970 matches
-
tunel. Bariera pusă, unul într-o gheretă pe dreapta. S-a uitat ăla la noi, io îi fac semn să ridice bariera. A scos un tichet pe care scrisese probabil data, ziua, ora, minutul, secunda. Deschide bariera, haț în jos. (Interjecția care apare cel mai frecvent. Și poate nu întâmplător.) Primul nivel full, ocupat tot. Era așa, circulară, parcarea. Al doilea nivel, tot full. Al treilea... Pe urmă n-am mai ținut cont. Mai jos am văzut că mai erau locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
literatură, artă, psihologie, filozofie, medicină, psihanaliză, magie, sociologie, economie, teatru, politică, religie, teoria culturii etc. Trecea cu ușurință de la un subiect la altul și, în funcție de importanța lui, mărea sau micșora ritmul vorbirii, pe care o pigmenta cu tot felul de interjecții. Era un boem dublat de savant, trăind cu intensitate maximă atât în cafenea, cât și în bibliotecă. Numeroasele sale opere, schițe și povestiri în majoritate, sunt scrise sub semnul unei mari tensiuni a spiritului creator, rezultat al impactului dintre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-te, mă, uită-te care-i treaba. Noi nu sîntem nu știu ce, dom'le!" - așa-i spui - "hai, mișcă-te, c-amu-i momentu'!". Invitația la ilegalitate nu are nevoie de argumente subtile: relatarea în stil direct a dialogului esențial, punctată de elocvența interjecțiilor de adresare (mă, măi, băi), e constituită din enunțuri scurte, din imperative și formule de acord: "eu i-am zis "Uite, am chestia asta...", "Da, bine" zice. "Băi..." zice, "când poți, dă-o încoace!" "Păi", zic, "păi bine, na știi
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor adunări și scăderi rânduite cu creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atent la cei care-l înconjurau. Aștepta desigur o reacție. O reacție care nu venea. Toți îl priveau cu aceeași curiozitate neascunsă în ochi, dar atît și nimic mai mult. Balbo trase aer în piept și scoase una din acele interjecții inimitabile care poate scoate la iveală un italian din orice aglomerare umană, "Beh, o flotă uriașă, domnilor, dar care nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează chemarea prepeliței, ,,frrr!” sugerează zborul puilor, iar ,,haț!”, trântirea căciulii și ,,piu, piu!” plânsul puiului rănit. Personajele acestei narațiuni sunt în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sincer ca să ascundă adevărul? Și Mioara fugi din carte. Să te arunci în gol, fascinat de gol, pe care îl vezi ca pe un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care nu se vedeau și vorbeau limba strigătului. Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe, interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de cuvinte, cuprinzând cuvinte cu nucleu, electroni, protoni, neutroni. Structura moleculară avea trasee precise. Formarea masei moleculare și atomice închegate din strigăte, din chinul rostirii lor, din transpirația asamblării, șlefuirii, desăvârșirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate o mulțime de "ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Aceștia au sosit într-o după-amiază. Unul era inginer. Se apucase de politică și ajunsese subdirector într-un minister. Celălalt, un ceasornicar vestit, inventase un ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța orele prin interjecții licențioase: oh, ah, aaa..., îh, cât și printr-o seamă de zgomote potrivite: pupături, suspine și pleoscăituri; miezul nopții era marcat de un anume scârțâit de pat. Un maestru al mecanismelor sensibile; dat în judecată, din considerente morale, de către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cazarmă. țin minte și acum șocul de natură lingvistică atunci când i-am auzit vorbind cu o viteză mult mai mare decât a noastră, a ardelenilor, rotunjind și închizând vocalele pe care noi le pronunțam atât de "deschis", presărate cu nenumărate interjecții, încât erau gata să-ți perforeze timpanele. Sunt sigur că măcar până prin clasa a patra vorbeam exact așa cum se vorbește în zona lingvistic indistinctă Banat-Crișana, cu puternice influențe fonetice din țara Moților (de unde sunt originari bunicii mei), dar și cu
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
depandă, dantist, endepandent, omaj etc.). În morfologie, sunt minuțios inventariate oscilațiile epocii (desinențe de plural, forme de genitiv, forme verbale iotacizate etc.), produse de tendințe populare și culte, de diferențe regionale sau de modele culturale multiple. O listă impresionantă de interjecții - aferim, aida de, oleu, ăra, carnacsi, dec, helbet etc. - confirmă afirmațiile curente despre oralitatea stilului lui Caragiale, dar mai ales plasează fiecare element într-o rețea lingvistică care îi conferă semnificație (unele interjecții sunt populare, altele regionale; unele vechi, altele
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
modele culturale multiple. O listă impresionantă de interjecții - aferim, aida de, oleu, ăra, carnacsi, dec, helbet etc. - confirmă afirmațiile curente despre oralitatea stilului lui Caragiale, dar mai ales plasează fiecare element într-o rețea lingvistică care îi conferă semnificație (unele interjecții sunt populare, altele regionale; unele vechi, altele inovatoare...). Inventarierea și interpretarea fenomenelor lexicale confirmă rolul esențial din punct de vedere stilistic al straturilor celor mai pitorești din limba populară și familiară a epocii lui Caragiale - al turcismelor și al grecismelor
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
