705 matches
-
intimă congruitate cu opera poetică, Vina tragică (1978), inițial teză de doctorat, îi luminează sensurile și fixează o viziune foarte personală despre viață și literatură. M. îi citește pe tragicii greci, pe Shakespeare, Dostoievski și pe Kafka într-o grilă intertextuală care până la urmă o exprimă mai cu seamă pe ea însăși, propunând o anumită perspectivă asupra eroului tragic și a vinei „fără vină”: tragicul e o valoare a vieții și de aceea exclude absurdul. Publicistica de după 1989 - Crimă și moralitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
Uniunii Scriitorilor (1977, 1981) și Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (1985). Poet și traducător de o cultură excepțională, M. este un autor cu totul singular în peisajul liric românesc, cultivând o modalitate de expresie intens intelectualizată, bogată în aluzii intertextuale, rafinată în simboluri, încărcată de sugestii muzicale. Este unul dintre cei mai subtili reprezentanți ai unui stil concomitent obscur și senzual, întrucât e baroc, în care se condensează stări lirice individuale, trimiteri livrești, suprapuneri de simboluri, dar și încărcat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a unui text" (Genette) Parodia = modernă și satirică; pastișa (blank parody) = postmodernă și nenormată (Jameson) Parodia = repetare cu diferență care nu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se disting, pe de o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă rămâne, în fond, distincția celor două tipuri, certificată prin existența gradului de împotrivire dialogică a discursului parodiant. Dialogul intertextual facilitat de lectura unor astfel de opere se transformă, în viziunea formaliștilor ruși, într-un principiu intern de evoluție sau chiar schimbare a formelor literare, deci a literaturii prin extensie. În anii '60, teoria dialogismului va reveni în forță în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca paternitatea modelului să nu fie știrbită de nici o speculație interpretativă: "Care ți-e neamul? Cetatea ta care-i? Părinții tăi cine-s? (s.n.)" (preluare din Homer, Odiseea, I, 170). Cultura lui Claudius oferă și posibilitatea replicii de asemenea livrești, intertextuale ("Tocmai din Ilion vântul m-a dus pân... la tărâmul ciconic" Homer, Odiseea, IX, 39), remarcate și de naratorul care, implicit, își declamă, printre rânduri, intențiile parodice: "Însă versul următor, în egală măsură homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem prin care Hercule îi cere
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rege, ori idiot", " Șoarecii ling pietrele de moară") nu lipsesc nici din textul unui autor altminteri deosebit de exigent. Se confirmă și "diagnosticul" pe care îl punea Bahtin, extrem de inspirat, specificității parodiei antice, înțelegând-o ca pe un dialog intercultural și intertextual, bazat pe fenomene de plurilingvism în cazul de fața, bilingvismul (folosirea limbii latine alături de citate parodice din limba greacă). A râde din și despre orice se adaugă, pe fondul imixtiunii elementelor folclorice, de mentalitate a claselor inferioare, tendinței de suprimare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vedere al evoluției formei epice: prin intermediul parodiei cultivate în satira menippee, s-a produs, în acel moment, o circulație a temelor și motivelor literare (chiar a limbilor literare) fără precedent, care a favorizat, la rândul ei, prin dialog intercultural și intertextual, înnoirea fundamentală, inovația de natură să dea naștere romanului. Chiar dacă unii cercetători ai fenomenului, printre care și Bahtin, susțin teza supremației, în epocă, a satirei menippee față de roman (considerând că aceasta din urmă dispune de un univers mai bine închegat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bilingvismul ca semn al parodiei. Constatăm din start că titlul conține germenii deriziunii, făcând apel la etimologia greacă numai pentru ca, mai apoi, tonul inițial serios, gramatical, chiar academic să se piardă o dată cu aglomerarea faptelor "istorisite", unele dintre ele însă tot intertextual, deși sub forma povestirii în povestire, funcționând ca simple preluări ale povestirilor mileziene (fabulae milesiae), altele sub forma narației în devenire care își transformă naratorul (îl numim aici pe Encolpius) în coparticipant la acțiune, deseori chiar în "nefericit" și ironizat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc) și teoretizează parodia, denumind-o la unison prin trei sau patru caracteristici: metaficțională/ intertextuală + comică/ umoristică. Mai mult, "parodia intertextuală traversează granițele genurilor fără nici un fel de rezerve": piesa lui Milan Kundera, Jacques și stăpânul său, subintitulată Un omagiu lui Diderot în trei acte, redă ceea ce autorul însuși numea o "întâlnire între doi scriitori
