401 matches
-
să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de interese între PCUS*, mișcarea comunistă internațională* și soarta revoluției în lume. în 1976, Brejnev* inaugurează „solidaritatea internaționalistă”, distinctă de „internaționalismul socialist” care reglează numai raporturile dintre partidele-state* comuniste; aceasta nu modifică defel concepția fundamentală care a legitimat pentru URSS înăbușirea revoluției maghiare din 1956 sau a Primăverii de la Praga* din 1968 - potrivit doctrinei „suveranității limitate” - și invadarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Prăbușirea sistemului sovietic a lovit din plin comunismul vest-european și i-a accelerat declinul, ce pare ireversibil. Ca să supraviețuiască, aceste PC au urmat diferite logice de adaptare. în varianta lor tradiționalistă, PC se vor revoluționare, muncitorești și active în sindicate*, internaționaliste*, antiimperialiste* și antifasciste*. Se definesc ca niște partide de avangardă, iar organizarea* lor se bazează încă mult pe centralismul democratic. Ele refuză în general orice alianță cu socialiștii și văd în mișcările altermondialiste niște concurenți pe care vor să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și considerat drept ofițer KGB. Foarte mulți combatanți ANC au fost antrenați în democrațiile populare* și în Cuba. în Japonia apare, în 1969, Armata Roșie Japoneză (ARJ), mișcare marxist-leninistă care operează pe teritoriul Japoniei, dar funcționează și ca mișcare „mercenară” internaționalistă. Susținută de URSS și RDG, dar și de China*, ea comite numeroase atentate - deturnări de avioane în 1973 și 1977, ocuparea Ambasadei Franței de la Haga în 1974, a SUA și a Suediei de la Kuala Lumpur în 1975. îndată după raidul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și cu cel bulgar. La 28 iunie 1948, Stalin convoacă, prin urmare, la București, o conferință a Kominform*, care îl condamnă pe Tito pentru „naționalism”, chemând „elementele sănătoase din PC iugoslav să schimbe această direcție și să promoveze o alta, internaționalistă” - cu alte cuvinte, una total supusă Moscovei. Tito, care cunoaște bine metodele staliniste, reacționează însă viguros. El arestează și deportează pe Insula Goli Otok zeci de mii de comuniști prosovietici, lipsind URSS de orice mijloc de intervenție internă. Pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internațională, fondată în 1939, a cărei continuatoare actuală în Franța este Lupta Muncitorească, având-o în frunte pe Arlette Laguillier; după 1945, acest grup cunoaște câteva succese, implantându-se în special în Uzinele Renault. Ceilalți, mai numeroși, înființează Partidul Comunist Internaționalist (PCI), membru al Internaționalei a IV-a. în 1952, o sciziune divizează Internaționala a IV-a. PCI își păstrează conducerea ei, prin două figuri tutelare: grecul Mihalis Raptis, zis Pablo, și francezul Pierre Franck. PCI practică o susținere critică a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al republicii, dovedind că a doua opțiune era mai profitabilă. în sfârșit, minoritarii „pabliști” ai sciziunii din 1952 fondează Comitetul pentru Reconstrucția Internaționalei a VI-a, condusă îndeosebi de Pierre Boussel, supranumit Lambert, și care devine, în 1965, Organizația Comunistă Internaționalistă, înainte de a-și relua, în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă tendință. „Lambertiștii” s-au investit în sindicalism*, în CGT-Forța Muncitorească și în învățământ. Acest curent a cunoscut o anumită influență în SUA, în mediile universitare și sindicaliste. După
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nazino neocomunism NEP Nieuwe Communistische Partij van Nederland NKGB NKVD Norilsk Noua Armată a Poporului Novocerkassk Nucleele Revoluționare O Ohrana OMC OMS ONU Opoziția de stânga Opoziția muncitorească opoziții comuniste Opoziția unificată Orchestra Roșie organizație organizația Aba Nidal Organizația Comunistă Internaționalistă Organizația pentru Eliberarea Palestinei organizații de masă Organizația Revoluționară 17 noiembrie ORI ortodoxie Osetia de Sud Ostahov OSVAG NATO SEATO Ozerlag P pact anti-komintern Tratatul de la Varșovia pacte germano-sovietice partid/partid-stat Pace și Libertate partid bolșevic Partidul Comunist Bolșevic din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ostahov OSVAG NATO SEATO Ozerlag P pact anti-komintern Tratatul de la Varșovia pacte germano-sovietice partid/partid-stat Pace și Libertate partid bolșevic Partidul Comunist Bolșevic din Rusia Partidul Comunist Chinez Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) Partidul Comunist Francez (PCF) Partidul Comunist Internaționalist Partidul Comunist Italian (PCI) Partidul Comunist Marxist-Leninist Partidul Comunist Revoluționar (marxist-leninist) Partidul de Stânga Partidul Alianței Socialiste Partidul Stângii Partidul Stângii Europene Partidul Libertății și al Solidarității Partidul Democratic al Stângii Partidul Forțelor Noi (vezi PFN) Partidul Muncitorilor Partidul Muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pertinentă) înlocuiește astfel comunitatea națională. Democrația americană, arată autorul, a devenit tot mai puțin reprezentativă, establishment-ul american, public și privat, cosmopolit și antireligios, s-a separat tot mai mult de poporul american, politica externă nu mai este americană, ci internaționalistă sau imperialistă. America s-a apucat să facă "ordine" în lume, să facă pe jandarmul universal. Este aceasta menirea sa? Această evoluție intră oarecum într-o logică de dezvoltare imperială a marilor civilizații. Dar, în acest fel, identitatea americană este
