1,001 matches
-
poeziei celui în cauză. Or, aici lucrurile se complică sensibil, uneori în substanța aceluiași poem coabitând, în deplină armonie, un trăirism cu accente nostalgice, specific bănățean (ca la Petre Stoica, de pildă) cu mărcile inconfundabile ale literaturii generației '80 (auto-referențialitatea, intertextualitatea, ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
o aduce constă în faptul că, într-o societate concentraționară și post-totalitară, această interdependență se manifestă acut. Poziția scriitorului față de cititor este o altă teză introdusă în trilogie. Practic, Marius Tupan merge pe mai multe planuri. Unul este cel al intertextualității, al doilea este condiția scriitorului față de cititor și a cititorului față de textul propus, iar al treilea plan ar fi că toată realitatea zgomotoasă, grotescă și caricaturală se rezumă la materia textuală. Pot spune că trilogia lui Marius Tupan poate fi
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
Bellonci-Inedit, 1996). Mai mult, în Pictorul de sfinți palizi (Il maestro dei santi pallidi, Guanda, Parma, premiul Campiello în 2003), metaliteratura nu intră ca ingredient. Nu același lucru se întîmplă, în schimb, cu două dintre romanele profesorului din Pisa, unde intertextualitatea este exibată. Modalitatea de folosire este însă total diferită de a lui Umberto Eco. Autor al unei remarcabile ediții critice a Rimelor lui Francesco Petrarca și de ample studii consacrate acestuia (Per moderne carte. La biblioteca volgare di Petrarca, Il
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
amândouă/ (sate înfrățite)" (p. 44). Dacă imaginarul poetic al lui Nicolae Prelipceanu este unul dominat de culori terne, acoperit de nori, mohorât, în care nu răzbate nici o rază de soare, la nivelul frazei se simte, ici colo, urma unei ironii. Intertextualitatea și aluziile culturale abundă (Biblia, Shakespeare, Ion Heliade Rădulescu, Eminescu, Creangă, Virgil Mazilescu, Nichita Stănescu, James Joyce, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ezra Pound, Constantin Piliuță, Ioan Flora), creatorii sunt prezenți într-o formă sau alta în paginile cărții, fac semne
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
Scrisul lui Dan Perșa este unul de o densitate cu totul neobișnuită, în care riscă să se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează ironic particularități stilistice din epoci diferite, este încărcat de intertextualitate și aluzii culturale din cu totul alte epoci decât cele sugerate de timpul prezent al povestirii, pare o țesătură foarte densă în structura căreia este imposibil să identifici firul epic. Primele care se plâng de această harababură epică sunt chiar
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
de un pasager pe loc (urcați în orice autocar de azi, și-o să vedeți că nihil novi...). În Giurgiu, un hotel cosmopolit și populat, hélas, și cu musafiri nepoftiți. Printre ei, și călători străini cu frică de greieri... Pe vapor, intertextualitate: coana Chirița, în vestminte "din timpul lui Cantemir Vodă", e recunoscută aievea printre călători. Nu e singurul portret de moravuri, într-o excursie ce se face nu spre delectarea cu peisaje, ci spre îmbogățirea cu tipuri de oameni. Și cu
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
abundente. Mircea Nedelciu scrie note de subsol; zgândăre curiozitatea cititorului și apoi o "satisface" dând informații în avans și în exces; introduce extrase din diferite cărți și își face personajele să se refere la el, Autorele care trage sforile. Autoreferențialitatea, intertextualitatea, lectura în doi timpi și în dublu sens, "inovațiile" postmodernismului autohton sunt folosite copios și, de la un punct încolo, redundant. Ele nu mai fac să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
propusese să fie o epopee sau o Odisee. Tensiunile lui, lipsite de eroism și măreție, sunt profane și abstracte: omul pus în relație cu marile lui probleme - viața, moartea, iubirea, speranța. Zaharia Stancu ține departe romanul său de livresc, spiritualism, intertextualitate, de toate aceste tentații care au creat saturația prozei ulterioare. Adoptă un stil parabolic bine cumpănit, esențializat, susținut de o filosofie simplă a vieții, a morții și a destinului, reprezentând călătoria spre necunoscut ca un simbol al condiției umane, simbol
