272 matches
-
de studiu al relațiilor internaționale nu poate fi înțeles decât din perspectivă istorică.99 Programul de cercetare constructivist este similar celui pe care Marc Bloch l-a conceput în prima jumătate a secolului XX, care afirma primatul ideii și a intersubiectivității în explicarea socialului. Originalitatea demersului lui Marc Bloch servește și presupune o atitudine sau un fundament teoretic constructivist, întrucât scopul acestuia este de a surprinde o credință încă de la nașterea sa și de a o urmări cum se instalează și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
iar alegerile fiecăruia sunt parțial dependente de răspunsul unuia față de celălalt. Sfera alegerii se poate spune că este mutual constituită. Decât a afirma că structurile sunt constrângătoare, cum fac raționaliștii, constructiviștii se axează pe rolul constitutiv al normelor și al intersubiectivității, al înțelegerilor împărtășite, la fel ca și relația dintre agent și structură.153 Actorii relațiilor internaționale nu sunt în mod uniform și universal rațional egoiști, ci au identități distincte, modelate de circumstanțele materiale, culturale, sociale, politice în care trăiesc. Relațiile
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
să vorbim despre structura sistemului internațional fără ca, în același timp, să vorbim și despre identitatea și interesele unităților componente. Modul în care unitățile concep sistemul internațional este determinat de felul în care se percep colectiv sau intersubiectiv, și tocmai această intersubiectivitate este cea care furnizează mecanismul ce le condiționează acțiunile. Când statele admit că operează într-un sistem de unități egoiste, orientate către supraviețuire și autoajutorare, atunci ele sunt constrânse de această înțelegere intersubiectivă să intre într-o relație de competiție
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
lui!. Pentru Ghiță, dimpotrivă, raportul de complicitate pe care nu-l respinge este conceput ca un raport inter pares. El vrea să fie luat în considerație în calitatea sa de persoană, de om pentru care e esențial un raport de intersubiectivitate eu-tu, înțeles ca dialog identitate-alteritate: Lică grăi cârciumarul nu crede că poți să mă ții de frică. Dacă ești om cuminte, caută să te pui la bună înțelegere cu mine. E important de observat, în acest sens, faptul că
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Într-o primă instanță, opinia mea este că ideea potrivit căreia ceea ce reprezintă binele pentru o comunitate umană este produsul acordului intersubiectiv al membrilor acesteia se apropie foarte mult de teza popperiană care susține că obiectivitatea științifică este produsul unei intersubiectivități a metodelor, vizibilă ca urmare a dezbaterii publice. În ambele cazuri, avem de-a face cu ideea de intersubiectivitate ca produs al dezbaterii, numai că la Popper este vorba de caracterul public al metodelor aplicate în încercarea de a demonstra
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
produsul acordului intersubiectiv al membrilor acesteia se apropie foarte mult de teza popperiană care susține că obiectivitatea științifică este produsul unei intersubiectivități a metodelor, vizibilă ca urmare a dezbaterii publice. În ambele cazuri, avem de-a face cu ideea de intersubiectivitate ca produs al dezbaterii, numai că la Popper este vorba de caracterul public al metodelor aplicate în încercarea de a demonstra corespondența dintre teorii și realitate, pe când Rorty vorbește de un acord propriu solidarității umane 178. În plus, în vreme ce teoria
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
admite că "este nevoie de o tehnologie socială ale cărei rezultate să poată fi testate prin inginerie socială graduală". 144 Ibidem, p. 241. 145 Ibidem. 146 Atunci când afirmă că "despre obiectivitatea științifică se poate spune că nu este altceva decât intersubiectivitatea metodei științifice" (idem, p. 237). 147 Potrivit gânditorului, "investigarea logică a metodelor economiei politice duce la un rezultat care poate fi aplicat tuturor științelor sociale. Acest rezultat arată că există o metodă pur obiectivă în științele sociale care poate fi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
p. 107). 179 Idem, pp. 104-105. 180 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 21. 181 Este evident că, în acest punct, Rorty reușește să depășească ceea ce i-am imputat, mai sus, lui Popper. Dincolo de diferența referitoare la intersubiectivitatea popperiană (înțeleasă ca "obiectivitate" ce decurge din caracterul public al metodei) și intresubiectivitatea rortyană (care privește solidaritatea unei comunități, de asemenea rezultat al dezbaterii publice), atunci când vorbește de existența unui "acord neforțat", filosoful american evită eventuala acuzație relativă la posibilitatea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ale corporalității, a fost Edmund Husserl (1859-1938). Părinte al fenomenologiei continentale, Husserl a încercat să releve, printr-o analiză profundă și riguroasă, contribuția corporalității (mai cu seamă a lumii afectelor) la constituirea originară a subiectului și, evident, a relațiilor de intersubiectivitate umană. Acest nou