705 matches
-
planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în planul metadiscursului) au parafat "sentința la moarte" a postmodernismului (v. eseul Cronica unei morți anunțate: Postmodernismul). " Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare comentează și prelungește, într-un fel, rețeaua intertextuală generată de celebra întrebare a lui Montesquieu ("Cum poți să fii Persan?"). Spiritul speculativ al Monicăi Spiridon este însă susținut, ca întotdeauna, de o bogată bază documentară, interdisciplinară (antropologie, istoria mentalităților, critică și istorie literară etc.) și de o argumentație
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
urmă, au figurat teme ca: Literatura rusă contemporană-stări și perspective; Concepțiile eshatologice ale lui Dostoeivski etc.). Cercetările dostoievskiene actuale se caracterizează prin extinderea nemaiîntîlnită a zonelor și componentelor hermeneuticii. Se merge riguros la amănunt și la documentarea aspectelor textuale sau intertextuale, prototipuri, biografia etc. Cele mai interesante lucrări dezvoltă acea nouă direcție de interpretare a operei marelui romancier care s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin D.Lihaciov, G.Fridlender, R.Neuhauser, J.Catteau, M.
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
la poezie, domeniu în care își câștigase o bună notorietate pe la mijlocul anilor '80. Cărțile sale mai noi, în poezie sau în proză, sunt, până la urmă, o reverberație în timp a literaturii generației optzeciste. Lecția textualistă nu a fost uitată, montura intertextuală mai provoacă jocurile minții, aluziile culturale dau savoare cotidianului. Există, pe de altă parte, în versurile Marianei Codruț și o tentație a socialului - mai ales în varianta antisocială -, a omului pe cale să-și piardă propria identitate într-un peisaj citadin
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
înecat însă în dulceața amăruie a limbajelor, un lector avizat desprinzându-se progresiv de cititorul naiv, pentru a prinde și a degusta aluziile culturale. Căci Levantul e un adevărat manual al postmodernismului românesc: o sursă inepuizabilă de citate și colaje intertextuale. Dintr-un punct sau altul al textului, al versurilor ce-l compun, se întind fire în toate direcțiile, către romantici și preromantici, moderni și postmoderni: tot atâtea valențe libere ale unui element de o enormă disponibilitate combinatorie. Legenda Monastirii Argeșului
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
poveste e livrată de Adam Adam (internat într-un sanatoriu dubios) chiar naratorului-autor Gelu Negrea, care își asumă riscurile enorme de a o transcrie și de a o publica. Finalul și lămuririle istoriilor acestora secrete trădează jocul de autentificare filologică, intertextuală, practicat de prozator. Dacă până în acest moment l-am fi putut lua în serios, felul în care el își certifică întâmplările nu ne mai lasă nici un dubiu. "O discuție, ceva mai lungă, am avut cu dna M., redactor la o
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pun accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor, aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul în procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care apare explicit și la Marcu. În ceea ce privește „degetul lui Dumnezeu”, trebuie spus că în Septuaginta apar trei expresii echivalente: „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15); „mâna lui Dumnezeu” (Ex. 3,20); „brațul lui Dumnezeu” (Is. 63,12). Semnificația logion-ului: lectură intertextuală La un prim nivel de lectură, conflictul Isus-farisei trimite la conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă 61. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (în speță Faraon) rămân încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, încăpățânarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și luminilor. Iar transcendența vizată cu atâta stăruință în romanțurile târzii shakespeariene se dezbracă de lestul unei fabulații care nu caută plauzibilul. Resortul acestei spectacol original cu ,Furtuna" a fost inspirația vizionară, impecabila mânuire a tehnicilor spectacolului și a dialogărilor intertextuale, ori a colajelor, care prescurtează dezinvolt și dezbracă de ficțiune, ca și de logica prea cuminte a tradiției, orișice text, fără însă a-i știrbi conotațiile canonice, ba chiar îmbogățindu-le prin traducere.
