259 matches
-
în general firmele fiului său”. FP-2 consideră că, pentru a influența o decizie, „trebuie să cauți un om sau o relație”. În ceea ce privește relațiile politice, toți funcționarii participanți la cercetare au menționat acest factor mediator drept unul foarte puternic. La întrebarea intervievatorului „Cum pot să influențez rezultatul unei licitații publice?”, FP-3 a răspuns: „Nu puteți să propuneți direct comisiei sau unuia din comisie. Probabil, dacă ați merge pe linie politică, s-ar putea mișca ceva”. FP-4 a argumentat: „De exemplu, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
comportament controversat (de exemplu unele femei nu recunosc să fi făcut un avort), sau să aibă vederi nonconformiste în ceea ce privește problemele politice mai delicate (de exemplu, nu-și exprimă sincer prejudecățile etnice sau rasiale). Cei care nu votează de obicei spun intervievatorului că au votat în alegerile trecute. Există totodată riscul de a se obține perspective incomplete. Un sondaj transformă probleme complexe în răspunsuri rapide, adesea sub formă de da-sau-nu. O întrebare care ar chestiona subiectul dacă susține sau se opune avortului
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ci datorită unor calități speciale legate de subiectul investigat. Spre deosebire de situația sondajului de masă, în acest caz răspunsurile furnizate de către fiecare subiect particular sunt considerate importante. Spre a se putea descoperi datele relevante, subiecții sunt adesea supuși unui tratament non-standardizat. Intervievatorul are nevoie de destulă libertate pentru a putea stabili o relație pozitivă cu subiectul și pentru a urmări un subiect de conversație util. Totuși, rezultatul are o siguranță discutabilă, deoarece datele produse depind foarte mult de interacțiunea dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nevoie de destulă libertate pentru a putea stabili o relație pozitivă cu subiectul și pentru a urmări un subiect de conversație util. Totuși, rezultatul are o siguranță discutabilă, deoarece datele produse depind foarte mult de interacțiunea dintre cei doi. Totodată, intervievatorul nu poate evita problemele ridicate de amestecul din afară, căci subiectul știe că este intervievat și va dori să-și înfățișeze poziția cât mai favorabil. În sfârșit, percepțiile parțiale apar neintenționat, deoarece subiectul își vede doar propriul său rol în
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cercetare pare foarte accesibil, căci trebuie doar aranjată o întâlnire și luate notițe. Nu se cere o complicată instruire statistică sau cunoștințe de teoria probabilității în selecția de eșantioane. Dar ușurința aplicării acesteia ascunde dificultăți esențiale și îl atrage pe intervievatorul neinstruit în inexactități de date foarte grave. Cea de-a treia metodă fundamentală de abordare a colectării de date, în afară de privirea atentă și de întrebări, este aceea de a ne baza pe informații documentare culese de alții în prealabil. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
literatura de specialitate se numește observația participativa 27. Chiar dacă este o întâlnire între doi foști camarazi, dialogul a fost pregătit după toate canoanele interviului nestructurat. Elementul specific al său este acela ca spectator angajat nu este doar intervievatul, ci și intervievatorul. În pofida dublului meu statut, pentru realizarea interviului nu m-am bazat doar pe memoria mea, ci m-am documentat din literatura existența pe tema Revoluției, îndeosebi din Raportul Comisiei senatoriale privind acțiunile desfășurate în Revoluția din decembrie 198928. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
-l facă să se închidă, să se apere de vreo acuzație. În prezentarea volumului, Vasile Dancu remarcă: "Nu este o manieră "blândă" de a trata subiectul radiografiat și nici pe povestitor, deoarece partenerul de dialog este de multe ori un intervievator cinic și critic, cum nu se întâmplă, de regulă, în asemenea situații metodologice"35. Dialogul nostru poate părea uneori dur, lipsit de menajamente. În realitate, el se desfășoară în cadrele normalității în care colaborăm de ani de zile. Relația mea
