308 matches
-
Kaplan pe motiv că acesta din urmă "introduce fraudulos în teoria sa sistemică reguli caracteristice unităților". Dar este evident că regulile nu sînt caracteristici ale nivelului unităților, deși înțelegerea lor particulară ar putea fi. Regulile se bazează pe înțelegeri împărtășite intersubiectiv. Însă lui Waltz îi lipsește categoria intersubiectivității: ceva poate fi sau obiectiv și material, sau, dacă nu, nu poate fi altceva decît o caracteristică a unității. Această contradicție surprinzătoare ar putea fi un indiciu pentru faptul că pe Waltz nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoriei lui Weber este tradiția interpretativă. Studiul științelor umane trebuie să se refere întotdeauna, în analiza sa, la mintea umană. Pentru relevarea sensului acțiunii sociale, cercetătorul trebuie să înțeleagă nu doar componentele psihologice și individuale, ci și componentele culturale și intersubiective (lucru la care s-a făcut deja aluzie în exemplul precedent). Nu există teste neutre. Aceasta ar presupune nu doar accesul direct la o lume externă (adică independentă de ceea ce gîndește omul), ci și un limbaj universal acceptat de publicul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un limbaj universal acceptat de publicul pentru care testul a fost efectuat. Pentru acesta din urmă, diferitele angajamente metateoretice exclud posibilitatea unui limbaj comun care să fie neutru. Proiectul științific constă, de aceea, în a da un sens (în cadrul înțelesurilor intersubiectiv împărtășite) momentelor individuale ale istoriei, metodă numită uneori idiografică sau, după Clifford Geertz (1993 [1973]), "descriere densă".1 În concluzie, din această dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
zona științei combat aceste patru elemente fundamentale ale naturalismului. Punctul de plecare al perspectivei hermeneutice este ideea că, în vreme ce în științele naturii cercetătorul și obiectul lui sînt independenți, științele umane se află în fața lumii interne a individului sau a relațiilor intersubiective. Ființa umană nu poate fi subsumată categoriei obiectelor fără viață sau fără conștiință. Validitatea ipotezelor nu poate fi verificată într-o lume exterioară, independentă de gîndire. Într-adevăr, este necesară o dublă translație hermeneutică, deoarece observatorul interpretează interpretarea actorului. Validitatea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
viață sau fără conștiință. Validitatea ipotezelor nu poate fi verificată într-o lume exterioară, independentă de gîndire. Într-adevăr, este necesară o dublă translație hermeneutică, deoarece observatorul interpretează interpretarea actorului. Validitatea unei astfel de interpretări este dată de criteriile convenționale intersubiectiv împărtășite ale participanților la un discurs specific (în cazul nostru, științific). Nu e vorba că "orice e bun". Dincolo de controlul acurateții empirice, sînt necesare două arii principale de cercetare și de critică: interpretarea constituită epistemologic a istoriei și critica internă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de la sine. Dacă acestea sînt legile obiective pe baza cărora se poate deduce funcționarea părților sale, ca în legile marxiste clasice ale capitalismului, atunci teoria face parte din naturalism. Pentru holismul hermeneutic, nu pot exista structuri obiectivizate, ci doar practici intersubiective, care, pentru a fi reproduse, trebuie validate și înțelese prin acțiune individuală. Aceste dihotomii au fost intersectate într-o matrice, pentru a pune în lumină patru poziții metateoretice principale, matrice ce se poate regăsi atît în științele sociale în general
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Ruggie critică teoria regimurilor din interiorul metateoriei ei. După cum spun ei, literatura regimurilor presupune existența unor norme și reguli care nu sînt nici fapte naturale (obiective), nici urmări ale unei acțiuni sau înțelegeri voluntare (subiective), ci sînt constituite și reproduse intersubiectiv. Mai important, aceste norme trebuie să fie asumate înaintea expresiei preferințelor și acțiunii individuale. Totuși, analiza regimurilor derivă în general din agregarea preferințelor și acțiunilor individuale deja date. Cu alte cuvinte, din moment ce referirea la reguli cere teoriei regimurilor să ia
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
norme trebuie să fie asumate înaintea expresiei preferințelor și acțiunii individuale. Totuși, analiza regimurilor derivă în general din agregarea preferințelor și acțiunilor individuale deja date. Cu alte cuvinte, din moment ce referirea la reguli cere teoriei regimurilor să ia în considerare unități intersubiective de analiză, individualismul său metodologic nu poate face acest lucru: el trebuie să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