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc) și teoretizează parodia, denumind-o la unison prin trei sau patru caracteristici: metaficțională/ intertextuală + comică/ umoristică. Mai mult, "parodia intertextuală traversează granițele genurilor fără nici un fel de rezerve": piesa lui Milan Kundera, Jacques și stăpânul său, subintitulată Un omagiu lui Diderot în trei acte, redă ceea ce autorul însuși numea o "întâlnire între doi scriitori, dar și între două secole. Și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rezultat (și e caracterizată prin) apariția ideologemului, survenit o dată cu "intersectarea unor organizări textuale (o practică semiotică) date cu enunțurile (secvențele) asimilate în propriul său spațiu, pe care le trimite în spațiul textelor (practicilor semiotice exterioare)" și definit ca "acea funcție intertextuală care poate fi citită materializată la diferite niveluri ale structurării fiecărui text și care se întinde de-a lungul traiectului său, conferindu-i coordonatele istorice și sociale". Ideologemul leagă o structură comună multor opere (romanul) de alte structuri (non-literare), cum
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
coordonatele istorice și sociale". Ideologemul leagă o structură comună multor opere (romanul) de alte structuri (non-literare), cum ar fi discursul științific (spre exemplu, excursul anatomic pe care i-l prilejuiește lui Rabelais călătoria în "gura lui Pantagruel") într-un spațiu intertextual 324. Asigură continuitatea textelor, dar și ruptura lor; atunci când este depistat într-o operă literară, sesizăm joncțiunea aceleia cu alte creații anterioare cu care dialoghează. Mai înclinat spre metaforizare, Roland Barthes observă, în "Textul constelat" din volumul S/ Z, că
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
textul parodiat, nu originează în acesta, nu are "izvoare", el pur și simplu: "[...] le recitește, le rescrie, le redistribuie în spațiul său; le descoperă joncțiunile fundamentale, în același timp formale și ideologice, pe care le utilizează propria sa reuniune. Travaliul intertextual se extinde de asemenea asupra aspectului fonic, precum și asupra sintaxei și logicii imanente a textelor tratate, asupra relaționării tuturor suprafețelor textuale"333. Re-contextualizarea, schimbarea, dezacordul sunt, de altfel, datele centrale ale doctrinei promovate de Jean-François Lyotard, a cărui lucrare din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco e și el trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu."), se trece, pe un ton de moquerie didactică, la inversarea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ilustrare a principiului subtilei corespondențe între greșeală și pedeapsă". Prețuind dihotomia bine/ rău, așa-zisul corp legislativ originează în tiparul biblic, Robinson fiind exponentul care citează din memorie fragmente întregi din Biblie și, în același timp, le folosește ca pilde intertextuale întotdeauna marcate prin caractere italice. Naufragiul însuși este văzut de protagonist ca o replică modernă la episodul din Arca lui Noe, iar momentul, construit cu dublu înțeles, în care își botează insula are menirea de-a le stârni hazul cititorilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nici de-a lungul evoluției sale inegale. Ea a ajuns să fie înțeleasă și practicată ca un gen în sine, ale cărui trăsături trebuie delimitate cu precizie și reprezentate cu talent. Dintre acestea, câteva sunt general valabile: prezența unor aluzii intertextuale prin care hipertextul trimite evident la hipotext, plăcerea ludică a stilizării, existența unor similarități notabile între model și textul produs prin parodiere, dublată de semnalarea, prin procedee specifice, a distanței ideologice și artistice între "copie" și "original". A vorbi deschis
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