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acest sens, cum semnalează și autorii cărții de față în excelentul capitol dedicat evoluției partidelor comuniste occidentale în perioada "războiului rece". "La început, cîntecul intonat de comuniști a fost Internaționala, nu Mareseilleza, și mulți activiști comuniști au săvîrșit din elan internaționalist numeroase acte antifranceze". "PCF a fost o mișcare totalitară în sînul democrației, prin ideologie, prin structură, prin tipul de comportament pe care îl impunea activiștilor, prin tipul de proiect pe care îl propunea: unificarea societății în jurul partidului. Cred că greșim
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
să se pună de acord asupra mijloacelor ce trebuie puse în practică pentru a împiedica războiul. Delegaților francezi, englezi și ruși ce propun greva generală la congresul de la Copenhaga din 1910, social-democrații germani le opun un refuz categoric. În ciuda proclamațiilor internaționaliste și revoluționare din ajunul conflictului, majoritatea partidelor socialiste votează creditele de război în momentul declanșării ostilităților. În unele țări, această atitudine este însoțită de o participare guvernamentală. În Franța, Jules Guesde devine ministru fără portofoliu; Marcel Sembat, ministru al Lucrărilor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
populației din cele două state românești, cum nu stârnește prea multe frisoane nici în rândul intelectualilor, cei care ar putea să inducă, prin statutul lor, o anume stare de spirit în societate. Dacă regimul comunist sovietic a interzis, din rațiuni „internaționaliste”, abordarea subiectului, la nouă ani de când se poate spune (s-a permis!) ce credem despre trecutul, prezentul și viitorul națiunii române, tema unirii rămâne la fel de marginală. Ea este din nou evitată, dar de data aceasta din alte considerente, mai complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
reviste. O confuzie generală menținută cu bună știință, în care profesioniștii delațiunii și spionajului se simt destul de comod. În aceste condiții nu ne rămâne decât să observăm și să inventariem noile tipuri de colaboraționism. Gama este foarte bogată. De la modelul internaționalist „apostolic”, până la „patrioții de meserie”, care își schimbă adeziunile după variațiile metronomului politic și interesele de moment. Și totuși, este utopică ideea unei discuții privind responsabilitatea intelectualilor acum și aici? Câtuși de puțin. Atâta doar că această inițiativă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și anticiparea acestora. Cei care au acordat o atenție deosebită sistemului internațional au neglijat sursele schimbării din sistem și au ignorat una dintre sursele principale ale schimbării: ideile colective ale marilor puteri.97 Constructiviștii au criticat, așadar, neorealismul și neoliberalismul internaționalist pentru neputința acestora de a explica transformările globale contemporane, reanalizând condițiile care au dus la crearea sistemului internațional modern și la stabilirea principiilor de organizare internațională precum suveranitatea și non-intervenția.98 În aceeași idee, Hedley Bull și Adam Watson considerau
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
critic al securității internaționale și că ordinea internațională nu se poate susține având la bază principiul suveranității sau viabilitatea statelor, această ordine depinzând de indivizi și de propria lor înțelegere a securității. Acest aspect reprezintă clar o delimitare față de liberalismul internaționalist tradițional, care vede ordinea internațională depinzând de arhitectura instituțională care, în grade variate, ajută la securizarea și menținerea integrității statelor liberale, democratice, prin reducerea amenințărilor externe la adresa statului. Plasând individul ca obiect de referință, paradigma securității umane asumă faptul că
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și necritice. Faptul că sistemul internațional legitimează acțiuni inacceptabile la nivel intern interesează în mod deosebit problema securității umane. Teoria critică a securității se opune concepției pluraliste a securității din trei puncte de vedere: argumentează că statele se conformează regulilor internaționaliste și umanitare ale Cartei ONU numai atunci când este în interesul lor egoist; în al doilea rând, se argumentează că pluralismul, punând accent pe regulile și normele societății internaționale, ignoră majoritatea deceselor rezultate din violența politică; și trei, practicile normative ale
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