face acest lucru: el trebuie să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei regimurilor este în dezacord cu ontologia sa intersubiectivă. Într-un mod destul de ciudat, această critică, deși publicată în International Organization, a făcut doar de foarte puține ori obiectul unor răspunsuri, în cadrul literaturii regimurilor (pentru o excepție, vezi Kohler-Koch 1989). Pe lîngă faptul că ea contribuie la clarificarea dezbaterii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu grijă între behavioralismul strict și cel orientat înspre sens, într-un mod care seamănă cu distincția lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile doar în categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în sensul că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1), numai pentru că acestea sînt mai puțin convinse în legătură cu falsificaționismul din științele sociale, sînt mai sceptice față de analizele cauzale (de cele mai multe ori, unidimensionale) menite să stabilească legi, înțeleg altfel cercetarea empirică, au alte asumpții ontologice (asupra structurilor sau asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de la reificarea geo-culturală a lui Huntington la "neo-medievalism" - și justifică politicile externe care pot fi deduse din acestea. Scepticismul luat în serios: critica sceptică a ontologiei realiste a statului Post-structuralismul este un cadru teoretic ce combină o metateorie a interpretivismului intersubiectiv (vezi capitolul 13) cu o teorie morală a scepticismului radical. Oricît de paradoxal ar putea părea, poststructura-lismul în disciplina relațiilor internaționale reprezintă o critică sceptică a unei teorii considerate prin excelență sceptică, anume realismul (pentru ceea ce urmează, vezi Guzzini 1997b
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prin practicile comunității internaționale a realiștilor (Ashley 1989). Este vorba de o formă de putere impersonală (Guzzini 1993, 1994b). Ea constă în practicile de rutină ale comunității, în înțelegerile sale evidente și luate de-a gata. O analiză a puterii intersubiective trebuie să ia în considerare nivelul metateoretic, care stă la baza analizei realiste și a politicilor sale deliberate. "Teoria cunoașterii este o latură a teoriei politice, pentru că puterea simbolică specifică de a impune principiile construcției realității - în particular, a realității
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care păstrează în scris aceste lecții pentru viitor. Modul în care administrația americană și comunitatea academică a disciplinei relațiilor internaționale s-au descurcat în cel de-al doilea război din Golf reprezintă o ilustrare empirică a acestei forme de putere intersubiectivă. Ar putea fi găsite multe analogii istorice cu modul în care al doilea război mondial a influențat principalii factori de decizie americani (Lakoff 1991; Luke 1991). Sigur că analogiile istorice pot fi folosite cu bună știință pentru a influența rezultatele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
e o facultate a inteligenței structurale, cu folosirea rațională a inteligenței, ce reprezintă utilizarea raționamentului pentru a cunoaște, a Înțelege, a se Înțelege, a construi - un proiect al inteligenței executive. Faptul că apăr uzul rațional al inteligenței, căutarea unor certitudini intersubiective, care pot fi Împărtășite, are un fundament practic. Nu mă seduce strălucirea adevărului pentru că și ficțiunea ar putea să fie la fel de strălucitoare. Așa cum zice Lorca, nu e adevărat că Un cer mare, fără oameni Urcă păsări În balonul său. Dar
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
era nevoie de o motivație puternică pentru ca un copil să abandoneze redutele sale intime și să pornească În cucerirea realității. Ce l-a determinat să o facă? Ceea ce Îl determină pe copil să treacă de la o certitudine personală la una intersubiectivă nu poate fi logica, pentru că logica infantilă e mult prea slabă pentru ca incoerențele să-l Îngrijoreze. Impulsul pleacă din nevoia de a intra În legătură cu ceilalți. Dorința de a trăi Împreună cu alte persoane Îl conduce pe copil către un mod de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
evaluări ale gestului științific. Basarab Nicolescu face următoarele precizări: „Eu Înțeleg prin Realitate (cu majuscule) mai Întâi ceea ce rezistă la experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice. [...] Realitatea nu este numai o construcție socială, consensul unei colectivități, un acord intersubiectiv. Ea are de asemenea o dimensiune transsubiectivă, În măsura În care un singur fapt experimental poate dărâma și cea mai frumoasă teorie științifică” . „Materia există numai pentru că noi credem În ea și pentru că foarte mulți oameni persistă În această iluzie. Noi suntem cei
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
