157 matches
-
pentru cercetare. Într-o lucrare acceptată la Congresul de Durere al IASP San Diego, 2000, autorul cercetării semnala prezența unor tulburări de postură la pacienții cu fibromialgie, soldate cu decelarea palpabilă a unor zone nodulare, semiconsistente, situate În apropierea articulațiilor intervertebrale ușor deviate, sensibile la palpare. Aceste puncte sunt prezente În ariile mușchilor posturali. Definiția oficială a FMS presupune prezența punctelor sensibile În toate cele patru cadrane la corpului. Observația noastră s-a referit la faptul că aceste puncte au și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
clinic: - fistule remanente unice sau multiple cu sau fără alterarea părților moi; - examen radiologic: fistulografic - este concludent. ┌──────────────────────────┬──────────────────────────────┬───────┬────────────┐ │ Diagnostic clinic OPERATĂ poate fi astfel definit: Complexul simptomatologic care persistă după intervenția neuro-chirurgicală (după înlăturarea factorului cel mai important de compresiune - discul intervertebral) din ansamblul patogenic premergător, sub formă de: spondildiscartroza, suferințe nervoase determinate de un tratament conservator exagerat prelungit, arahnoiditele, epiduritele; cicatricile operatorii, modificările vasculare inflamatorii și degenerative care toate explică rezultatele negative sau parțial pozitive ale chirurgiei discului intervertebral. Criterii pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
compresiune - discul intervertebral) din ansamblul patogenic premergător, sub formă de: spondildiscartroza, suferințe nervoase determinate de un tratament conservator exagerat prelungit, arahnoiditele, epiduritele; cicatricile operatorii, modificările vasculare inflamatorii și degenerative care toate explică rezultatele negative sau parțial pozitive ale chirurgiei discului intervertebral. Criterii pentru diagnosticul clinic: 1. Durerile: mers antalgic, parestezii în membre, hipoestezie dureroasă radiculara, fenomene de claudicație neurogena, hipertonie dureroasă paravertebrala, poziții antalgice. 2. Pareze și paralizii. 3. Tulburări sfincteriene. 4. Tulburări trofice. DEFORMAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza, cifoscolioza - de etiologie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
inferioară a abdomenului, feselor, porțiunea externă ssi superioară a coapselor și organelor genitale. Plexul sacrat da ramuri motorii fesierilor, pătratului lombar și ramuri senzitive pentru tegumentele perineului, feșe și față posterioara a coapselor. DISCOPATIILE Numele bolii și sinonime: hernia discului intervertebral, sciatica vertebrală, discopatie vertebrală (denumirea corectă). Formularea diagnosticului: diagnosticul corect al discopatiei se formulează după stadiul evolutiv al bolii, clinic și radiologic. De obicei este unică dar poate fi multiplă, întâlnindu-se în aceeași regiune sau în diferite regiuni ale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
nervului, spontan sau la mișcări active și/sau pasive, dureri provocate prin manevrele de elongație, deficite motorii segmentare sau globale, tulburări de reflexe, tulburări trofice, tulburări de sensibilitate obiectivă, tulburări circulatorii, tulburări sfincteriene etc. Date radiologice: se apreciază pensare discului intervertebral, existentă artrozelor, existentă osteofitelor, existentă malformațiilor coloanei, modificări ale curburilor fiziologice, radiografia fiind indispensabilă pentru stabilirea diagnosticului diferențial. Mielografia gazoasa sau cu substanțe opace precizează nivelul leziunii și gradul de compresiune. În cazurile complicate cu leziuni tronculare sau radiculare, EMG
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
