357 matches
-
Louis XV și Louis VI. Fiecare clădire merita un prilej de admirație. Ajunsă în fața operei, un afiș i-a adus, instantaneu, lacrimile în ochi. Se prezentase, cu o săptămână înainte, opera Cavalleria Rusticana, a lui Pietro Mascagni. Opera al cărei Intermezzo îi răscolea sufletul de fiecare dată când îl asculta. Contopirea aceasta de istorie cu florile și grădinile minunate, cu drumurile pietruite și ploile de vară inopinante, fusese ca o cireașă pe tort pentru Mira. Amintirea acestei vizite o va urmări
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
îmi răsfățase toate simțurile cu aceste superbe imagini... am închis pentru un moment ochii și am respirat cu nesaț aerul deosebit al oceanului care se lasă gâdilat de o briză gentila și plăcută, made în Sân Francisco Bay. După acest intermezzo de răsfăț personal de la mijlocul podului, am luat-o din nou la opinca și m-am îndreptat către capătul podului, spre intrarea în Sân Marino County, unde am facut stânga împrejur și m-am intors înapoi, către locul unde parcasem
HAPPY BIRTHDAY, GOLDEN GATE BRIDGE! de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377977_a_379306]
-
văd și-l aud strigând în fața oglinzilor din toaleta băieților de la liceu că e frumos, e deștept și e moarte fetele după el! Nu i-a trecut nici la vârsta asta?! se pronunță cu aceeași obidă Papa. Trecut acest mic intermezzo, toată lumea tăcu uimită, dar și ușor amuzată, descoperindu-și chipurile adolescentine. După ce-și priviră îndelung unul altuia trăsăturile întinerite, își pipăiră fețele, brațele, părul pentru autoîncredințare, căzură cu toții într-o stare de apatie paralizantă, totuși... Iepurașul se odihnea pe
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile în care supliciatorul se laudă că poate să-și facă victima să cînte ca o privighetoare, să croncăne ca un corb, să urle ca un cîine. Sînt pomenite "sufocare cu un dop", tatuajele ad-hoc, capetele rase pe loc, fierul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Catargi de fibră nobilă, neauzindu-l nimeni să-și fi bîrfit vreodată congenerii! Irepresibila nevoie a boierului de a-i oferi curteanului său rolul de... purtător de cuvînt al unor, omenești, umori? Cine știe? Perechea era de o plasticitate aparte. Intermezzo atipic. Homosexualitatea lui Negoițescu, mărturisită dezinvolt atît de tîrziu, m-a indispus ca descoperirea unei anomalii multă vreme ascunse. Doar franchețea livrată, literar, cu atîta bun-simț, a mai ameliorat cumva deziluzia-mi surprinsă. Descoperirea însă mi-a resuscitat brusc altceva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ruse, îi arătase că aceasta din urmă nu va putea rezista oastei otomane; în 1711, pentru Brâncoveanu „momentul dezlănțuirii propriilor puteri nu sosise și nu avea să sosească niciodată”. După opinia noastră, momentul 1711 a fost pentru Constantin Brâncoveanu un intermezzo nefast fără voia sa și împotriva simțămintelor sale. El va returna țarului banii trimiși, pentru aprovizionarea pe care domnitorul i-o destinase și pe care a făcut-o „cale întoarsă” spre lagărul otoman aflat în „coastă”. Dar, la 23 ianuarie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe inimă, că, deși îi este adesea adversar, maestrul Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.) este un geniu. G. Cel pe care l-am numit Ludovic L. a fost avocat și nu procuror! niște lămuriri absolut necesare Intermezzo Mai mult ca probabil, vă este cunoscută expresia pe care ați auzit-o de atâtea ori, "Pe cutare numai maestrul Ludovic L. l-ar mai putea înfunda!"6. E utilizată des această expresie, însă foarte puțină lume știe adevărul: cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
LESSING, Gotthold Éphraïm, Opere, în românește de Lucian Blaga, studiu introductiv de Paul Langfelder, E.S.P.L.A., București, 1958. LESSING, Gotthold Éphraïm, Lacoon sau despre limitele picturii și ale poeziei, Partea I, în românește de Lucian Blaga, Univers, București, 1971. MARȚI, Hugo, Intermezzo românesc: Cartea amintirii, traducere de Lucian Blaga, Adevărul, Bibliotecă "Dimineață", București, 1930. MAȘEK, Victor Ernest, De la Apollo la Faust: Dilaog între civilizații, dialog între generații, antologie, cuvânt înainte și note introductive de Victor Ernest Mașek, traducere de Lucian Blaga, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
en traduction, pouvaient, en quelque sorte, m'appartenir, nous appartenir, appartenir aux Roumains. " Notre traduction. 971 V. Lucian Blaga, Opere, vol. III: Tălmăciri, op. cît. 972 La liste complète des œuvres traduites par Lucian Blaga est la suivante : Hugo Marți, Intermezzo românesc: Cartea amintirii, traducere de Lucian Blaga, Adevărul, Bibliotecă "Dimineață", București, 1930, 87 p. ; Johann Wolfgang Goethe, Faust: Tragedie, în românește de Lucian Blaga, prefață de Tudor Vianu, E.S.P.L.A., București, 1955, 544 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Natan înțeleptul: Poem dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
