi. Kane își vedea de-ale lui cu mai multă bonomie, mai multă detașare; nu se lăsa acaparat de ele total. Dar Kane nu mai putea să-l ajute. Pe drum, găsi un intercom pe care-l acționa. Imediat îi răspunse o voce. ― Sala mașinilor. ― Dallas. Cum se prezintă? ― Nu prea rău, zise Parker fără să se compromită. ― Doamne, nu face pe tâmpitul! Spune clar! ― Hei! Calmează-te, Dallas. Domnule, noi muncim cât putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
circuitele. Vreți să-ncolțiți bestia asta și s-o atingeți cu un simplu tub de metal sau cu o descărcare electrică de două sute de volți? ― Scuze, spuse el sincer. Faceți cât mai bine. ― O facem pentru toți. Sala mașinilor ― terminat! Intercomul țăcăni. N-avea nici un sens să-i ia la rost. Își zise furios. Era jenant. Dacă nu menținea el o anumită coeziune, atunci cine? Pe moment, nu se simțea în stare să înfrunte nimic. În nici un caz după această tulburătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
până la sasul tribord. O scurtă privire pe detector o liniști. Nimic de semnalat primprejur. Apăsă pe un buton roșu de pe panou. Un ușor zumzet umplu această secțiune a coridorului. Tambuchiul masiv al sasului se urni. Când totul fu aranjat, aprinse intercomul. ― Sas tribord ― pregătit. Parker și Lambert ajunseră în locul desemnat de Dallas. Gura de aerisire, acoperită de grilaj și aparent inofensivă, se afla puțin deasupra capetelor lor. ― Pe aici o să iasă dacă o ia pe-aici, abservă Parker. Lambert aprobă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
ajunseră în locul desemnat de Dallas. Gura de aerisire, acoperită de grilaj și aparent inofensivă, se afla puțin deasupra capetelor lor. ― Pe aici o să iasă dacă o ia pe-aici, abservă Parker. Lambert aprobă din cap și raportă poziția lor prin intercom. În magazia de aprovizionare, Dallas ascultă cu atenție rapoartele lui Ripley și apoi ale lui Lambert. Puse o serie de întrebări, confirmă recepția răspunsurillor și stinse intercomul. Ash îi înmână aruncătorul de flăcări. Reglă puterea și apăsă ușor pe trăgaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pe-aici, abservă Parker. Lambert aprobă din cap și raportă poziția lor prin intercom. În magazia de aprovizionare, Dallas ascultă cu atenție rapoartele lui Ripley și apoi ale lui Lambert. Puse o serie de întrebări, confirmă recepția răspunsurillor și stinse intercomul. Ash îi înmână aruncătorul de flăcări. Reglă puterea și apăsă ușor pe trăgaci. ― Merge. Parker e un mecanic mai bun decât se crede. (Notă expresia lui Ash.) Te frământă ceva? ― Ai luat o hotărâre. Nu sunt în măsură să comentez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
știa acest lucru. Va avea un etaj întreg de coborât până va ajunge în spatele vietății, la intrarea în sasul de la tribord. ― Ripley, Parker, Lambert... mă recepționezi? Mă găsesc în țeava acum, gata să cobor. La nivelul inferior. Lambert deschise imediat intercomul. ― Te recepționăm perfect. Vom încerca să-ți urmărim deplasarea pe detector, când vei ajunge în raza noastră. ― Parker, își comunică Dallas răspicat instrucțiunile, dacă vine pe partea ta, respinge-o cu orice preț. Ori fă-o să se ducă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
reptilă prin conducta de ventilație de doisprezece centimetri. Cotul era toarte periculos. Arma, greoaie și inflexibilă, nu-i prea era de folos. Respirând greu, se opri din nou și cugetă. ― Ripley! Ea tresări la auzul glasului și se precipită spre intercom. ― Sunt aici. Te aud clar. S-a-ntâmplat ceva? Pari... Dar se opri la timp. Puteau să pară altminteri decât nervos? ― Merge, zise el. Cam ostenit. Mi-am pierdut forma. Prea multe săptămâni în hipersomn. La trezire tonusul muscular nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
dată cilindrul care bloca trecerea. Ca, printr-o minune, acesta se deplasă și eliberă ușa care se închise cu zgomot. Vârtejurile se potoliră. Pe pasarelă, Lambert, neîncrezătoare, citea datele imprimate de lectori. COCĂ AVARIATĂ ― PANOURILE ETANȘE DE ALERTA ÎNCHISE! Activă intercomul: ― Ash, adu oxigen și vino la sasul principal prin ultima ușă ferecată. ― Bine. Vin imediat. Ripley înainta clătinându-se, căutând să respire aerul rarefiat și puse mâna pe maneta care deschidea ușa blindată care dădea în secțiunea următoare, acolo unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
