748 matches
-
unitar multitudinea descoperirilor din aria comunicării ar putea fi productivă. O primă determinantă a conceptualizării fenomenului comunicațional ar fi deci aceea că, la drept vorbind, putem caracteriza ca una dintre specificitățile acestui câmp de cercetare (definind un anume mod de interdisciplinaritate, mai precis) faptul că fiecare aspect al comunicării este util în măsura analizei sale din perspectiva domeniului care a produs respectivul aspect (și aceasta în raport cu necesitățile concrete care au generat acea nevoie). În al doilea rând, comunicarea trebuie privită prin
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
UE. Uniunea Europeană a definit principiile „Spațiului Administrativ European”, care includ, printre altele, încredere în actul administrativ și predictibilitate, deschidere și transparență, responsabilitate, eficiență și efectivitate. Modelarea administrației publice într-un mod compatibil cu spațiul administrativ european <footnote Alexandru, I. (2010), Interdisciplinaritatea. Noua paradigmă în cercetarea și reformarea administrației publice, Editura Academiei Române, București, p. 178. footnote> , presupune promovarea valorilor fundamentale (în principal, transparență, responsabilitate, eficiență ș.a.) prin sisteme corespunzătoare, care să asigure funcționalitatea și performanța în activitatea administrației. De multe ori, procesele
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
Contrastive Analysis, ICECP, 2, 287-292. [53] IONESCU, RUXĂNDOIU, LILIANA, Rolul gramaticii istorice în învățământul superior, LL, 1, 1977, 63 64. [54] IVĂNESCU, G., Istoria limbii române în universitățile din România, LL, 1, 1977, 42-44. [55] JEBELEANU MINODORA, Compuneri concepute pe interdisciplinaritate, în “învățământul liceal și tehnic profesional”, nr. 2, 1977. [56] LAZĂR MONICA, Problematizarea în contextul metodologiei de studiere a operei litere în Metode active de predare învățare în lecții, Tîrgu Mureș, 1977, p. 121-125. [57] LEFTER, MARILENA, Formarea unor deprinderi
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Orientări noi în metodologia limbii române la ciclul primar. Citit-scris, citire, compunere]. [193] SOROCEANU, ELENA, Utilizarea metodelor activ participative la limba română, RPed, 32, nr. 11, 1983, 25-29. [194] STANCU, FLOAREA, Câteva considerații privind comentariul literar pe baza elementelor de interdisciplinaritate la lectură „Mări sub pustiuri" de D.R. Popescu. ȘM, 10—11, 1983, 35-37. [195] STANICĂ, ILIE; UNGAR, ELISABETA; BENESCU, CRISTACHE, Probleme metodice de tehnica vorbirii și labiolectură, București. EDP, 1983, 251 [196] STOICHIȚOIU, ADRIANA, Limbă și cultură românească la Ohio
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
12. [144] ORZETIC, MARIA, Formarea și conștientizarea vocabularului social-politic al elevilor, Tribșc, 17, nr: 295, 1987, [145] PENEȘ, MARCELA, în atenție: scrierea elevilor, Tribșc, 17, nr. 296, 1987, 4. [146] PETRE, DAN; PETRE, GABRIELA, Limba română - modalitate de realizare a interdisciplinarității biologie - medicină, APPM, 1987, 250 - 253. [147] PETRESCU, CANONA; BURLĂ,CRISTINA, Desenul - limbaj al comunicării, RPed, 36, nr. 2, 1987, 32 [v.t.c. nr. 1593] [148] PETRINA, ELENA; CHIȘ, VASILE, O experiență de învățare asistată de calculator la gramatică
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
BÂRCĂ, SILVIA, îndrumător pentru receptarea lecturilor literare (clasele V VIII) pentru concursul de admitere în licee și școli profesionale. Galați, PF, 1994, 184 p. [183] SEMENOV, MIHAI, Test la limba româna, ConvDid, 5, nr. 15, 1994, 52-53. [184] SPIȚĂ, DOINA, Interdisciplinaritatea între tradiție și inovație, IDÎU, 1990 (1991), 109-114. [185] STAN, MIHAIL; ILINCA, ȘT. M., Proba de limba și literatura română la concursul de admitere în clasa a IX-a de liceu. Sesiunea iulie 1994, LLR, 23, nr. 3 4, 1994
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