șirul fiind încheiat de un detectiv care, „ajungând foarte departe cu imaginația”, trece dintr-un capitol în altul ca dintr-o încăpere în alta, până ce părăsește povestirea, „lăsând în urmă un val enorm de fum care îi acoperi complet existența” (Intermezzo detectiv). „Portretele” lui D. sunt încercări de a destructura o realitate socială ce părea solidă și motivată, pentru a arăta lipsa de noimă a acesteia. Concomitent, se operează demontarea și ridiculizarea mecanismelor narative consacrate, discursul aparent logic fiind subminat prin
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
vernacular, comunitarism filosofic și comunitarism politic / 157 1.3. Comunitarismul "nou" / 158 2. Disputa liberalism comunitarism / 161 3. Comunitarism / individualism / 167 Capitolul X. Ferdinand Tönnies / 171 1. Exegeză / 171 2. Gemeinschaft und Gesellschaft / 179 PARTEA A DOUA / 185 Capitolul XI. Intermezzo istoric / 187 1. Secolul al XIX-lea / 188 1.1. Regulamentul organic / 189 1.2. Momentul 1848 / 190 1.3. Independența / 191 1.4. Contextul schimbării secolului / 191 1.5. Ion Heliade Rădulescu / 193 2. Perioada antebelică / 195 3. Perioada
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
departe. Dezvoltarea comunității "este în întregime o apropiere progresivă de societate; pe de altă parte, forța comunității, chiar dacă se diminuează, se menține în era societății și rămâne o realitate a vieții sociale" (Tönnies, 1977: 281). PARTEA A DOUA Capitolul XI Intermezzo istoric Pentru orice incursiune ca cea de față, o condiție necesară este schițarea cadrului istoric (n care au creat ș( la care s-au raportat g(nditorii avuți (n vedere. Abordând problematica reconstrucției, trebuie să avem (ntotdeauna (n vedere suportul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
euroinst.ro SOCIOLOGIA COMUNITĂȚII 2 1 Introducere Importanța ideii de comunitate în istoria gândirii Definirea comunității Comunitatea Morgana Forme pseudo-comunitare de asociere Mobilitatea intercomunitară Tipologii ale comunităților Dinamică socială "Autopsia" comunității Comunitarismul sau: Comunitatea a murit! Trăiască Comunitatea! Ferdinand Tönnies Intermezzo istoric Situarea noastră în lume Noi (și nu numai) despre noi Proiecte în reconstrucția spiritului comunitar în spațiul românesc Imposibila comunitate? Bibliografie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
esențiale, precum transfigurarea prin poezie spre a ajunge pe „planeta lui Novalis” sau iubirea, văzută ca altă cale de acces spre esențe, trecând lumii „transparențele poetului”. Impactul psihologic al strămutării în Israel adâncește și conferă textului poetic noi valențe. Volumele Intermezzo (1992) și Revolta sângelui (1992) o situează în câmpul stilistic al postmodernismului. Autoarea renunță la accentele romantice anterioare în favoarea autoironiei și a distanțării de civilizația ce alienează. Deși mai crede că „fiecare literă are sunet și culoare”, poeta se descoperă
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
culoare”, poeta se descoperă ca entitate aberantă în noua ei lume. Restructurarea interioară propune și alte echivalențe ironice, eul liric simțindu-se „în renovare”, ca o clădire împresurată de schele „de zidărie”. Erotica sună și ea mai puțin extatic în Intermezzo, metaforele sugerează stingeri printre „frunzele remușcării” sau transformă arghezian mierea în venin. Decupajele lirice ale realității israeliene se mențin totuși la nivelul consemnării. Abia versurile din Revolta sângelui fixează temele proprii scriitoarei într-o stilistică personală. Discursul are acum ritmul
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
teroarei kafkiene din ultimii ani de regim ceaușist stă alături de instantanee din cotidianul israelian. Autoarea le-a numit „eșantioane”, „flacoane” de „viață concentrată”, sugerându-le astfel esența. SCRIERI: Marii anonimi, Iași, 1985; Ochiul cuvântului, București, 1987; Dincolo de Paradis, București, 1989; Intermezzo, Rehovot (Israel), 1992; Revolta sângelui, Tel Aviv, 1992; ed. Iași, 1993; Casa din noi, Haifa, 1993; Dincoace de Paradis, Haifa, 1994; Țara extremelor, Haifa, 1994; ed. (Land der Extreme-Țara extremelor), ed. bilingvă, tr. Radu Bărbulescu, München, 1997; Magia pietrei, Petah
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
-l prețuiască; din „pânda” reciprocă, de durată, a celor doi, Antim cel mizantrop, ursuz și sceptic, și copilandra tandră, însușindu-și viclean și îndârjit abilități de băietană spre a nu-l dezamăgi, se iscă tensiunea de substrat a cărții. Ca intermezzo între două cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă, maliții de blochaus și tramcar) nasc replici de un haz destins, spumos, șarje duios vitriolante „à la nenea Iancu