sunt formate din: - corpul vertebral - arcul vertebral sau masa apofizară - 2 pediculi vertebrali - gaura vertebrală. Corpul vertebral este situat anterior, prezintă două fețe, una superioară și una inferioară și o circumferință; se articulează cu vertebrele supra- și subiacente prin intermediul discurilor intervertebrale. Masa apofizară este dispusă posterior formată din apofize: - musculare - apofiza spinoasă unică, situată median, - - transverse stângă și dreaptă - articulare, 2 superioare și 2 inferioare, pentru articularea cu vertebrele supra- și subiacente. Prin suprapunerea celor 2 pediculi vertebrali se formează orificiile
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
Masa apofizară este dispusă posterior formată din apofize: - musculare - apofiza spinoasă unică, situată median, - - transverse stângă și dreaptă - articulare, 2 superioare și 2 inferioare, pentru articularea cu vertebrele supra- și subiacente. Prin suprapunerea celor 2 pediculi vertebrali se formează orificiile intervertebrale de conjugare prin intremediul cărora nervii spinali ies din canalul medular. Între arcul vertebral, pediculii vertebrali și corpul vertebrei se formează un orificiu vertebral. Prin suprapunerea orificiilor vertebrale de la toate vertebrele coloanei rezultă canalul medular în care este adăpostită măduva
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
terminală este comună la nivelul micului trohanter al femurului. Inserția de origine Inserția terminală Acțiune Inervație a) MUȘCHIUL MARE PSOAS - fețele laterale a corpului ultimei vertebre toracale și pe primele 4 vertebre lombare, - pe procesele costiforme ale acestor vertebre, - discurile intervertebrale corespunzătoare. b) MUȘCHIUL ILIAC - în fosa iliacă internă. * Pe micul trohanter femural. 1. este principalul flexor al coapsei pe bazin și invers, 2. când ia punctul fix la nivelul bazinului și al coloanei vertebrale participă în mers, propulsând înainte coapsa
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
acțiune secundară de rotație în afară a coapsei. * ramuri de plexul lombar(L1 -L3) * ramuri din nervul femural (L2, L3, L4). MUȘCHIUL PSOAS MIC Este un mușchi inconstant, rudimentar care are originea la nivelul: * corpul vertebrelor T12 și L1, * discului intervertebral dintre acestea. Inserția terminală se realizează pe fascia iliacă sau pe eminența ilio-pubică. Acțiunea este de tracțiune a fasciei musculare pentru a proteja nervul femural. MUȘCHII POSTERIORI AI BAZINULUI MUȘCHIUL MARELE GLUTEU (FESIER) Inserția de origine Inserția terminală Raporturi Inervație
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
de Relaxare, coordonarea neuro-musculară. Acestea din urmă reprezintă „suplețea” și se află într-o corelație strânsă cu mobilitatea. Factorii limitativi ai mobilității: structura și tipul articulației; capacitatea de întindere a ligamentelor, tendoanelor și mușchilor; tonusul și forța musculară; elasticitatea discurilor intervertebrale; capacitatea de coordonare a sistemului nervos; temperatura mediului; starea de oboseală fizică și psihică; ciclul diurn. Mobilitatea este o calitate care se dobândește greu dar se pierde repede, în lipsa exercițiului. favorizează mișcările ample și elegante dar interferează cu forța. În
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
extradurale și 2,8% din totalitatea tumorilor rahimedulare. Hagueneau, În 1932, constată numai 29 de cazuri publicate În literatură. A. Moruzi precizează: În realitate nu este vorba de o tumoră, ci de o formațiune cu aceeași constituție că și discul intervertebral. Elsberg o denumește encondroză. Elsberg, pe ultima sută de laminectomii pentru tumori, prezintă următoarele cifre : tumori extradurale 39% din totalul tumorilor medulare; condroame ventrale 14 % din totalul tumorilor medulare. Această statistică arată că encondroamele nu sunt așa de rare. Obs.