6/2003, [Cluj], p. 52-53. [23] CHIRICĂ, IOANA. Abecedar performant / Ioana Chirică. - București, Altamira, 2003. [24] CHIRILĂ, ADINA LIVIA. Abecedar aplicativ / Adina Livia Chirilă, Susana Platon. - Zalău, Silvania, 2003. [25] CIURUȘCHIN DOINA; VUȘCAN, RODICA, EMILIA, Alternativa step by step și interdisciplinaritatea, Revista Perspective, nr. 2/2003, [Cluj], p.59-62. [26] COJOCARU, DANA, You can speak Romanian!, Manual de limba română pentru cei care chiar vor s-o învețe; cu desene de Terente Șerban. București, Compania, 2003, 535 p. [27] COMANESCU, MARIA
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Indicele revistei pe anul 1975. în: LR, 24, No. 6, 1975, p. 633-671. * * * Informare pedagogică sumară. Cărți și articole din publicații periodice și seriale editate în R.S.România (Ministerul Educației și învățămîntului. Biblioteca Centrală Pedagogică), București, nr. 1, 2, 1981. * * * Interdisciplinaritate și didactica învățămîntului umanist. Limbă - Literatură - Cultură. Lucrări ale celui de-al VII-a Simpozion științific al cadrelor didactice de limbi moderne de la Facultatea de Litere Iași. Coordonatori: Mihai Lozbă, Marina Mureșanu, Iași, EUI, 1990 (1991), 172 p. multigr. (UI
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
București. GlAd = Glasul adevărului. Ziar independent pentru județul Olt. Slatina. HE = Humanitas Educational. București [editură]. IACN = Institutul de Agronomie “Dr.Petru Groza”. Cluj Napoca. IB = Informația Bucureștiului. Ziar al Comitetului Municipal București al PCR și al Consiliului Municipal București, București. IDÎU = Interdisciplinaritate și didactica învățămîntului umanist. Limbă - Literatură - Cultură. Coord.: Mihai Lozbă. Iași, EUI, 1990 (1991), 172 p. multigr. IE = Institutul European. Iași [editură]. IÎSP = Institutul de învățămînt Superior din Pitești. IL = Iașul literar. Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Filiala Iași
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
metodologice chiar din sfera disciplinelor ale căror surse începeau a fi exploatate pe scară largă (demografia, dreptul, economia ș.a.m.d.). În acest mod, istoria vieții cotidiene și-a croit acces spre „tendințe”, „procese”, „constante” și „repetiții”, imitând, inclusiv în privința interdisciplinarității, direcția economică și socială pe făgașul căreia Marc Bloch, Lucien Febvre și discipolii lor din prima și a doua generație a „Analelor” angajaseră disciplina istorică. Acest mimetism nu a fost totuși complet. Având drept obiect de studiu nu numai cadrele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1.5. Educație și disciplină, educația ca disciplină 107 2. Dincolo de discipline: integrarea curriculumului 112 2.1. Semnificațiile integrării 114 2.2. Niveluri ale integrării curriculare 119 2.2.1. Monodisciplinaritatea 121 2.2.2. Multidisciplinaritatea 123 2.2.3. Interdisciplinaritatea 125 2.2.4. Transdisciplinaritatea 130 2.3. Modele structurale ale integrării curriculumului 136 2.4. Domenii ale integrării curriculare. Cazul competențelor-cheie 141 Partea a IV-a. Temele cross-curriculare 1. Cadrul conceptual și metodologic 157 1.1. Trei evenimente și
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
practicilor educaționale nu poate fi conceput în afara paradigmei curriculumului integrat. Lucrarea de față se dorește a fi atât un demers academic, de fundamentare, cât și unul de mobilizare în privința identificării celor mai bune modalități de reformă a curriculumului din perspectiva interdisciplinarității. Partea Itc "Partea I" Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societatetc "1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cunoașterii este însă mai complexă. Într-un material alcătuit pentru Consiliul Științific al CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), Dominique Pestre („The Evolution of Knowledge Domains. Interdisciplinarity and Core Knowledge”), după ce subliniază încă o dată faptul că, în câmpul cercetării științifice, interdisciplinaritatea nu poate fi considerată un scop în sine, ci o nouă abordare, arată că sintagma domenii ale cunoașterii ne sugerează acea perspectivă a „dezvoltării naturale”, a cunoașterii de dragul cunoașterii, fără o legătură consistentă cu interesele și scopurile oamenilor și ruptă
