1,000 matches
-
Kafka, revin neobosit și obsesiv în literatură problema lecturii și scriiturii ca fantomă a ei (Benveniste a putut să sublinieze proximitatea semantică dintre Gast și Ghost).643 Ni se pare că unul dintre răspunsurile la această întrebare ține de esențiala intertextualitate a oricărei scriituri. Fiindcă nu există text decât din intertext 644. Orice text este traversat implicit sau explicit de numeroase alte texte fără de care el nu ar putea fi și aceasta se întâmplă sub formă de schimb, de grefă, de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de corelație, de incorporare, de inserție, de integrare, de memorie, de receptare, de surse, de transformare, de transpoziție, de transplantare, de travestire etc. Muguraș Constantinescu a putut astfel să pună în valoare în Cartea ospitalității elemente de ospitalitate în fenomenul intertextualității, calificând epigraful drept invitat de onoare, plasat în capul mesei, citatul apropiat de referință și de mențiune, ca invitat de marcă, prezentat și anunțat cu toate titlurile, aluzia ca un oaspete anonim și prea familiar pentru a mai fi prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu doar cu fraze și cuvinte" (Philippe Sollers, în Tel Quel, Théorie d'ensemble, 1968, p. 323). 645 Toate aceste forme au constituit obiectul a numeroase analize și nu este necesar să le dezvoltăm aici. Ne vom referi la articolul "Intertextualitate" de Muguraș Constantinescu în Le livre de l'hospitalité (Le livre de l'hospitalité sous la direction d'Alain Montandon, Bayard, Paris, 2004). Vezi, de asemenea, Roland Barthes, Le plaisir du texte, Seuil, Paris, 1973; Michel Charles, L'arbre et
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
al unei soteriologii, un Salvator amnezic), Lăcrămioara Berechet face apel la estetica tantrică, Sabina Fânaru definește printr-o relație dialogică legătura dintre creația științifică și cea literară, cele două domenii fiind înțelese ca un unic hipertext, constituit pe relația de intertextualitate internă care stă la baza sintagmei de "operă totală"63, Marcel Tolcea oferă un Eliade ezoteric, înțelegând pe tot parcursul documentării, pe urmele lui Virgil Ierunca și ale lui Matei Călinescu, că abordarea literaturii lui Eliade nu se poate face
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de „lumi posibile”, de „universuri paralele”. Mobilizând un substanțial patrimoniu cultural, de opere literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea se distinge prin marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
la pratique sociologique (cap. 2, "Object sociologique et problème social", pp. 53-101), Dunod, Paris, 1989. 392 Este necesară cunoașterea și stăpânirea tuturor teoriilor sociologice, deci și a teoriei etichetării, a interacționismului simbolic, a etnometodologiei, a analizei discursului, a pragmaticii, a intertextualității și indexicalității etc. 393 G. King ș.a., Fundamentele cercetării sociale, Polirom, Iași, 2000. 394 Idem, p. 53. 395 Respectul demnității umane și considerarea oamenilor ca membri competenți, convingerea că societatea poate și trebuie să ofere fiecăruia un loc de "membru
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cosmopolit al postmodernismului, ci unul organic, ce să se afle, adică, în concordanță cu anumite tradiții literare și linii de evoluție din literatura română"4. Într-adevăr, există note particulare ale postmodernismului românesc sub mai multe aspecte. Unul e că intertextualitatea parodică vizează cu precădere texte poetice din literatura națională, optzeciștii descoperindu-și ca principali precursori pe Bacovia (poeții) și pe Caragiale (prozatorii), nemaivorbind de înaintemergători mai recenți, cum ar fi grupul oniriștilor și "Școala de la Târgoviște". Cel mai "național", ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe aceștia, nu devin "universali", ci continuă să rămână simpli scriitori de mâna a doua. De altfel, în alte poeme din Totul, bunăoară, Cărtărescu paștișizează sau ia de-a dreptul, fără semnele citării, din Tristram Shandy, după cunoscuta motivație a intertextualității (care la Eugen Barbu s-a numit plagiat, dar nu și la textualiști!), dar și din Eliot și alți autori celebri, fără să se ridice valoric peste Levantul. Înseamnă că în altă parte e hiba și ea vine dinlăuntrul "canonului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
face o politică de "dreapta". Numai că noua stângă culturală din România, neavând obiect de lucru într-un regim el însuși radical stângist, și-a consumat evazionismul într-un experiment estetic care a constat în promovarea ludicului, a parodiei, a intertextualității. Faptul s-a concretizat în merite strict estetice, în sensul efortului de înnoire a limbajelor artistice, ceea ce nu e puțin lucru. Din acest punct de vedere, există o asemănare cu experimentele postmoderne din Occident, unde domnia simulacrelor a fost opera