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
sublimează într-o antropologie de natură cuantică. Iată de ce mi se pare frivolă asocierea - practicată încă des cu uimitoare jovialitate - între un poem sclipitor ca O seară la operă și formidabila investiție personală și tensionată numită Levantul. Tehnica seacă a intertextualității nu are de ce să reprezinte un criteriu de asimilare mutuală. Și nici o sursă oricând la îndemână pentru trasarea descendențelor. Ce vreți mai relevant decât radicalele diferențe dintre - bunăoară - poemele a la Arghezi? Scurt, tăios, turnat în matriță sintactică în primul
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
de maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă, dacă Mircea Mihăieș începe să scrie ca Tolstoi ori Kafka, nici bătrânul moralist, nici domnul "înalt, subțire" nu se apucă să scrie ca Mihăieș. O ultimă observație pe care i-o fac acestui critic inteligent și
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
viziunile expresioniste, grotești și foarte sexualizate ale acestora din urmă. Paradoxul liricii Marianei Codruț - dacă se poate vorbi de așa ceva - este acela că deși oferă o consistentă senzație de déja vu (ca modalitate de construcție a poemului, dar și prin intertextualitate) poezia încalcă până la urmă cu nonșalanță toate regulile generaționiste fiind, în final, destul de greu de clasat. Nu este mai puțin adevărat că hibridul textualisto-vitalist produce efecte poetice dintre cele mai notabile, grație sensibilității câtuși de puțin comune a autoarei. Micuțul
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
ghici persoanjele livrești care se întrezăresc în spatele unor oameni reali întâlniți accidental) excită imaginația și poate da, uneori, substanță poemului. Pentru Mariana Codruț este un bun prilej pentru a face cu ochiul, nostalgic, literaturii optzeciste, în care aluziile culturale și intertextualitatea erau la ordinea zilei. Combinația dintre oamenii tranziției și personajele mai mult sau mai puțin celebre din cărți este întortocheată, precum mintea unui intelectual care a trecut prin textualism: "niște cărți pe rafturi închipuim noi în bloc:/ fetele lăutarului din
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
Holban și pe care autorul studiului de față le pune cu claritate în evidență. De altă parte, exegetul sesizează complexitatea scrierilor lui A. Holban în plan estetico-stilistic, identificând elemente, precum autenticitatea și luciditatea (de factură modernistă), recursul la metatext sau intertextualitate (de tip postmodern), dar și gustul pentru caractere deprins din La Bruyere (romancierul având la activ studii de limbă și literatură franceză și un stagiu doctoral la Paris). În legătură cu Romanul lui Mirel (1929) exegetul afirmă că are meritul că "fixează
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
absență, la fantasemele erotice și la incest. Textele se află la granița dintre proză și eseu (uneori și poezie, ca în Măgărița și alte coarne de melc, textul despre incest). Chiar dacă aspectul este de proză, în textura frazei există multă intertextualitate, iar ideile Ruxandrei Cesereanu trimit implicit la opere literare mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
de gheață, că pe la nouă seara nu-i nimeni pe străzi, că e mai murdar decât te așteptai, că franțujii îs așa, că nu mai rabzi, că-ți vine să te-arunci în primul tren... Să nu-mi vii cu intertextualități și alte rahaturi! Stai că mi-am și notat: pagina 5, pagina 36, pagina 68, pagina 133. Mai ai tupeul să spui că nu-i așa? - De câte ori să-ți explic? Astea le debitează nenorocitul meu de personaj, universitarul ăla obez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
estetic precum cele ale unui Proust de mai târziu, acțiunea propriu-zisă este redusă la minimum, însă faptele sunt redimensionate din perspectivă psihologic-afectivă, într-o manieră ce anticipează, la un nivel primar, romanele lui Joyce. Mai mult decât atât, dincolo de fenomenul intertextualității cultivate (proze și poeme din epoci literare diverse intră în dialog fertil), un fapt inovator trebuie consemnat la nivelul discursului: personajul central, prințul Genji, moare cu mult înainte de final, astfel că ultimul sfert al cărții este dedicat aventurilor galante ale