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
primul rând de aranjamentul instituțional în care cercetarea interdisciplinară are loc. Construirea unei platforme instituționale care să favorizeze cercetarea și producerea de cunoaștere integrată (în acest subcapitol folosim în mod interșanjabil, ca și în literatura de specialitate, cele două concepte: interdisciplinaritate și transdisciplinaritate) are în vedere elemente precum: infrastructura organizațiilor de cercetare, jurnalele academice, comitetele de finanțare și rețelele informale de cercetători. Rămâne însă decisivă capacitatea cercetătorilor de a face transparent aparatul metodologic pe care îl creează și-l utilizează. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
pedagogic, concepțiile lui O. Decroly (pedagogia centrelor de interes) sau C. Freinet (adaptarea demersului educativ la psihologia copilului), care constituie, la rândul lor, fundamente pedagogice pentru teoretizările și aplicațiile practice ale ideii generale (așa cum era prezentă și înțeleasă atunci) de interdisciplinaritate. La începutul anilor 1900, s-a făcut simțit curentul progresivist în educație, care, sintetizând ideile unor autori precum Froebel și Horace Mann sau abordări ale științei/învățării cum ar fi cea bazată pe investigație și descoperire, a mai făcut un
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
oprit cu insistență în ultimii ani, deși nu se poate spune că această idee este tocmai de dată recentă. Cercetările și dezvoltările de acest fel își fac simțită prezența și în educație, unde, printre conceptele cele mai dezbătute, se află interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea, integrarea curriculumului, predarea/învățarea tematică etc. Integrarea cunoașterii în general și a curriculumului în special au reușit în ultimele două, trei decenii să creeze o comunitate de discurs, un câmp de investigație tot mai bogat, care și-a extins
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în care diferite discipline sau conținuturi relaționează unele cu altele și relevanța pentru structurile mentale ale elevilor. O bună parte a literaturii de specialitate utilizează ca sinonime conceptele de curriculum integrat și curriculum interdisciplinar. H.H. Jacobs (1989, p. 8) definește interdisciplinaritatea ca pe „o viziune asupra cunoașterii și o abordare a curriculumului care aplică în mod conștient metodologia și limbajul din mai multe discipline pentru a examina o temă centrală, o problemă sau o experiență”. La rândul său, Good (1973) înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dar și în acest capitol, din perspectivă epistemologică, socială și pedagogică. Nivelurile integrării curriculare încearcă să răspundă la întrebarea „Cât de mult integrăm?” sau „Cât de profundă este integrarea?”. Distincția, devenită clasică, se face între trei niveluri: multidisciplinaritatea (sau pluridisciplinaritatea), interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea. Două mențiuni sunt necesare pentru a putea stabili reperele acestei clasificări: a) Considerăm sinonime conceptele de multidisciplinaritate și pluridisciplinaritate. Atât din punct de vedere lingvistic, cât și conceptual, ele acoperă una și aceeași realitate. Facem această precizare deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
a unor legături între conținuturile diverselor discipline; - contribuie la o mai bună explicare sau înțelegere a unor teme/probleme care nu pot fi lămurite integral în cadrul strict al uneia sau alteia dintre discipline. 2.2.3. Interdisciplinaritateatc "2.2.3. Interdisciplinaritatea" Dacă în cazul multidisciplinarității vorbim despre o simplă corelare a eforturilor și a potențialităților diferitelor discipline pentru a lămuri, din perspectiva strictă a fiecărui obiect de studiu, tema sau problema investigată (care au un caracter disciplinar), interdisciplinaritatea presupune o intersectare