1963), Kadare va continua să-și surprindă publicul (inclusiv cel occidental) în anii '70 prin romane cum ar fi "Cetatea" (1970), "Tobele ploii" (1972), "Iarna marii însingurări" (1973). Disidența sa estetică, morală și politică (față de un despotism local și totodată internaționalist, conform dictatului alternativ via Moscova, via Pekin ș.a.m.d.) va fi fățișă și ireversibilă odată cu "Concert la sfârșitul iernii" (1988). Notorietatea scriitorului este deja mondială când, determinat nu numai de instabilitatea politică și socială a Albaniei post-comuniste, ci și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sudul agrar în timpul Războiului de secesiune. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, republicanii au urmărit o politică externă izolaționistă, de altfel împărtășită de majoritatea populației americane. Pearl Harbor (1941) a schimbat cursul politicii externe americane și a promovat politica internaționalistă bipartinică a SUA, pe care unii au criticat-o în anumite momente istorice, și au aplaudat-o în altele. Republicanii au militat pentru reducerea puterii și responsabilității guvernului federal, dar programele sociale ale democratului F.D. Roosevelt, precum și angrenarea economiei americane
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
contemporan (1981). Studiul pe specii a fost completat cu studiul înrâuririlor folclorice (Poezia și folclorul: puncte de joncțiune, 1987) sau al unor circumstanțe istorice determinate (Prezenți în front, 1985). Autoarea plătește un anume tribut temelor oficiale bolșevice (Patosul patriotic și internaționalist al poeziei, 1979). A publicat studii monografice despre lirica lui G. Meniuc (1980) și Pavel Boțu (1987), în tentativa de a descifra coordonate stilistice și individualități poetice. SCRIERI: Poezia meditativă moldovenească, Chișinău, 1977; Teoria și metodica compunerii, Chișinău, 1978; Patosul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285838_a_287167]
-
1979). A publicat studii monografice despre lirica lui G. Meniuc (1980) și Pavel Boțu (1987), în tentativa de a descifra coordonate stilistice și individualități poetice. SCRIERI: Poezia meditativă moldovenească, Chișinău, 1977; Teoria și metodica compunerii, Chișinău, 1978; Patosul patriotic și internaționalist al poeziei, Chișinău, 1979; Cheile artei. Studiu asupra creației literare a lui George Meniuc, Chișinău, 1980; Poemul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1981; Creația lui I. Canna în școală, Chișinău, 1984; Literatura moldovenească pentru copii, Chișinău, 1984; Compunerea, Chișinău, 1985; Prezenți în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285838_a_287167]
-
fost reafirmata către sfârșitul celui de-al doilea război mondial, odată cu dizolvarea Internaționalei a III-a. Chiar dacă integrarea politică transnaționala a fost menținută după aceea - În special odată cu crearea Kominformului la Începutul războiului rece -, preeminenta interesului de stat asupra solidarității internaționaliste era deja un fapt Împlinit și diferența de tratament al diferitelor partide comuniste minoritare a stat la originea reacțiilor naționaliste din interiorul acestor partide. În ultimul său an de existență, școala Kominternului, Împărțită În secțiuni naționale, nu mai reunea oficial
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de filosofi și intelectuali sovietici. Pe de altă parte, revendicările de autonomie din partea comuniștilor germani - cele ale unui „comunism național” care nu se voia totuși naționalist - trebuie puse În legătură cu politica de represiune anticomunista practicată de „cealaltă Germanie” și cu caracterul internaționalist pronunțat al RDG, mai ales În primii săi ani, țară care oferea adăpost germanilor de pretutindeni, austriecilor sau elvețienilor germanici. Comuniști hotărâți să se despartă de tot ce reprezenta În istoria germană Prusia, pe teritoriul căreia se stabilise nouă republică
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fi Însă aplicat științelor sociale. Câțiva istorici au observat cum s-a impus În perioada dintre cele două războaie o paradigmă internațională În științele sociale sub impulsul fundațiilor americane private, a căror orientare «aplicată» era determinanta, urmând o politică liberală internaționalista și o ideologie pacifista wilsoniană (cf. Gemelli, 1995, p. 252). Contextul se schimbă radical după cel de-al II-lea Război Mondial, datorită emigrării intelectualilor europeni către Statele Unite În timpul războiului și a rolului lor, după Întoarcere, În refondarea științelor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
propusese de asemenea să apere libertatea profesiei În raport cu politicul, urmărind să separe literatura că arta de literatură că jurnalism sau formă de propagandă, Încercând să proscrie din PEN, așa cum ceruse Galsworthy În discursul său testament din 1932, termeni că naționalist, internaționalist, democratic, aristocratic, imperialist, antiimperialist, burghez, revoluționar, pe care Îi consideră incompatibili cu literatura (cf. Vegesack, 1986, p. 361). Prin originile sale și prin ritualurile devenite celebre precum discursurile ocazianate de dineuri, PEN-Clubul apărea, mai ales În primă perioadă, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu sens unic. O emigrație și un „exil” au existat de asemenea către Est, mai ales În anii 1950, chiar dacă În proporții mai reduse decât cele Înspre Vest și chiar dacă au fost politic mai Înregimentate și mai controlate. Datorită convingerilor internaționaliste ale majorității reprezentanților săi, care se simțeau acasă În diversele patrii ale socialismului de dupa 1945, termenul de exil era considerat probabil impropriu sau era oricum rar folosit. Situațiile naționale au fost Însă foarte diferite: am În vedere emigrația, inclusiv intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]