totdeauna, multe fragilități; dar, tot așa de sigur, va reuși să relaționeze cu lumea exterioară, va trăi împreună, iar situațiile ieri destructive vor deveni experiențe pozitive. Psihoterapia implică necesamente, o abordare individualizată și cadrul ei este acela al unei relații intersubiective, dar tehnicile care sunt proprii schizofrenului, nu se identifică cu tehnica psihanalitică clasică concepută pentru pacienții nevrozați. Cinci puncte sunt în mod particular notabile (Thurin, 1994): 1.Luarea în calcul a realității prezente, este cel puțin la fel de importantă ca și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
la îndemâna echipei ce asistă un pacient schizofren, au fost prezentate în detaliu anterior;aici vom puncta doar o serie de aspecte. 1. Echipa pluridisciplinară. Asistența unui bolnav schizofren implică o apropiere individuală și cadrul ei este acela al unei relații intersubiective: ea este în primul rând o întâlnire interumană, o tatonare permanentă ce implică toate resursele și registrele celor implicați în ea. Evoluția de mai bine de 25 de ani a cadrului contextual, atât teoretic cât și social al sistemului de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
simptome și natura bolii. De la Hippocrate a preluat și Aristotel noțiunea de semiosis ca reprezentare culturală a simptomelor și mai tîrziu ca termen generic pentru acțiunea semnului. * kinezica sau studiul gesturilor (reprezentată de Birdwhistell, Trager, Greimas); * proxemica sau studiul distanțelor intersubiective (E.T. Hall); ambele discipline s-au născut în cadrul antropologiei, dar s-au constituit ulterior ca discipline independente ale comportamentului simbolic; * naratologia sau studiul gramaticilor narative axată pe sistematizarea unor structuri narative (Claude Bremond și logica povestirii, A.J. Greimas, Despre
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
punctul de vedere al intenției de comunicare există gesturi afective (centrifuge conotînd euforia și centripete conotînd disforia), gesturi modale (semnificînd negația, interogația, dubiul) și mai cu seamă gesturi fatice (de întîmpinare sau de respingere) apte să transforme comunicarea în comuniune intersubiectivă (Greimas-Courtčs, 1979: 165). Parametrii gestuali sînt: durata, intensitatea, amplitudinea (etalarea gestului în spațiu, independent de durată) și "forma"-Gestalt (gesturile rectilinii sînt mai brutale un ordin imperios de pildă, cele curbilinii mai atenuate un ordin politicos). În istoria teatrului gesturile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dialogică. Democratizarea dialogului ca formă radicală de democrație "avansează în măsura în care relațiile sînt instaurate prin dialog și nu impuse prin structura puterii" (A. Giddens, 1994:16). Această optimizare a participării, "democratizare a democrației" nu poate fi realizată decît prin restructurarea relațiilor intersubiective, a instituțiilor și organizațiilor (inclusiv mass-media), a sistemului social în ansamblu. În trecerea de la societatea totalitară a monologului, a partidului unic și "vocii" unice la cea democratică a dialogului, convivialității, intersubiectivității, reperele socio-semiotice și mediatice (în corelația legitimă semiotică/mass-media
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
culture, numeroase contraculturi alături de cultura dominantă), reschematizare și reapro-priere realizată și printr-o acțiune semiotică recuperatoare (de la narațiunea mediatică la identitatea narativă a individului și comunității, de la efectul fatic al comunicării publicitare sau politice la retorica postmodernă a negocierii distanțelor intersubiective). În această mai mult decît sumară introducere în universul semnului și semiozei am încercat să arătăm că principiul speranță-Hoffnungsprinzip (E.Bloch) se bazează pe acceptarea și legitimarera diferenței, alterității, dialogului intercultural. Filosofi ca Nietzsche sau Heidegger, pragmaticieni ca Peirce sau
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1909:23). Din punct de vedere genealogic, accentul este de tip subiectivist, constructivist: "noi" nu este un dat, ci e în primul rând un sentiment care se dezvoltă (se construiește) pe baza interacțiunii. Însă, cu toate că autorul pune accentul pe confruntarea intersubiectivă, odată format, "noi" capătă "calități durkheimiene", de totalitate: este o fuziune, un întreg. Weber face uz în mod explicit de conceptul de identitate în relație cu două noțiuni: rasa și etnia. Chiar dacă nu ocupă un loc central în ansamblul operei
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
originea în concepția lui Weber. Cele mai importante elemente teoretice în raport cu perspectivele anterioare sunt ideile de proces, interacțiune, cogniție, construcție. Identitatea își are geneza în confruntările tranzacționale ale actorilor sociali și este în cele din urmă un proces, o realitate intersubiectivă și schimbătoare. Caracterul static al identității este înlocuit cu unul dinamic. Pe aceeași linie, Mitchell (1974) introduce diferența între identitate (etnicitate) drept construct perceptual sau cognitiv și drept construct structural. Identificarea apartenenței la un grup depinde de percepțiile actorilor ce
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]