733 matches
-
la șină sau la mediana bobinei de joantă trebuie să aibă un diametru de minim 10 mm; ... c) rezistența de izolație între borne înainte de montare trebuie să fie conformă cu valorile precizate în specificația tehnică a fiecărui tip de interstițiu de scânteiere (eclator); ... d) rezistența de izolație în exploatare între capete, în stare demontată, trebuie să fie mai mare de 10 MΩ. ... § 5. Coloane și mese de manevră Articolul 203 Coloanele și mesele de manevră trebuie să îndeplinească următoarele condiții
CONDIȚII din 3 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275332]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
CEARĂ..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017. Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere,Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
foarte bine Cameliei Ardelean. Și se poate dovedi natural că întocmai așa este: „Când suflete de ceară-și declară armistițiu/ Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă,/ Poteca spre iubirea cu inima vacantă,/ Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu.// Pe aura de gheață - refugiu în cădere,/ Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,/ Candide rămășițe stocate în arginturi/ Își țes nevolnicia în clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
sale literare ne arată un lirism al cuvântării, remarcat de Nicolae MANOLESCU și la Magda CÂRNECI, de care autorul pare mai mult decât apropiat. Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al ambilor, interiorizat, asimilat, până la ultimile interstiții ale textului, exprimat în jerbe de lumini tăioase, interminent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Ambii trăiesc, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revolutionar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
Laurențiu Ulici, Constanța Buzea, cu mulți ani în urmă, și de Magda Cârneci( pseudonim Magdalena Chica), de care autorul pare mai mult decât apropiat. Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al ambilor, interiorizat, asimilat, până la ultimele interstiții ale textului”... ( Prof.univ.Asoc.Pompiliu COMȘA). De ce Transpoezia? Acest termen, mereu nou, folosit de Ioan Gheorghiță, subliniază faptul că, dincolo de orice, trăirea poetică capătă străluciri de diamant, atunci când este îmbrăcată de metafore stilizate, când transcede spațiul prozaic, instalându-se în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
vedem astea trei zile” (96). Dincolo de incontestabila ei valoare estetică și ideatică, proza lui Ion Nicolae Anghel are, așadar, și meritul etic de a pleda pentru o calitate superioară a vieții personale și a celei comunitare. În plus, conține, în interstițiile sale, un discret filon metafizic: „Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curând de ordin metafizic, încât e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
care se articulează cu ființa (Svetlana Paleologu-Matta Eminescu și abisul ontologic, 1988), la Borges este un timp labirintic, circular. "Timpul ciclic" va fi una din temele favorite ale ilustrului argentinian, spre ea îl conduce însăși "duplicitatea" discursului, care produce acel "interstițiu pe unde se scurge subiectul", de care vorbea R. Barthes (Romanul scriiturii, Ed. Univers, 1987, p. 173). Este, de fapt, un "interstițiu" tunel de salvare, o posibilitate de a fi inclus în Tot, în Marea Carte "transinfinită": "această carte ciclică
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fi una din temele favorite ale ilustrului argentinian, spre ea îl conduce însăși "duplicitatea" discursului, care produce acel "interstițiu pe unde se scurge subiectul", de care vorbea R. Barthes (Romanul scriiturii, Ed. Univers, 1987, p. 173). Este, de fapt, un "interstițiu" tunel de salvare, o posibilitate de a fi inclus în Tot, în Marea Carte "transinfinită": "această carte ciclică este Dumnezeu" (Biblioteca din Babel). Iată, în poemele Noapte ciclică ("Știut-au riguroșii elevi ai lui Pitagora / Că astrele și omul în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și-o fată sărutîndu-se etern. Cum să-și vorbească? De ce să-și vorbească? Atît. L-ați auzit, spuneți-mi, pe Paleologu care nu-i nici pe departe mut vorbind în Parlament? Muțenia lui, nu? spune mult în tranziția asta, în interstițiul ăsta de parole, parole, parole. E cineva care, temîndu-se parcă de frustrețea nostimă a cuvîntului, și-a intercalat numelui un h cu aer saxonic. Să-i sune, oare, remarcabilului universitar mai bine Muthu, decît Mutu? Mie însumi, acasă, între frații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vitregii, și-a asumat responsabilitatea, pe care a și pus-o în practică, în momentul cînd s-a ivit astralul prilej de a întregi în hotarele ei străbune un spațiu spiritual distinct și prețuit în concertul european? Și atunci? Lungul interstițiu comunist de după război, atît de străin naturii noastre, el, doar el e cel care a compromis fibra acestui neam atît de urît indistinct acum în manifestările sale. Să mă opresc, o clipă, doar la două momente consumate recent. Și cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe mult prea delicatul și nu mai puțin politicosul poet, cînd, ivindu-se cu ocazia unei serate literare în impunătoarea aulă unversitară, am asistat la un moment absolut vivant: moderatorul seratei, personaj el însuși universitar, avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se desprinse, brusc, un ăăă de fecioară întărîtată. Stupoare! Era poetul care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar propria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