of similitude is replaced by difference, and Borges' laughter is a "laughter that shatters" (Foucault, 1966) Parody = constestation and distortion (Macherey, 1966) Parody = comic (and modern parody = pseudo-transgression), but carnival (re Bakhtin) = serious transgression (and contributes to the dialogic or intertextual Menippean and polyphonic traditions) (Kristeva, 1966) Parody = critical of reality (Foucault, 1971) Parody = insane (Hassan, 1971) Parody = lack of power, intentionality, and difference (Baudrillard, 1972) Parody = non-mastery (Derrida, 1978) Parody = intertextual but sometimes also crude (todorov, following Bakhtin and Kristeva
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Bakhtin) = serious transgression (and contributes to the dialogic or intertextual Menippean and polyphonic traditions) (Kristeva, 1966) Parody = critical of reality (Foucault, 1971) Parody = insane (Hassan, 1971) Parody = lack of power, intentionality, and difference (Baudrillard, 1972) Parody = non-mastery (Derrida, 1978) Parody = intertextual but sometimes also crude (todorov, following Bakhtin and Kristeva on Bakhtin, 1981) Parody = a "minimal transformation of a text" (Genette, 1982) Parody = modern and satiric; pastiche (balnk parody) = post-modern and normless (Jameson 1983) Parody = repetition with difference but need also
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
desantul” colectiv organizat în 1983 de Ov. S. Crohmălniceanu. Și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București în 2002. Întâia carte a lui I. a fost una de proze scurte, Departe, pe jos... (1983). Rețeta preferată este mixajul intertextual, pe claviatura căruia se operează în două registre. Pe de o parte, cel doct, manevrându-se citatul savant și aplicându-se cititorului dușuri reci, minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
se scrie o carte - și ce înțeles poate avea o asemenea lucrare de Mircea Ivănescu. În epoca modernă, scriitorii au dezvoltat o tehnică din ce în ce mai sofisticată de construire a titlurilor, fiind exploatate maximal valorile metaforice ale limbajului, resu rsele metatextuale și intertextuale. În cazul poeziilor cărora autorul nu lea atribuit un termen de intitulare, sa generalizat practica selectării primului vers/a unei secvențe din incipit drept titlu. Alături de titlu, incipitul și finalul (desinitul/excipitul) constituie repere strategice ale textului literar, având rolul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa, inclusă în volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), ilustrează paliere multiple ale paradigmei postmoderniste. Titlul, preluat de la Vergilius, reliefează o relație intertextuală cu reprezentarea idilică a existenței țăranului în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
compun(e) discursul, o analiză a discursului, diferențiată de lingvistica textului, ar trebui să aibă în vedere aceste procese, idee pe care Coșeriu nu o exprimă ca atare, dar este de înțeles că textul vizează numai ceea ce este intratextul și intertextual, iar discursul cuprinde și ceea ce este extratextual, dar intra- și inter-discursiv. Se poate constata, prin urmare, că Eugeniu Coșeriu, la fel ca alți cercetători, de altfel, a privit într-o manieră cumulată discursul și textul ca obiect de studiu, deși
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și transformă diferite elemente, integrîndu-le în propria structură. V. dialogism, discurs raportat, interdiscurs, intertextualitate, paratext. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN INTERTEXTUALITATE. Termenul intertextualitate a fost propus de Julia Kristeva, în 1969, pentru a denumi aspectul interacțional și intertextual al operelor literare. Acest termen a ajuns ulterior în măsură să desemneze, în același timp, o proprietate constitutivă a oricărui text și ansamblul relațiilor explicite sau implicite ale unui text (sau ale unui grup de texte) cu alte texte, prima
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avînd același obiect nu epuizează dialogismul intern al discursului, însă intertextualitatea (relația dialogică cu ceea ce spune altul despre obiect) și dialogismul interpersonal (relația vorbirii altuia în răspunsul anticipat de interlocutor) nu pot fi diferențiate întotdeauna precis. Ținînd cont că mijloacele intertextuale antrenate în realizarea diferitelor tipuri de discurs sînt variate, se poate observa că intertextualitatea este diferită de la un tip la altul, astfel încît, discursul științific, de exemplu, este diferențiat sub acest aspect de cel teologic sau de cel literar. V.
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]