te așteaptă. ― Crezi că o să avem nevoie de toate astea? zise Lambert lăsând jos povara pentru a-și ridica o meșă de păr. ― Cât putem duce. N-am chef să fac două drumuri! ― Bine-nțeles. Își ridică iarăși povara. În intercomul lăsat deschis se auzi o voce. ― Fir-ar să fie. Jones! Vino, motănel, vino... vino la mama, pisoi. Tonul se voia liniștitor și alintător, dar Lambert sesiza perfect exasperarea lui Ripley. Împleticindu-se din cauza istovirii, Parker ajunse în fața cutiei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Hai, s-o ștergem de aici! ― Imediat! zise Lambert, care auzise deasemenea sunetul. Zgomot bizar în spate. Se răsuci și urlă când apendicele colțos îl înșfăcă. Entitatea își revărsă masa care ieșea din conducta de aerisire. Ripley auzi strigătul prin intercomul deschis pe pasarelă și se îngrozi. Aruncând o privire în interiorul sălii, Parker se făcu alb la față când văzu ce făcea bestia. Nu putea să folosească arma fără să o rănească pe Lambert. Ridicând aruncătorul de flăcări ca pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
țânțar. Parker ar fi putut sparge un zid... Încercă să eschiveze contraatacul, rată mișcarea. Apendicele tăie aerul, îi zdrobi ceafa omorându-l pe loc. Aceea reveni la Lambert care nu se clintise. Ripley nu se mișcase în acest timp. Din intercom străbăteau strigăte slabe. Lambert. Pieriră în depărtare. Reveni liniștea. ― Parker... Lambert! Așteptă răspuns, fără speranță. Tăcerea și vidul se instalară în jurul ei. Era singură. Pe navă mai erau trei ființe vii. Entitatea, Jones și ea însăși. Dar trebuia să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
deasupra, apoi coborî manetele într-o ordine precisă. Un întrerupător dublu era acoperit de apărătoare de plastic. Cercetă aparatul, făcu doi pași înapoi și-l lovi cu toată puterea. Așteptă o veșnicie până când sirenele de alertă intrară în funcțiune. Prin intercom răzbiră niște părâituri. Recunoscu vocea alterată a Mamei. ― Atenție, Atenție! Unitățile de răcire a sistemului de hiperpropulsie sunt dezactivate. Motoarele vor fi supraîncălzite în exact patru minute, cincizeci de secunde. Trecu de mijlocul punții B când își aduse aminte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute! Suprasarcină critică a motoarelor în trei minute! Cu fața aprinsă, respirând din greu, Ripley acționă microfonul intercomului. ― Mamă, am pus toate unitățile de răcire! ― Prea târziu pentru remediere. Miezul a început deja să se topească. În acest punct reacția este ireversibilă. Mai întâi o implozie, urmată de o suprasarcină imposibil de stăpânit și de explozia subsecventă. Suprasarcină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

Ceea ce, în fond, nu era de mirare, dacă luam în considerare cât de puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul sclipitor de care mă ocupam: memoriile unui bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de un bâzâit ostil. — Sunt aici, am bolborosit eu, apăsând butonul roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
De când Vivian urlase prima dată la mine, avusesem parte de o lună de adevărat iad, iar acum nu mai încercam decât să trec de fiecare zi fără nici o confruntare față în față. Vivian putea să fie destul de abuzivă și prin intercom; în biroul ei retras, ca un palat înghețat - în care sunetele erau amortizate de pereții antifonați - Vivian chiar că-și dădea drumu’. — Vin imediat, am scuipat în cutia intercomului. Toată oboseala mi s-a risipat, fiind înlocuită de un val

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
față în față. Vivian putea să fie destul de abuzivă și prin intercom; în biroul ei retras, ca un palat înghețat - în care sunetele erau amortizate de pereții antifonați - Vivian chiar că-și dădea drumu’. — Vin imediat, am scuipat în cutia intercomului. Toată oboseala mi s-a risipat, fiind înlocuită de un val de panică. Mi-am trecut rapid degetele prin părul care-mi ajungea până la nivelul umerilor. Ultima dată îl spălasem în urmă cu trei zile (o stare de igienă precară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