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
lui G. asupra spiritului modernității, când echilibrul între „știință, simțire și putere este rupt”. Romanul Pluie d’étoiles (1933) are o tramă istorică și detectivistică, vădind o specială atenție în descripție. În cadrul acțiunii, plasată la Viena, în 1927, cu un intermezzo praghez, au loc mai multe întâlniri între Danthérieu, baronul Mallen-Louis, personaj bizar având deviza alchimică animula, vagula, blandula, și Thea, fiica lui Balosch-Feldvar, din aristocrația cehă. Aceasta intră în viața lui Mallen-Louis într-o zi cu ninsoare, când baronul tocmai
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
Freiburg, teza de doctorat despre un tratat al lui Francesco Petrarca, De remediis utriusque fortunae (disertația a apărut sub titlul Fortuna und Virtus. Eine Studie zu Petrarcas Lebensweisheit, 1958). Își începe cariera didactică la Universitatea din Marburg (1956-1963). După un intermezzo la Universitatea Tehnică din Berlin (1964), revine la Marburg ca profesor de filologie romanică, stabilindu-se apoi la Heidelberg (1971). În decursul anilor de activitate la universitățile din Marburg și Heidelberg (până la pensionare, 1998), H. aprofundează câteva teme preferate din
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
Demetrescu despre cărți de G. Bacovia, Ion Barbu, E. Lovinescu, Cezar Petrescu ș.a. Mai puține, paginile de traduceri cuprind doar un fragment din Novellino, cea mai veche culegere de povestiri din literatura italiană, și două poezii de Heine (Cântec și Intermezzo liric). Alți colaboratori: G. Bogdan-Duică, Coriolan Suciu, Oct. Lupeanu, Teofil Bugnariu, Livia Rebreanu-Hulea, Henri Jacquier, Septimiu Popa. I.M.
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
Temnițele Clujului. Din însemnările unui popă român. De la numărul 1/1933 până la numărul 46/1935 e publicat în foileton romanul Vâltoarea, al unui autor ce semnează Eugeniu de Herbay (probabil un pseudonim). Emil Isac colaborează cu un scurt eseu intitulat Intermezzo liric, lui Ion Breazu îi aparțin articolele Literatura contimporană din România și Viața literară românească în Ardealul de după Unire, Iosif E. Naghiu comentează creația unor poeți precum Maria Cunțan și Vasile Bogrea, iar Olimpiu Boitoș, care e și recenzentul principal
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste de dragoste. Prin formula romanului în roman - acestea sunt capitolele eliminate de cenzură în prima ediție - se deschide altă breșă ficțională sau metaromanescă, iar scrierea primește implicații parabolice sau mistice. Riscul investirii de tip bovaric în propriul
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
În Michelangelo, atmosferă și conflict se topesc într-o discretă stare de poezie, astfel încât piesa poate fi citită și ca un poem închinat creației artistice. Ieșite rapid din circuitul repertorial sunt alte câteva lucrări dramatice ale lui K.: Lăcustele (1934), Intermezzo (1943), Răzbunarea Corinei (1943), Fata de la mansardă (1944), Dictatorul (1945), Tarsița și roșiorul, libret de comedie muzicală (1947), Ruxanda și Timotei, poem dramatic (1957), Moș Teacă (1960), precum și mai multe piese într-un act, destinate teatrului de amatori. Singur sau
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Nici un alt dramaturg dintre cele două războaie n-a avut o asemenea artă de a răscoli vermina sufletească, toate defectele imaginabile - folosind atât de puține mijloace. Comicul este bineînțeles cel verbal, în descendența directă a lui Caragiale. VALERIU RÂPEANU SCRIERI: Intermezzo, București, [1943]; Cântecul de nuntă, București, 1946; Darul frăției, București, 1953; Dreptate, București, 1953; Dulapul cu oglindă, București, 1953; Negustorie cinstită, București, 1953; Cu viața mergem înainte, București, 1953; Gaițele, București, 1953; Teatru, introd. Simion Alterescu, București, 1956; Ruxanda și
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Kirițescu, ST, 1957, 1; Radu Stanca, Note despre teatrul lui Al. Kirițescu, TR, 1958, 27; Valeriu Râpeanu, Alexandru Kirițescu, REVR, 1961, 3; Al. Piru, Piese de teatru, R, 1968, 1; Piru, Panorama, 438-441; Brădățeanu, Comedia, 353-362; Valentin Silvestru, Piesa uitată. „Intermezzo spaniol”, F, 1974, 12; Crohmălniceanu, Literatura, III, 54-61; Valentin Silvestru, O ediție a teatrului lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 38; Șerban Cioculescu, Pendulările dramatice ale lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 41; Ion Zamfirescu, Drama istorică universală și națională, București, 1976
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]