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
cervicale, toracale, lombare și sacrate: plăci și șuruburi pentru fixarea anterioară a coloanei cervicale, sisteme hibride cu cîrlige, șuruburi și tije pentru fixarea posterioara cervicala și toraco-lombară, sisteme pentru fixarea prin abord anterior a coloanei toraco-lombare, dispozitive pentru fuziunea (artrodeza) intervertebrala confecționate din aliaj de titan sau materiale compozite (polieter-eter ketonă) ce au duritatea osului cortical, etc. Achiziționarea apărăturii de Înaltă performanță din ultimii ani (un nou aparat CT, aparat RMN, microscoape operatorii de ultimă generație, sistem de aspirație ultrasonica a
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
lombară joasă este considerată o afecțiune cu un potențial invalidant deosebit de ridicat. Evoluția discopatiei lombare joase, cunoscută și sub denumirea de hernie de disc, este progresivă, cu perioade staționare alternând cu agravări intercurente. Dacă evoluția nu conduce la protruzia discului intervertebral, cu fenomene de compresiune a nervilor rahidieni, finalul conturează un spate dureros la efortul de ridicare și purtare de greutăți. Intervenția kinetoterapiei pasive va fi orientată spre tonifierea musculaturii de susținere pe verticală a coloanei vertebrale, printr-o continuă preocupare
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
rezistența este asigurată în principal de structurile osoase vertebrale, alături de care participă, cu rol de atenuare, curburile din plan sagital și tonusul muscular postural. Cât privește suplețea articulară, asigurarea acesteia se regăsește în particularitățile anatomo-funcționale ale articulațiilor dintre vertebre. Discurile intervertebrale suportă presiuni foarte mari, în funcție de poziția trunchiului și de încărcătura la care sunt supuse. La nivelul coloanei vertebrale, mișcările aucaracter plurisegmentar, prin însumarea mișcărilor intervertebrale ale segmentului respectiv. Practic, coloana vertebrală îndeplinește un rol dublu: static și dinamic. În prima
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
privește suplețea articulară, asigurarea acesteia se regăsește în particularitățile anatomo-funcționale ale articulațiilor dintre vertebre. Discurile intervertebrale suportă presiuni foarte mari, în funcție de poziția trunchiului și de încărcătura la care sunt supuse. La nivelul coloanei vertebrale, mișcările aucaracter plurisegmentar, prin însumarea mișcărilor intervertebrale ale segmentului respectiv. Practic, coloana vertebrală îndeplinește un rol dublu: static și dinamic. În prima situație, coloanei vertebrale îi revine rolul de a susține capul, gâtul și trunchiul, de care sunt legate membrele superioare. În ceea ce privește rolul dinamic, acesta se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
static și dinamic. În prima situație, coloanei vertebrale îi revine rolul de a susține capul, gâtul și trunchiul, de care sunt legate membrele superioare. În ceea ce privește rolul dinamic, acesta se manifestă prin capacitatea de mișcare pe care o asigură mobilitatea articulațiilor intervertebrale, și ele cu limite de amplitudini diferite de la o regiune la alta. Privită în plan frontal, coloana vertebrală este în rectitudine, în timp ce în plan sagital prezintă trei curburi considerate fiziologice: cervicală, dorsală și lombară, ca urmare a adaptării sale la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
recomandările oferite, cât și prin particularitățile pe care le prezintă, oferă cadrul general de la care se poate pleca pentru depistarea sistematică și precoce a disfuncțiilor musculo-ligamentare, favorizate de leziunile disco-vertebrale, cunoscute și descrise și sub denumirea de hernie de disc intervertebral. Suprasolicitările de la nivelul coloanei vertebrale influențează necorespunzător suplețea, tonicitatea, precum și forța musculară, cu preponderență sistemul muscular al rahisului și al vertebro-ischio-gambierilor. Recomandările sunt în funcție de localizarea afecțiunii și de profesiunea pe care o exercită pacientul. Astfel, pacienții care își desfășoară activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
kinetoterapiei pasive o constituie și exercițiile efectuate din poziția atârnat, care, prin tracțiunea exercitată de greutatea membrelor inferioare, solicită static aceste grupe musculare (o contribuție importantă având-o și asocierea mecanismelor induse de reflexul miotatic), la care se asociază asuplizarea intervertebrală (Zaharia, 1980). Recuperarea în discopatiile lombare joasetc "Recuperarea în discopatiile lombare joase" υ Pacientul: în decubit dorsal, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, genunchii flectați. ω KT este plasat în lateral, P pe un genunchi, CP pe ceafă. Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cazurilor pentru producerea sciaticii intervine hernia de disc. La acest factor mecanic se suprapune un proces de inflamație, ceea ce explică durerile la frig, umezeală sau sub acțiunea unei infecții de la distanță (infecția de focar). Hernia poate fi la nivelul spațiului intervertebral: L3L4, L4-L5, S1. Mai există și o sciatică așa zisă simptomatică, secundară altor boli (tumori benigne sau maligne ale măduvei spinării, inflamația meningelui, spondilita ankilopoietică etc.). Ceaiuri: Hede rahelix (iederă) Se bea două căni pe zi dintr-un decoct cu