zi, ca să discutăm detaliile presante legate de mutare (de pildă, dacă preferam ca în noul meu dulap încastrat în perete să am umerașe de haine din satin sau din mătase). Unde pizda mă-tii ești, Claire! a revenit la viață intercomul. Când spun ACUM, tu ce crezi că înseamnă asta? Mâinile îmi tremurau. Ochiul stâng mi se zbătea. Cinci secunde ca să mă adun. Stomacul mi s-a strâns din nou. Ce mai făcusem, în dimineața asta, ca să fac să explodeze mânia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
noul ei asistent (douăzeci și patru de ani, fost manechin de lenjerie intimă masculină, care în cursul acelei dimineți scrisese „auteor“ într-un e-mail trimis tuturor angajaților companiei). — Scoate-l de pe lista mea de telefoane pe Hiram Peters, a lătrat Vivian în intercom. Poponautul dracului. Vai, nu. Bietul Hiram. Pe Phil aveau să-l apuce nervii. Muncise atât de mult ca să-l țină pe Hiram în joc. Ultimul roman epic al lui Hiram fusese nominalizat la Premiul Național al Cărții, consacrându-l ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit soneria intercomului. Era Netrebnicia Sa. — Claire, vreau să te văd la mine în birou. Imediat. Phil a schițat un zâmbet. — Ține-te tare, copile, mi-a spus el, îmbrățișându-mă. Eu o să fiu bine. Am prieteni la alte edituri și sunt sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
a spus el, îmbrățișându-mă. Eu o să fiu bine. Am prieteni la alte edituri și sunt sigur c-o să se elibereze curând un post. N-o lăsa să te distrugă. — Claire! Am zis la mine în birou, ACUM! a urlat intercomul meu. Fără să vreau, am sărit din scaun. Vocea lui Vivian era ca o explozie de electroșocuri. Phil a dat din cap și și-a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
News publicase o fotografie veche de-a lui Vivian - botoasă, cu un machiaj încărcat și părul cu bucle mari, fermecătoare, de manechin. Am mugit și am luat o gură de cafea, ca să prind puteri. — Claire? m-a chemat David prin intercom. E Candace, linia unu. — Vrei s-o suni tu înapoi? Nu, vorbesc acum. Mulțumesc, i-am răspuns, preluând apelul. Salut, Candace. Ce s-a întâmplat? Ai luat o decizie în legătura cu oferta noastră? Cu o zi în urmă, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mi-am ordonat singură. Nu ai timp acum să stai la birou și să-ți plângi de milă. M-am întors la pagina de catalog, dar totul mi se părea mai fără rost ca niciodată. David m-a sunat pe intercom. — A venit Luke. Ce zi! Ai un minut? — Sigur că da, David. Vrei să-l iei tu din hol și să-l aduci încoace? Fără să mă gândesc, am scormonit prin sertar, în căutarea unui gloss - apoi mi-am ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Books. Dacă-mi dădeam demisia atunci, altcineva avea să preia manuscrisul - și cine știa ce modificări avea să facă Vivian. ca să se răzbune pe mine. Trebuia să rămân în joc, de dragul lui Luke, ca să previn orice sabotaje aplicate înainte de publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui Vivian. Stomacul mi s-a strâns, iar inima a început să-mi bată ca bașii de la casetofonul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
proiectul ăsta. și ea și eu considerăm că are un potențial comercial enorm. Poate să fie dezvoltat chiar și pe TV. Ăsta e genul de abordare editorială pe care-l caut eu. știam exact de ce conversația respectivă se purta prin intercom: Vivian voia să obțină numărul maxim de persoane care puteau s-o asculte. Mă surprindea faptul că nu se gândise să instaleze în birou un eșafod unde să-și umilească angajații în stil puritan. Probabil că oamenii de la Resurse Umane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
în stil puritan. Probabil că oamenii de la Resurse Umane i-ar fi trecut cu vedere și chestia asta - de vreme ce Grant Books deținea în momentul ăla locurile unu, doi și trei de pe lista best-seller-urilor din The New York Times. — Înțeleg, Vivian, am spus, dar intercomul se închisese deja. M-am uitat la ceasul mic, din colțul monitorului de la computer. Nu era nici măcar 1:00 p.m. Orele de liniște în care mă cufundasem acasă, în Iowa, deveniseră doar o amintire îndepărtată. Deschizându-mi e-mail-ul, am descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]