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sale jurnale, în publicistica lui incendiară, de forță eminesciană, chiar dacă nu are geniul ei artistic, Goma spune, în limbaj nud, adesea crud, că pentru un regim totalitar precum cel din România ceaușistă orice altceva era firesc, numai refugiul în jocurile intertextualității nu. Paul Goma arată, cu cărțile pe masă, că textualismul a avut moleșeala sămănătorismului din la belle époque, cum era etichetată fericita perioadă europeană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și de la începutul celui următor. Propaganda comunistă a vorbit, la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai este un reper pentru cultura postmodernistă. Nici criteriul exclusiv al tehnicilor textualiste nu e suficient de relevant, fiindcă unii dintre scriitori le practică, fără însă a îndeplini alte condiții mai importante, cum ar fi neabandonarea sacrului. Raportându-ne la intertextualitate, n-au cum să fie postmoderniști scriitori valoroși ca Adrian Păunescu, Grigore Vieru, C. D. Zeletin, Marin Preda, Ion Lăncrănjan, Petru Dumitriu și atâția alții. Dacă plecăm de la sacru, respins categoric de postmoderniști, nu pot fi comilitoni Adrian Popescu, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tip de originalitate decât aceea tematică sau simbolică. Pentru a-i putea descrie opera ar trebui cunoscute, etalate două serii de inventare: unul de forme, altul de motive și teme. În raport cu primul, poezia este techné, meșteșug; în raport cu al doilea, este intertextualitate, replică: „Cu învierea păsărilor albe / De pe covoru-acesta oltenesc / începe și sfârșește o legendă. / Eu însumi sunt prizonierul ei ... /Prizonier, eu nu respir decât / în amplul du-te-vino al suveicii.” Se află sugerate aici și poetica textului ca textură, ca țesătură, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
nediferențiată de civilizație și coextensivă societății. Până la urmă, în această perspectivă și natura este de fapt o idee culturală și întreaga lume nu este decât o lume de semne, un imens text. Un text care, conform principiului autoînchiderii referențiale și intertextualității, nu trimite decât la sine și la nimic altceva. Principalii reprezentanți ai acestui curent de gândire care a dominat - și chiar a terorizat - întreaga filosofie occidentală în deceniile 6 și 7 ale secolului nostru sunt antropologul Claude Levi-Strauss - care a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
intertextuală are drept funcție o schimbare de sens. Oglinda asemeni unui operator textual. Julia Kristeva “nous appelerons intertextualite cette interaction textuelle qui se produit a 1-interieur d-un seul texte”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Există un alt generator de intertextualitate și anume citatul „cobori În jos, luceafăr blînd” fiind un mesaj În interiorul altui mesaj ... oglinda și luciul apei sunt și vehicule temporale. Hyperion se transformă În timpul călătoriilor, există astfel un alt timp al acestor module intertextuale care diferă de timpul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cu cele mai multe fantasme feminine. Astfel, într-o Scurtă proză („Lumina aurie, uleioasă și aromată...”), alegorică și onirică, două adolescente sunt două grațioase puellae, dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a modelului desolemnizând discursul alienării), și universul bacovian, aflat la altă extremă a oboselii de a fi. În Tratat de oboseală M. își propune asumarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
În Tratat de oboseală M. își propune asumarea sentimentului inconsistenței. Dezamăgirea poetului se nutrește din derizoriul naturii umane, el scrie acum poemele amurgului, obsedat de trecere, senectute și extincție. Melancolia împuținează lumina, docta puella își pierde grația și aparține trecutului, intertextualitatea își diversifică orizontul referințelor, „mainimicul” devine terorizant, „scurtele proze” nu mai au aura oniricului, o mecanică absurdă se instalează în ritmul curgerii cotidiene. Himera poemului hrănește textul cu virtualitatea sa perpetuă, un jurnal face inventarul iluziilor spulberate, iar accentul pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
nu dovedește nimic Lovinescu va aprecia instinctul artistic al lui Holban tocmai datorită finalului, în care nu făcea decât să regăsească o situație psihologică din propria sa literatură, exploatată mai întâi în nuvelă și preluată apoi în roman. Fenomenul de intertextualitate trebuie căutat nu în Viață dublă, ci în O moarte... Pornind de la însemnarea din 2 iulie 1931: "Holban, lungă discuție (moartea eroinei"), Gabriela Omăt trimite la o secvență din textul intitulat "Trei măști funerare (Cincinat Pavelescu, Petre Sturdza, Anton Holban