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
ostilă Revoluției. Ce și în cazul interviului cu generalul Mureșan, și acest volum conține mărturii șocante, însă niciunul dintre intervievați nu țin să le prezinte astfel, niciunul nu mizează pe vreun efect de imagine. Acest aspect este semnalat chiar de către intervievator: "Ceea ce am remarcat la fiecare dintre interlocutorii mei a fost, în afară de efortul de a reda cât mai fidel desfășurarea faptelor, onestitatea în evaluarea lor. Nu am remarcat tendințe de cosmetizarea a trecutului, de prezentare cu tendința a faptelor, ci un
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
un vechi colaborator al intervievatului, există suspiciunea realizării unui demers care să contrafacă istoria privată a unui om cu funcție în regimul comunist. În afară de aceasta, există pericolul că însuși intervievatul să încerce să-și cosmetizeze trecutul, precum și riscul că anticomunismul intervievatorului să afecteze demersul. Sorin Bocancea a fost conștient de aceste riscuri: Întrebarea legitimă ce poate apărea este aceea dacă memoria interlocutorului meu nu este cumva grav afectată de ideologia comunistă, daca nu vom avea de-a face cu încercarea să
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
decât cu mare greutate. Deoarece în forma brută interviurile prezentau anumite inconveniente din perspectiva lecturării lor, datorită unor dezacorduri sau exprimări neclare, am intervenit la nivelul textelor și le-am editat eliminând în special o parte a întrebărilor și intervențiilor intervievatorilor, în așa fel încât mărturiile să nu sufere modificări de fond, ci doar de formă. În ceea ce privește semnele de punctuație precum și anumite cuvinte sau propoziții care au fost adăugate sau eliminate, nu s-a folosit sistemul trecerii lor în paranteze drepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unei mișc)ri de stânga”. Totuși, se plânge el, „nu poți invită În același timp israelieni și arabi la o conferinț) internațional). Nu poți pentru c) arabii nu vor lucrul )stă”. „Dar de ce se cedeaz) mereu În fața boicotului arab?”, Întreab) intervievatorul. „Pentru c)”, r)spunde Sartre, „stânga pare s) aib) o mai mare simpatie pentru anumite mișc)ri de eliberare - gândiți-v), În cazul nostru, la Algeria - decât pentru un guvern sau o tar) care, pan) În ultimii ani, nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o minoritate evreiasc); dimpotriv): «Trebuie s) facem un stat care va fi arab sau palestinian și evreiesc - asta e treaba noastr)», spun ei... Ideea unor persoane politice responsabile era de a suprima statul, si nu evreii ca minoritate”. La această, intervievatorul Îi r)spunde c) s-a n)scut la Alexandria și a tr)it În Orientul Mijlociu mai bine de dou)zeci și cinci de ani și știe cum sunt tratate minorit)țile În Egipt - copții, evreii și alții. Sunt cet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
către regăsirea momentelor memorabile din viața de elev. Empatia și nevoia de a împărtăși celuilalt frânturi din propria biografie traversează constant acest dialog al amintirilor. Intenția realizării unor decupaje tematice a fost frecvent deturnată de tentația subiecților -, dar și a intervievatorului de a rememora ceva din propria "poveste a vieții"132, de a găsi o confirmare în plus trecutului personal. Intenția declarată, așa cum au perceput-o, de altfel, aproape toți respondenții, a fost aceea de invocare, de reconstituire și de reamintire
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
analizate la diverse scări, în varii dimensiuni, cum ar fI: conținuturile; structura; stilul vorbirii; trăsăturile afective; motivele, atitudinile și credințele povestitorului; nivelul cunoștințelor acestuia. În plus, așa cum am arătat mai sus, datele obținute sunt influențate de interacțiunea dintre intervievat și intervievator, ca și de alți factori contextuali. Aceste dimensiuni și influențe sunt adesea greu de detectat la o primă lectură, astfel că munca meticuloasă de a citi sau de a asculta materialele este absolut necesară pentru o înțelegere pertinentă a întrebărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