impuls filozofic a generat numeroase reacții, mai ales în cultura franceză. Doi autori influențați de Husserl și de tematizarea fenomenologică a corporalității ne vor reține atenția: Michel Foucault (1926-1984) și Michel Henry (1922-2002). Marcat în tinerețe de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un act colectiv de profanare. Acest eșec al dorinței de-a întâlni cu adevărat alteritatea în corpul organic al celuilalt nu poate fi evitat 3, în opinia lui Michel Henry, decât printr-un prealabil exercițiu al intercomuniunii („iubirea poate”4). Intersubiectivitatea reală presupune părtășia celor două afecțiuni fundamentale ale corpului transcendental - bucuria și suferința - în care alteritatea celuilalt poate fi altfel resimțită. Pentru descoperirea sinelui sunt necesare nu doar impresiile originare ale afectivității pure, ci bucuria și suferința. Asceza intervine prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
meditația teologică, născute din setea de cunoaștere a adevărului Vieții, pot indica spre acel orizont denumit de către Michel Henry „arhiinteligibilitate ioaneică”. Pătrunzând în intimitatea revelației Vieții făcute de Verbul întrupat în Iisus Hristos, omul poate căpăta un alt concept al „intersubiectivității”1, definit de pura transparență și perfecta gratuitate a generării Vieții divine (pe care Ioan Damaschinul a numit-o perihoreză), fidel oglindită în comuniunea de tip euharistic, doxologic și liturgic, a mădularelor „trupului mistic” al lui Hristos 2. Este corolarul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acestei pasiuni se trag dintr-o regio dissimilitudinis, unde naivitatea privirii se dezvață metodic, iar nepăsarea în fața excesului este voluntară. Sublimul contemporan se naște din naufragiile singurătății: patologia văzului individual, distopia sonoră, atrabilism olfactiv - toate grefate pe inavuabile malformații ale intersubiectivității erotice 1. Ochiul căscat orgasmic către nuditatea deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este sentimentul care descrie situarea în acest univers al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă. Al doilea capitol vizează o altă coordonată a conceptului „ex pe rienței“: cea teologico politică. Odată cu aceasta, experiența devine o formă de acțiune, purtând mărcile intersubiectivității. Capitolul 2 TEOLOGIE POLITICĂ ȘI EXPERIENȚĂ Determinația epistemologică a experienței nu este suficientă pentru a înțelege sensul pe care conceptul îl are în scrierile lui Benjamin. O serie de enunțuri trimit, în plus, spre o dimensiune autentic istorică (echte historische
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu a înțelege și a utiliza aceste tradiții ca principii care asigură conservarea ordinii sociale, legitimarea etnică, apărarea proprietății și a familiei, autoritatea nechestionabilă în ordinea cunoașterii. Omul e creator în măsura în care sustrage realul obiectivărilor limitative și îl așază în cîmpul intersubiectivității integratoare, al dialogului între persoana umană și cea divină. Unul dintre impulsurile care au condus la nașterea modernității, poate cel mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
rând, constructivismul este o teorie socială care evidențiază rolul cunoașterii și al subiecților cunoscători în constituirea realității sociale. Ernst Haas (1983) a sugerat o sociologie a cooperării internaționale, bazată pe învățare în cadrul unor comunități epistemice. Prin intermediul sociologiei, omul înțelege rolul intersubiectivității și a contextului social, aportul actorului și structurii în societate și natura actului de guvernare. Drept urmare, se poate considera că a fost un secol și mai mult de interpretare sociologică a relațiilor internaționale, până la sfârșitul Războiului rece, care a făcut
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
idei, norme, valori, cunoștințe. Totodată, în cadrul programului lor de cercetare privind relațiile internaționale, constructiviștii identifică explicații alternative la concepțiile neorealiste, neoliberale, neo-marxiste. În detaliu, concepția lor conduce la o perspectivă sociologică a politicii mondiale, accentul fiind pus "pe contextul social, intersubiectivitate și natura constitutivă a regulilor și normelor"28, pe sublinierea importanței stucturilor normative și pe rolul identității în constituirea intereselor și acțiunilor actorilor. Modalitățile de construcție politică, de securitate și apărare, socială, culturală și istorică a fenomenelor sunt prezentate în
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
locul ce-i este atribuit acestuia; c) relația care se creează pe baza celor două imagini între emițător și destinatar, construcție care, mutatis mutandis, răspunde principiului aristotelic al "adecvării" ("tò prépon"). Noțiunea are o filiație impresionantă, revendicată din ipostaze diverse: "intersubiectivitate" (Benveniste), "dialogism" (Bahtin), "intenție colectivă" (Searle), "intenționalitate reunită" (F. Jacques), "negociere" (Kerbrat-Orecchioni), ipostaze ce converg spre o definire contractuală a actului vorbirii, în general, care implică existența a doi subiecți în relație de intersubiectivitate, existența de convenții, de norme și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