confuzia generală iscată de păsăsirea lugubrului scaun de către căpcăunul stalinist. Ce avea însă îndepărtata soluție suedeză, asumată organic, pe un neîntrerupt exercițiu democratic de către o civilizație netraumatizată, cu găselnița de țoapă intelectuală ajunsă la putere, am văzut cu toții la dezastruosul interstițiu neocomunist de pînă la 1996. Iar, în underground-ul facilitat tocmai de strategia dubioasă a comuniștilor fardați socia-democrat,din păcate și după alegerile de acum patru ani. Aceeași strategie întreținută azi de periculoasa accedere la putere a iliescienilor vadimiști. Care, liniștiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
90 sîntem sfătuiți să uităm. Să uităm trecutul recent și să trăim doar prezentul. Sfătuitorul, se înțelege, e moștenitorul direct al regimului pentru care memoria e bună doar dacă e profitabilă. Aflat efectiv la putere, sau pe durata unui infim interstițiu în opoziție, persuasivul personaj nu a făcut altceva decît să escamoteze sistematic memoria, minimalizîndu-i rolul, sau doar bagatelizîndu-l. Prin vocea unui prim-ministru, el însuși descendent al celor care, jumătate de secol, au opresat țara, sîntem îndemnați cu rictusul aferent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ți-au convenit (prin obîrșia ta, modestă, prin umanismul tău... structural etc.), dar mi se pare absolut obligatoriu pentru un spirit cît de cît viu să-și dorească, la un moment dat, să facă și altceva. Radical altceva. După hidosul interstițiu totalitar, nu știu, dar spiritul parcă vrea ceva frumos, ceva un pic mai frumos, or, a merge, iată, la senectute, tot pe mîna social-democraților noștri de peste noapte mi se pare... inestetic. Pauză. Am mai dat un timp șuturi ușoare castanelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost în stare, la urma urmelor, să bifeze ea, legitim, marile repere ale accederii la normalitate. Să ne imaginăm o secundă cum s-ar fi petrecut actul recuperării funebre într-o Românie care nu ar fi cunoscut tragic lungul interstițiu comunist. Probabil că, imediat după moartea originalului monarh, fiul său, încă foarte tînărul Rege Mihai, ar fi urgentat cu firescul și decentul procedeu al unei țări normale aducerea rămășițelor părintești și așezarea lor lîngă celelalte auguste morminte de la Curtea de Argeș. Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marota diversionistă a nostalgicilor postdecembriști, simplă marotă, că dictaturile noastre s-au întins dincolo de comunism în contul Regelui Carol al II-lea și al Mareșalului Antonescu și să operăm acolo unde este, într-adevăr, de operat: în lungul și tragicul interstițiu totalitar de inspirație moscovită. Cele două invocate dictaturi numai și prin scurtimea lor intrînd în cu totul alt unghi de interpretare. De precizat, inițial, gradația ce deosebește nu substanțial dictaturile comuniste de la invazia sovietică pînă azi. Dej întrupează perfect primitivismul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
resentimentară, motivată cumva a-și revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu indică obscure servituți, cu atît mai puțin polițe la eventuale presiuni venite dinspre un mental încă așa de marcat colectivist. Spun aproape, deoarece din nou ușor stupefiat nu-mi dau seama ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă la invazia tancurilor rusești și înstăpînirea hahalerelor autohtone. Abrevierea scriitoarei, dincolo de tăietura ei ludică, diagnostichează exact starea de spirit a junimii din sinistrul interstițiu. Restrîngînd aria la un Iași care, oricum, nu fusese un oraș oarecare, sînt de rememorat secvențe stenice, sustrase cu perspicacitate activismului și securismului local, în stare, acesta, a mai păstra ceva dintr-o strălucită efigie. Restaurantele încă își mai ofereau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noștri, o lume îi ia locul alteia; ne convine/ nu ne convine, ultima își impune cu asprime, neiertător, noua cutumă. Pictorilor și pictorilor nerămînîndu-le decît soluția individuală. Într-o Românie pe care începem să o iubim din nou după lugubrul interstițiu comunist, pentru că nu mai vrea (nu mai are cum) să se întoarcă la colectivism lozincard. Așa proceda eternul Tonitza. Nimeni însă nu-l poate împiedica azi pe etern anonimul O. să-și cumpere o limuzină de pe tabloul pe care i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cum, tot așa, fără fariseism mimat, enorma plăcere de a fi acordat finalmente prioritate nu clipei... festive, ci, pur și simplu, revederii celor două repere veșnice: casa bătrînească și lacul cu nuferi. Casa bătrînească a Eminovicilor, care, suportînd, într-un interstițiu proletcult, o modificare ignară, arătînd atunci ca un mizerabil cămin cultural, iat-o acum redată seiși ca în fotografia din Istoria lui Călinescu: mirific umilă. Și lacul cu nuferi galbeni înfloriți. La care, paradoxal, ajungi tot urcînd și urcînd... Ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica" anilor șaptezeci, aveam privilegiul de a-i călca pragul deja notoriu al chiliei sale din Icoanei, ascultîndu-l evocînd interstițiul "Criterionului" interbelic, al cărui argint viu era. Cum să nu te fi apucat rîsul cînd, în plin dialog, punctual, despre colaborarea noastră, Homo americanus mă întrerupea și spunea: O clipă, să notăm ce-am vorbit, să nu uităm... Și chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
crede pe atleții iliescianismului reanimat niște suavi naivi, atunci lucrurile ar fi simple. Diversiunea polului de stînga însă îmbracă purtatul costum croit în croitoriile Kremlinului. Anecdotic, ne vine mult mai ușor să-i recomandăm cîte unui amic rămas după lungul interstițiu comunist tot adept consecvent al polului de stînga: Ce pol, bre?; fumează și tu un Pall Mall! 14 februarie E de-ajuns ca unul din... Cuibul de cuci să-nceapă a-și dezbrăca și-mbrăca pijamaua, într-un crescendo alarmant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]