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
rezumat aparent arbitrar în numărul precedent al României literare) nu-și epuizează consecințele analitice în cele treizeci și două de pagini din Istorie care-l privesc direct. Era firesc să n-o facă, dat fiind, în primul rând caracterul profund intertextual al viziunii lui Manolescu, iar în al doilea rând statutul logic incomplet al câtorva raționamente altminteri plauzibile. De exemplu, orice disecție corectă a mitului eminescian presupune în chip categoric raportarea la biografia poetului. (Observația îi aparține lui Mihai Zamfir, care
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
1928) și Brave New World/Minunata lume nouă (1932). În primul, Huxley reactualizează o tradiție estetică engleză, cu rădăcini victoriene, a tipologiilor mentalitare, aparținătoare unui anumit moment istoric. Explorînd profiluri individuale și colective din anii douăzeci, el stabilește o legătură intertextuală cu proza secolului al XIX-lea, fie în varianta "fiziologiei" franceze, fie în cea a "personajului-clișeu" din canonul literar al Albionului, inaugurat prin Bleak House/Casa umbrelor de Dickens sau The Book of Snobs/Cartea snobilor de Thackeray. În al
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
nu la fel de cunoscut precum cele două capodopere, dar altfel semnificativ, The Genius and the Godess/Geniul și zeița, reeditat recent la noi, în colecția de carte străină a Editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951, cînd fizicianul John Rivers - aflat într-un puseu de retrospecție - îi povestește unui prieten despre întîlnirea sa cu savantul Henry Maartens (laureat al Premiului Nobel
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
un excurs halucinant, din care protagonistul nu se mai poate trezi decît cu brutalitate. "Visul" nu oferă totuși înțelesuri autonome, el căpătînd inteligibilitate doar prin asocierea cu cel de-al doilea nivel hermeneutic, pe care l-am numit mai devreme intertextual. Critica a vorbit despre fondul "intertextual" și "contextual" al acestui roman - legat nemijlocit de o povestire a lui Edgar Allan Poe, The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Acolo, un narator își pierdea, similar, identitatea, intrînd în
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
nu se mai poate trezi decît cu brutalitate. "Visul" nu oferă totuși înțelesuri autonome, el căpătînd inteligibilitate doar prin asocierea cu cel de-al doilea nivel hermeneutic, pe care l-am numit mai devreme intertextual. Critica a vorbit despre fondul "intertextual" și "contextual" al acestui roman - legat nemijlocit de o povestire a lui Edgar Allan Poe, The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher. Acolo, un narator își pierdea, similar, identitatea, intrînd în casa morbidă a gemenilor Roderick și
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
în volumul Dilecta din 2006). De fapt, prioritatea o deține categoric Iulian Tănase, care, cu patru ani mai devreme, în 2002, își intitula așa primul poem din Iubitafizica. Trimiterea mea nu reprezenta mai mult decât o simplă sugestie de lectură intertextuală, dar, cum informația cronologică era inexactă, mă simt acum dator să o corectez. Cu scuze pentru ambii autori.
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
ca pretext); b) arhitextul (ca încadrare/înrămare Ťteoreticăť: roman, satiră, jurnal); c) contextul (social, estetic etc.); d) paratextul (indicațiile "tehnice": titlul, prefața, glosarul etc.); e) hipertextul (elementul transdisciplinar, capacitatea unui text de a deriva din altul etc.); f) intertextul (relațiile intertextuale, de co-prezență a textelor în texte); g) metatextul (referințele la text, relația critică etc.)". Analiza operei literare trebuie să țină seama de toate aceste elemente ceea ce presupune combinarea mai multor metode critice și adaptarea lor la realitatea textului. Dacă studiile
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
parte imperativul călinescian. Interesant e că această mecanică istorică utilizată de Manolescu privilegiază, în lipsa unei memorii spontane, lectura pe sărite. Fiindcă nu întotdeauna înrudirea (ținând de stil sau de atitudine) sare în ochi ca în situația de mai sus. Arbitrarul intertextual e suveran. Exemplele sunt frapante. Mă opresc asupra unuia emblematic. Mulți amatori de poezie vor fi fost consternați de statutul valoric ambiguu pe care-l are aici Ion Mureșan. Despre el, Manolescu notează, exact dar parcimonios: "Cartea lui de debut
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