-ar mă-ta. Ea sugerează, pe lîngă urarea macabră, că între înjurător și mama inamicului există o anumită relație! Și în Cel mai iubit... personajele înjură din belșug. Un deratizator își precede înjurătura bîlbîită bab în bida mă-sii, cu interjecția disprețuitoare jjj... Necazurile, literar vorbind, încep cînd autorul pune și lumea universitară imediat postbelică din Cluj să înjure ca la ușa bordeiului Guicii. Un episod original legat de înjurături apare în romanul lui Constantin Chiriță Cireșarii. Un ingenios cireșar, stabilește
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
cazarmă. țin minte și acum șocul de natură lingvistică atunci când i-am auzit vorbind cu o viteză mult mai mare decât a noastră, a ardelenilor, rotunjind și închizând vocalele pe care noi le pronunțam atât de "deschis", presărate cu nenumărate interjecții, încât erau gata să-ți perforeze timpanele. Sunt sigur că măcar până prin clasa a patra vorbeam exact așa cum se vorbește în zona lingvistic indistinctă Banat-Crișana, cu puternice influențe fonetice din țara Moților (de unde sunt originari bunicii mei), dar și cu
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
ca și sensul "a fura" să provină nu dintr-o evoluție semantică pe teren românesc, ci direct din țigănește (dată fiind legătura dintre "a ridica" și "a fura"). Oricum, ar trebui ca această etimologie să fie corelată și cu explicarea interjecției sau a onomatopeii huști sau uști ("cuvânt care sugerează mișcarea făcută de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoară repede undeva"; "strigăt cu care se alungă păsările de curte", DEX). Prea adesea, interjecțiile sunt explicate în
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
și cu explicarea interjecției sau a onomatopeii huști sau uști ("cuvânt care sugerează mișcarea făcută de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoară repede undeva"; "strigăt cu care se alungă păsările de curte", DEX). Prea adesea, interjecțiile sunt explicate în dicționarele noastre ca formații spontane. Or, în acest caz, e destul de evidentă legătura de formă și de sens cu imperativul țigănesc u�ti ("ridică-te!"), din care probabil că provine interjecția românească. Unul dintre citatele din DLR
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
păsările de curte", DEX). Prea adesea, interjecțiile sunt explicate în dicționarele noastre ca formații spontane. Or, în acest caz, e destul de evidentă legătura de formă și de sens cu imperativul țigănesc u�ti ("ridică-te!"), din care probabil că provine interjecția românească. Unul dintre citatele din DLR conține chiar forma ușchi, într-un context ideal atât pentru o interjecție de alungare, cât și pentru un imperativ: "Hai, ușchi de lângă fereastră!" (Horia Lovinescu). Din punct de vedere fonetic, oscilația -ști /-șchi nu
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
caz, e destul de evidentă legătura de formă și de sens cu imperativul țigănesc u�ti ("ridică-te!"), din care probabil că provine interjecția românească. Unul dintre citatele din DLR conține chiar forma ușchi, într-un context ideal atât pentru o interjecție de alungare, cât și pentru un imperativ: "Hai, ușchi de lângă fereastră!" (Horia Lovinescu). Din punct de vedere fonetic, oscilația -ști /-șchi nu prezintă dificultăți (o regăsim și în variantele puști/pușchi); în DLR, verbul a ușchi apare cu variante ca
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
etc. Așadar, a ușchi (sau a uști, a huști etc.) e un verb împrumutat din țigănește, a cărui formă de imperativ (identică în romaně și în română) - ușchi, uști, huști etc. - are uz interjecțional (și alte imperative tind să devină interjecții, cazul cel mai caracteristic fiind uite - din a uita). Interjecția are și varianta fonetică ușchea: "Ușchea, zice. Fetele sânt speriate și se retrag val-vîrtej" (Zig-zag, 32, 1992). Din a (se) ușchi s-a format, firesc, ușcheală ("plecare, fugă"); substantivul nume
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
e un verb împrumutat din țigănește, a cărui formă de imperativ (identică în romaně și în română) - ușchi, uști, huști etc. - are uz interjecțional (și alte imperative tind să devină interjecții, cazul cel mai caracteristic fiind uite - din a uita). Interjecția are și varianta fonetică ușchea: "Ușchea, zice. Fetele sânt speriate și se retrag val-vîrtej" (Zig-zag, 32, 1992). Din a (se) ușchi s-a format, firesc, ușcheală ("plecare, fugă"); substantivul nume de acțiune e folosit mai ales exclamativ, cu valoare de
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
are și varianta fonetică ușchea: "Ușchea, zice. Fetele sânt speriate și se retrag val-vîrtej" (Zig-zag, 32, 1992). Din a (se) ușchi s-a format, firesc, ușcheală ("plecare, fugă"); substantivul nume de acțiune e folosit mai ales exclamativ, cu valoare de interjecție, echivalent deci cu ușchi!, în formele ușcheală! sau ușcheala! ("pleacă, fugi!"): "Tu ești tânără, și soarele e sus pe cer. Hai, ușcheala" (Răzvan Petrescu, Grădina de vară, 1989, p. 148).
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
în perioada 2-6 februarie 2009, Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română, pentru clasele VII-VIII-IX-X-XI-XII, am întâlnit câteva sute de elevi frumoși, inteligenți, sensibili, capabili să construiască fraze complete, perfect articulate. Nu se foloseau, în discuții, doar de gesturi și interjecții, ca atâția alți adolescenți de pe stradă, nu strigau până la spargerea timpanelor celor din jur, nu făceau glume vulgare și nu râdeau prostește. Erau cuviincioși, aveau și umor, un umor fin, de oameni cultivați. Când au vrut să se fotografieze cu
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]