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
2.2.3. Interdisciplinaritatea" Dacă în cazul multidisciplinarității vorbim despre o simplă corelare a eforturilor și a potențialităților diferitelor discipline pentru a lămuri, din perspectiva strictă a fiecărui obiect de studiu, tema sau problema investigată (care au un caracter disciplinar), interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii disciplinare. Integrarea propriu-zisă a curriculumului din punct de vedere „teritorial”, marcată de prezența explicită a proceselor de frontieră, se face simțită pentru prima dată la acest nivel. În abordarea interdisciplinară încep să fie ignorate
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
duce la realizarea obiectivelor de învățare de un ordin mai înalt (engl., higher order learning objectives); printre acestea se numără și capacitățile metacognitive, cum ar fi luarea de decizii, rezolvarea de probleme, însușirea metodelor și tehnicilor de învățare eficientă etc. Interdisciplinaritatea presupune interacțiunea deschisă între anumite competențe sau conținuturi interdependente din două sau mai multe discipline, bazată pe un suport epistemologic ce implică interpenetrarea disciplinelor. De această dată, principiul organizator nu mai este reprezentat în primul rând de conținut, acesta fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
se trece la centrarea pe așa-numitele competențe transversale sau competențe-cheie. „Aici, conținutul și procedurile disciplinelor individuale sunt depășite; de exemplu, luarea deciziilor și rezolvarea problemelor implică aceleași principii, indiferent de discipline.” (Drake, 1993, p. 338) Ideea de bază a interdisciplinarității constă în faptul că, pe de o parte, aparatul conceptual și metodologic al mai multor discipline este utilizat în interconexiune pentru a examina o temă, o problemă, dar mai ales pentru a dezvolta competențe integrate/transversale/cheie/cross-curriculare. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
elevii competențe complexe de grad înalt?”. Aceste competențe au un caracter generic; ele pot fi transferate cu ușurință dintr-un context disciplinar în altul, dar, mai ales, pot fi transferate efectiv în contexte de viață cotidiană, în afara clasei. Considerând că interdisciplinaritatea are ca principal fundament tocmai transferul metodelor între discipline, B. Nicolescu (1997) vorbește despre trei grade de interdisciplinaritate: - un grad aplicativ (integrare aplicativă): în urma transferului de metode, rezultă aplicații practice concrete; - un grad epistemologic (integrare epistemologică): în urma asimilării de metode
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dintr-un context disciplinar în altul, dar, mai ales, pot fi transferate efectiv în contexte de viață cotidiană, în afara clasei. Considerând că interdisciplinaritatea are ca principal fundament tocmai transferul metodelor între discipline, B. Nicolescu (1997) vorbește despre trei grade de interdisciplinaritate: - un grad aplicativ (integrare aplicativă): în urma transferului de metode, rezultă aplicații practice concrete; - un grad epistemologic (integrare epistemologică): în urma asimilării de metode din alte domenii, în cadrul disciplinei respective se inițiază analize profitabile în privința propriei epistemologii; - un grad generator de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
între două sau mai multe discipline conduce la apariția unui domeniu autonom. Aplicații → analize epistemologice → disciplină nouă (hibrid)tc "Aplicații → analize epistemologice → disciplină nouă (hibrid)" Poate și datorită faptului că, pentru o bună perioadă de timp și pentru unii autori, interdisciplinaritatea a fost conceptul central, care include tot ce înseamnă abordare integrată, există o tipologie bogată a interdisciplinarității și, de ce să nu o spunem, nu de fiecare dată foarte clară și bine fundamentată. Există însă și câteva distincții legitime și profitabile
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]