drumul." Resuscitat, în Istorie, în ipostază de critic literar, Sorescu e invocat pe temeiul exemplarei sale intuiții de cititor. (Mai are rost să ne mirăm că secvența despre Cioculescu începe cu o mostră din același strălucitor Sorescu ?) Gradul de competență intertextuală e din nou maxim. Cu atât mai mult cu cât se poate vorbi, în epocă, despre o concurență imediată între cei doi, revelată chiar de Manolescu într-un studiu din volumul Despre poezie. Oricum, simptomatică rămâne, pentru deficiența de receptare
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
și descifrabilă între două serii de fenomene confruntate; apoi caracterul ei sistematic - prezentarea cât mai complexă a celor două lumi paralele; mai departe, fixarea "rețelei alegorice" în ansamblul manifestărilor codificate ale unei culturi și, în sfârșit, stabilirea unor anumite relații intertextuale între opera în cauză și cele din epoci precedente. Dacă însă comparăm alegoria creată de scriitorul român cu cele ale maestrului său, Jonathan Swift, constatăm o deosebire în ceea ce privește sensul fundamental al demersului alegoric. În timp ce la autorul Călătoriilor lui Gulliver întâlnim
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
al personajelor pe calapodul trilateral al (re)găsirii identității ca efect al disoluției vechiului sine în traumă și disperare. Același tipar moral și tipologic revine în romanul cu succes internațional (1934), A Handful of Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia. Boala
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
aroma franțuzită, ca și o grațioasă și totodată gravă narațiune inițiatică încheiată cu decizia Palomei de a trăi, asumându-și viața. Și ficțiune mitică, în care Renée își găsește în Kakuro Ozu sufletul pereche, iar în Paloma sufletul geamăn, broderie intertextuală, plină de rafinate aluzii, de la Buffon la Jean Girodoux. Ori chiar o proză simbologică, sprijinită pe două simboluri-cheie - ariciul și camelia. Paloma o vede pe Renée ca întrupare a ariciului, camelia revine, ca leitmotiv și emblemă în evocările și comentariile
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
competențe, nu s-a înțeles că în școală elevii ar trebui să învețe să citească și să înțeleagă un text. Multora dintre profesorii și oficialii noștri li se pare că e prea puțin: ei vor interpretare, comentarii, evadări mitice și intertextuale. O parte din starea actuală a comunicării publice românești tocmai de aici își trage dureroasa fragilitate: toată lumea vorbește cu ușurință despre orice, fără să se ostenească să citească. Revenind la subiectul nostru de teză, constatăm că el cerea, oricum, ceva
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
în zona romanului polițist, gen preferat de marele public și care a trecut prin transformări spectaculoase în ultimul sfert de secol, de la Umberto Eco și al său Numele trandafirului: eșafodaj cu mai multe paliere, proces de intelectualizare sau parodiere, experimente intertextuale, mize multiple (filosofice ori politice, istorice sau esoterice etc.), substanță culturală tot mai consistentă și solidă. În numele porcului are ca pretext investigarea unei crime odioase dintr-un abator ce se află într-o zonă de munte: o femeie este ucisă
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
multe indicii ale unei dedublări periculoase, finalul se încheie cu triumful răului prin alianța între doi ucigași psihopați, prin dispariția eroului într-un accident stupid. Așa că policierul se dovedește doar pretextul, schema sau aparența altui roman mult mai interesant. Regal intertextual În numele porcului rezistă nu atât prin povestea ce încalcă flagrant regulile unui policier, ci mai ales prin personaje. Cele două personaje principale se află fiecare pe un prag între două faze mari ale existenței: Pujol - între viața activă de comisar
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
a lor. Astăzi, se mai adaugă îndemnul consumerist al ecranelor de tot felul de a depăși codurile verbale înspre cele vizuale prin transpunerea numeroaselor opere clasice sau moderne în filme, seriale TV și jocuri pentru computer, transpunere ce dinamizează rețeaua intertextuală și o lărgește dincolo de granițele discursului literar. Semioticienii anilor 1970 - 80 au dovedit că intertextualitatea este provocatoare și din punct de vedere teoretic, indiferent de direcția abordării lor. Julia Kristeva, Roland Barthes, Umberto Eco, Gérard Genette și mulți alții au
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]