filiație impresionantă, revendicată din ipostaze diverse: "intersubiectivitate" (Benveniste), "dialogism" (Bahtin), "intenție colectivă" (Searle), "intenționalitate reunită" (F. Jacques), "negociere" (Kerbrat-Orecchioni), ipostaze ce converg spre o definire contractuală a actului vorbirii, în general, care implică existența a doi subiecți în relație de intersubiectivitate, existența de convenții, de norme și acorduri ce reglează schimburile "langajiere", existența cunoașterilor comune ce permit să se stabilească o interînțelegere, totul într-o anumită situație de comunicare (cf. Dumistrăcel 2006: 35-36). Din această perspectivă, în cadrul SPD urmărite, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se va dilua din cauza existenței comunitare”. Și aici phylia nu basculează între dragoste și prietenie (cf. Alexander Baumgarten, „Note” la Politica, Ed. IRI, București, 2001, nota 56, pp. 470-471). Trimit și la textul lui Hans-Klaus Keul: „Prietenia la Aristotel. Nașterea intersubiectivității din spiritul phylia-ei”, în volumul colectiv Filosofia politică a lui Aristotel, coordonatori Vasile Muscă și Alexander Baumgarten, Ed. Polirom, Iași, 2002, pp. 94-125; menționez mai cu seamă pp. 105-125). Cf. Gheorghe Vlăduțescu, Cei doi Socrate, Ed. Polirom, Iași, 2001, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
contradicție cu ideea delimitării statutului social în funcție de puterea de achiziționare a unei opere de artă percepută ca lux. Creșterea gradului de urbanizare și civilizare a avut drept consecință o intensificare a producției practicii artistice de a crea legături pe baza intersubiectivității și a elaborării colective a (con)sensului cultural. Fiind pretextul producerii unei sociabilități specifice prin oferirea oportunității de a deschide o conversație imediată în prezența imaginii (steaguri, logo-uri, icon-uri și diferite alte semne), artele vizuale se caracterizează prin
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ar fi, după Bourriaud, doar un moment al unei realități ce poate fi definită ca un produs al negocierii, în aceeași măsură în care înțelesul și sensul unei opere de artă este rezultatul unei interacțiuni dintre artist și privitor. Fabricarea intersubiectivității s-a produs pe fondul apariției unor forme colective de inteligență și a modului de lucru în rețea, astfel încât popularizarea Internet-ului și practicile colective ale culturii timpului liber au influențat o abordare relațională a expoziției. Criticile care au fost
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
corectitudinii judecăților și ca modalitate de a comunica publicului felul în care ar putea fi percepute și analizate operele de artă. Cercetările recente în teoria criticii de artă susțin că judecățile critice pot fi obiective doar atunci când se bazează pe intersubiectivitate, deoarece, fiind în primă instanță vorba despre justificarea unui răspuns la obiectele artistice, această justificare solicită un cadru de referință care trebuie să fie recunoscut atât de critic, cât și de cititorul/ascultătorul său118. Însă, comunicarea și justificarea reușită a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
datora pe de o parte profilului lor cvasi-comercial (foarte puține dintre lucrări ori dintre documentările lor fiind achiziționate de galerii, centre de artă ori chiar muzee), iar pe de altă parte creării unui nou mediu al investigației artistice, respectiv spațiul intersubiectivității. Potrivit lui Claire Bishop, aceste practici care au căpătat o varietate de nume: de artă angajată social, artă bazată-pe-comunitate, comunități experimentale, artă dialogică, participatorie, intervenționistă, bazată-pe-cercetare ori colaborativă sunt câtuși de puțin interesate de estetica relațională, cât mai curând de rezultatele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și cu ajutorul căreia DC își depășește în vânzări rivala Marvel), impune noi standarde artistice pentru banda desenată, opera sa fiind sursă de inspirație pentru scriitori, artiști grafici sau regizori (seria exploatează rafinate procedee postmoderne, ca deconstrucția modelului arhetipal al eroului, intersubiectivitatea, metaficțiunea, plurisemantismul, aluziile culturale pe mai multe niveluri, de la literatură și film la situația geo-politică reală etc.). De altfel Fig. 15 Superman văzut de Andy Warhol premiile obținute cu seria Watchmen îl fac pe Allan Moore aproape de neegalat între creatorii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintre ele, privind impactul programului liceal experimental, se dorea a fi exactă în numărarea enunțurilor și ierarhizarea categoriilor în funcție de frecvența acestora, a doua, privind naratorii și familiile lor, a fost mult mai interpretativă și impresionistică în abordarea datelor. Folosind termenul intersubiectivitate, a doua analiză de conținut oferă exemplul unei cercetătoare care ascultă subiectiv vocile subiective ale povestitorilor. Aceasta poate conduce la concluzii profunde și bine întemeiate care, altminteri, ar fi ignorate. Diferențele dintre diverse metode care aparțin aceleiași direcții în termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]