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
endotoracică constituie planul de clivaj numit plan extrapleural care poate fi urmat pentru a elibera pleura și plămânul când sunt în întregime simfizate, plan utilizat și în anumite intervenții de colapsoterapie (pneumotorax extrapleural), [16]. La nivelul sternului și al șanțurilor intervertebrale este foarte subțire, iar la nivelul diafragmului este practic inexistentă, pleura parietală aderând strâns la acest nivel, făcând imposibil clivajul. La nivelul feței profunde a coastelor și a spațiilor intercostale este groasă, densă, bine individualizată. Superior este considerabil densă, deasupra
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
anterioară, una posterioară, două fețe laterale. Fața anterioară are forma cilindrică și rezultă prin suprapunerea corpurilor vertebrale. Fața posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoase care în totalitate alcătuiesc creasta spinală. Fetele laterale prezintă vârful proceselor transversare, pediculii vertebrali, aăurile intervertebrale, porțiunile laterale ale corpilor vertebrali. Canalul vertebral rezultă prin suprapunerea aăurilor vertebrale. în sus se continuă cu cavitatea neurocraniului în timp ce inferior se deschide prin hiatusul sacral. Canalul vertebral urmărește toate inflexiunile coloanei vertebrale. Diametrele canalului vertebral variază, fiind mai mari
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
suprafețele articulare în timpul mișcărilor. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE (juncturae columnae vertebralis) A. Articulațiile vertebrelor adevărate A. 1. Articulațiile corpurilor vertebrale sunt de tip amfiartorze. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele superioare și inferioare ale corpilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discurile intervertebrale (disci intervertebrales) - Fiaura 52 - sunt situate între două corpuri vertebrale. Sunt biconvexe cu arosime variabilă de sus în jos: de la 5-6 mm în reaiunea cervicală la 9 mm în reaiunea lombară ceea ce creează posibilitatea formării curburilor fizioloaice la nivelul coloanei
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sunt situate între două corpuri vertebrale. Sunt biconvexe cu arosime variabilă de sus în jos: de la 5-6 mm în reaiunea cervicală la 9 mm în reaiunea lombară ceea ce creează posibilitatea formării curburilor fizioloaice la nivelul coloanei vertebrale. Fiecare dintre discurile intervertebrale este alcătuit la rândul său din: - inel fibros (annulus fibrosus) dispus la periferie, ce aderă la cartilajul hialin al celorlalte suprafețe articulare, fiind format din lamele fibroase periferic și d tip fibrocartilaainoas în centru, dispuse concentric; - un nucleu pulpos (nucleus
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și sunt acoperite de cartilaj hialin. Capsula articulară este mai solidă în reaiunea posterioară. B. Articulațiile vertebrelor false B. 1. Articulația lombo-sacrată (junturae lumbosacralis) Articulația lombo-sacrată se realizează între vertebra L5 și baza osului sacrum, fiind prevăzută cu un disc intervertebral și liaamente lonaitudinale. B. 2. Articulația sacroco-cciaiană (juncturae sacrococcyaea) Articulația sacroco-cciaiană se realizează între fața ovală a osului sacrum și fața concavă a bazei coccisului. Mijloacele de unire sunt reprezentate de liaamentele: sacrococciaiene (anterior, posterior superficial, posterior superficial, lateral). C.
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
lombară, costală și sternală. Porțiunea lombară pornește de pe vertebrele lombare prin stâlpii musculari și de pe două perechi de arcade aponevrotice- ligamentele arcuate medial și lateral. Stâlpul drept al diafragmei se formează de pe corpurile primelor trei vertebre lombare și de pe discurile intervertebrale corespunzătoare. Stâlpul stâng al diafragmei se formează de pe primele două vertebre lombare și de pe discurile intervertebrale învecinate. Marginele tendinoase ale stâlpilor se unesc în plan median pentru a forma o arcadă înaintea arterei aorte. Ligamentul arcuat medial (arcada mușchiului psoas
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]