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Monolog polifonic, Editura Dacia, Cluj, 1983.</ref> Cu alte cuvinte, un text trebuie raportat permanent la alte științe sacre care să contribuie la o revelare a sensului. La nivel general, avem de a face cu „o permutare de texte, o intertextualitate.”<ref id=”3”>Cristina Hăulică, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981,<ref> ce își poate găsi numeroase aplicații, în varii texte. Ne vine în minte la întâmplare sau nu o grupare considerabilă de creații eminesciene, barbiene etc. Dar oare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
alte cuvinte, un text trebuie raportat permanent la alte științe sacre care să contribuie la o revelare a sensului. La nivel general, avem de a face cu „o permutare de texte, o intertextualitate.”<ref id=”3”>Cristina Hăulică, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981,<ref> ce își poate găsi numeroase aplicații, în varii texte. Ne vine în minte la întâmplare sau nu o grupare considerabilă de creații eminesciene, barbiene etc. Dar oare filosofia ce răspunsuri ne oferă?! Camus nota undeva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
încorporate în câmpuri multiple, se asociază cercetării calitative și generează ceea ce s-a numit semiotica operațională sau semiotica socială. Metodele structurale, lexicale, actanțiale ale semioticii pure și dure anilor 60-70 se îmbogățesc cu studii locale interesate de narațiunea cotidiană, argumentare, intertextualitate, citare și alte ecouri polifonice care au dat drept de cetate unor obiecte din cele mai diverse (de la supă la grevă, de la parfum la fotografie). Această nouă semiotica caracterizată prin imersiunea în universul senzorial săturat de semne la toate nivelurile
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
încadrează în metodologia scop-mijloc41. În contextul situațional al campaniei electorale, considerăm că scopurile și mijloacele au următoarea reprezentare: MIJLOC SCOP INTERMEDIAR ("POLICY") SCOP FINAL ("POLITICS") ETICĂ Promisiuni electorale (socioeconomice) A satisface nevoile și pulsiunile votanților A fi votat elemente de intertextualitate (domeniul memoriei) și intratextualitate (domeniul memoriei și al actualității). Discursul lui Ion Iliescu 1. PLANUL 1 = cp (sdr) = planul de determinare a condițiilor de producție a unei secvențe discursive de referință Discursul final al lui Ion Iliescu adresat alegătorilor este
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a fost suprimat, astfel parcă refuzând ideea contractului și dându-i contracandidatului posibilitatea de a-și lansa propriul pact cu românii. Dar o astfel de interpretare este eronată, deoarece mesajul final s-a axat pe satisfacerea unei nevoi spirituale. 5. Intertextualitatea este procedeul discursiv care ne ajută să înțelegem aparentă eliminare a promisiunilor economice. Activând domeniul memoriei prin imaginea-parabolă a lui Corneliu Coposu, Emil Constantinescu încearcă să persuadeze votanții prin stereotipia "Românii sunt credincioși". Astfel, daca ultimele trei scheme analitice SAC
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cele două umwelt-uri imaginate vor deveni noile spații mentale generice folosite pentru repovestirea celor două instanțe narative, care sunt plasate temporar și spațial în România, în anul electoral 2000. Acest proces de "reconvertire" poate fi interpretat ca o strategie a intertextualității postmoderne. Pentru Linda Hutcheon (1996: 3) acest curent este "un fenomen contradictoriu care folosește și bruschează, redefinește și apoi distruge înseși conceptele pe care le provoacă", pentru a instala în final o nouă ordine. Astfel, al treilea nivel al "fluxului
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
țeapă aparține nivelului metasimbol, deoarece trimite către trecutul istoric al culturii românești. Cunoașterea enciclopedica este cea care ne ghidează în înțelegerea acestei legături motivaționale: interdiscursivitate istorică prin invocarea implicită a imaginii arhetipale a lui Vlad Țepeș. Bazată pe regulă transferului, intertextualitatea funcționează prin atribuirea din partea societății a unor semnificații cultural simbolice, care vor fi activate prin recursul la memoria electoratului. Această regulă a transferului este specifică persuasiunii, prin operarea unui substrat deja existent (prejudecăți, stereotipii, mitologii etc.). Cunoscut pentru modalitatea agresivă
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
comunicare vizuală a gustului se bazează pe o dublă absența: "absența senzației (gustative) în favoarea semnului și lipsa iremediabila a savorii în folosul valorii", axată pe un calcul axiologic care presupune elogierea (Adam, Bonhomme [1997] 2005: 284). Fiind integrată în strategia intertextualității, analiza noastră nu se va opri la imaginea vizuală a gustului întrupata de semnificantul /ardei iute/. Acesta este motivul pentru care vom vorbi de două niveluri: nivelul macroși cel microsemiotic al acestui semnificant. A. Nivelul macrosemiotic La acest nivel se
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]