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bășicii înghițite începuseră să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puțin și învechit" etc. Și literatura, ca o "epifanie derizorie", intră sub incidența mecanicii placate pe viu. Convențiile se compromit prin nonsens și intertextualitate burlescă, prin trecerea șocantă de la real la textual și invers. Însuși limbajul se află într-o stare de avansată devalorizare. Pentru literatura română, Urmuz reprezintă cazul-limită, așa cum pentru suprarealismul francez fusese Lautréamont. Cultivând fantomaticul, absurdul, oniricul, sarcasmul, ironia cordială sau
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
chemarea definitoriului într-o lume a provizoriului, femeia magică și bărbatul vulnerabil etc.) la obiecte-fotografii, cuvinte și fraze cheie pentru a încerca să discearnă modul în care filmele lui Truffaut se angajează într-un dialog permanent, îngăduind forme subtile de intertextualitate și imanență, - nu odată și pe bună dreptate Magda Mihăilescu îl decretează pe regizorul prin excelență antipictural care afirma "Pentru mine, cinematograful este o artă a prozei" drept un "povestitor". Cu toate acestea, cum subliniază criticul, niciunde ca în filmele
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
românești cu mare concesie protocronică se poate vorbi. Mai e încă până la înnoirile de inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse din lin murmur. // Cât
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
ea!ť Ultima propoziție cade sec: ŤRestul se cunoașteť." (pag. 818) Până la urmă, nu e de mirare că Manolescu a convocat, comentându-l pe Caragiale, o frază din Cioculescu. Nici un alt critic n-ar fi fost mai potrivit pentru asta. Intertextualitatea nu e, deci, întâmplătoare. Ea ține seama, în selecție, de nivelul de expertiză. Coerența raționamentului e deplină. Așa cum rezultă din Istorie, portretul lui Șt. O. Iosif, epurat de orice element biografic, are exact aceleași coordonate stilistice pe care le-am
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
de tacos, ajuns actor în filme porno, Clubul Calendarului Rupt are membrii care-și plimbă ciudățeniile și opțiunile politice ori sexuale din multe colțuri ale lumii, echipa specială însărcinată cu misiuni delicate și dificile se numește "Nimeni" ș.a.m.d. Intertextualitatea domnește în Morții incomozi: scriitorul Manuel Vásquez Montalbán și al său ilustru detectiv Pepe Carvalho sunt invocați deseori, cu mărturiile pe care le aduc, fragmente din lirica lui Cernuda și a altor poeți mai puțin cunoscuți. Parodia și pastișa răsar
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
îndoieli.// Cuvintele ies unul câte unul nedumerite/ nenumite." (Cum se face poezia, p. 76). Parcurcând versurile lui Ion Beldeanu - care, între noi fie vorba, nu sună deloc rău - ai impresia, uneori, că te plimbi prin poezia română din ultimul secol. Intertextualitatea, aluziile livrești, unghiurile din care este privită realitatea, anumite trăiri și emoții oferă o intensă senzație de déjŕ lu. Poeții simboliști de la începutul secolului XX , George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Virgil Mazilescu și nu doar ei fac
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
Pia Brînzeu Scriitorii au savurat dintotdeauna natura paradoxală a intertextualității. Pe de o parte, i-a îndârjit frecvent susținuta idee că toate textele noi nu sunt altceva decât reciclări ale celor vechi și, prin urmare, autorii lor pot fi oricând acuzați de plagiat. Pe de altă parte, le-a făcut
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
îndârjit frecvent susținuta idee că toate textele noi nu sunt altceva decât reciclări ale celor vechi și, prin urmare, autorii lor pot fi oricând acuzați de plagiat. Pe de altă parte, le-a făcut plăcere să exploreze implicațiile pozitive ale intertextualității, care, prin aluzii, citări, pastișări sau parodii de tot felul, le-a permis să lege producțiile literare într-o țesătură comună, lărgind limitele creațiilor individuale prin includerea lor într-un text mai larg, transpersonal. Repetând anumite pratici culturale și acceptând
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]