pus patru întrebări-standard la fiecare etapă a vieții (vezi capitolul 2). Natura structurată a procedurii a asigurat existența unei oarecare asemănări între interviuri, mai cu seamă în procesul de evidențiere a categoriilor. Cu toate acestea, aveau să apară diferențe între intervievatori în ceea ce privește formularea întrebărilor, manevrarea interviului și măsura în care instrucțiunile au fost urmate. Se poate presupune că această variabilitate a influențat intervievații și a contribuit la diversitatea naturală a răspunsurilor. Este clar că asemenea diferențe contextuale se vor reflecta în
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
faptul că nici una dintre măsurătorile noastre nu poate distinge de una singură diferențele dintre abilitățile cognitive ale femeilor și cele ale bărbaților, dată fiind prezența factorilor suplimentari ce probabil au influențat procesele de gândire ale intervievaților (cum ar fi identitatea intervievatorului și maniera în care a fost organizat interviul). Asemenea limite, deși este important să le menționăm, nu diminuează cu nimic valoarea măsurătorilor care au fost create special pentru analiza de față. Toate abilitățile cognitive și toate testele inteligență sunt influențate
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
interpretare este departe de realitate. Toate acestea au de-a face cu dilema pe care am numit-o „niveluri de interpretare” ( vezi pp. 76-77) - mai exact, rolul pe care-l are teoria în ascultarea și explicarea unei relatări. Este oare intervievatorul un ascultător naiv conectat doar la lumea fenomenologică prezentată de narator? Sau, dimpotrivă, se pune întrebări, va avea îndoieli și va căuta în permanență neconcordanțe, contradicții, tăceri și subînțelesuri în poveștile pe care le ascultă? (Pentru o abordare a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
neserioase, ci doar răspunsuri neserioase. Realizatorul unui interviu trăiește cu iluzia că, fie și măcar din când în când, reușește să descifreze personalitatea celui pe care-l scrutează ori pe care chiar îl... perforează cu întrebări. Dar sunt foarte puțini intervievatorii care înțeleg că intervievatul are el însuși șansa de a-și scruta partenerul de discuție, să facă un scurt demers psihanalitic, dacă nu e prea pretențios spus, prin care să-l citească pe cel care-i pune întrebări. Există, dle
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ți-o curmi. Este, după mine, un gest de omenie. Sunt însă împotriva eutanasierii câinilor. R.P. A celor sănătoși, dar fără stăpân. A.R. Da, a lor. Ador câinii și toată viața am avut câini. R.P. Rog să se consemneze, intervievatorul e proprietar de pisici. A.R. Da, știu. N’empêche. Am avut câini încă din copilărie și până de curând. I-am aprivoazat, așa cum m-a învățat Micul prinț al lui Saint-Exupéry. Când te uiți în ochii unui câine și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
le-ar putea folosi oamenii mai bine. Contribuția cea mai importantă a lui Whyte a fost studiul asupra modului cum folosesc oamenii spațiile publice: străzile, parcurile, piațetele și așa mai departe. Folosind procedeul de filmare lentă, „detectivi” ascunși și numeroși intervievatori, el și asociații lui puneau sub supraveghere o piațetă urbană sau un mic parc, să spunem, și le studiau minut cu minut, timp de mai multe zile. Când terminau, puteau să spună totul despre fiecare bancă, bordură, alee, fântână sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
a-și anexa Insulele Malvine. Atunci cînd marca două goluri în poarta britanică (dintre care unul cu mîna), Maradona o făcea pentru morții noștri. Mă rog, Maradona e Maradona, iar discursul ăsta e cel pe care i-l ține oricărui intervievator. Dar, dacă orice documentarist decent s-ar fi simțit dator să-i amintească spectatorului cine conducea Argentina la vremea tentativei de anexare a Malvinelor (una dintre juntele alea militare supersimpatice) și ce ziceau cetățenii Insulelor (majoritatea ziceau că ar vrea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Huston în Chinatown sau în oricare altul dintre rolurile lui de mari seniori americani cu limbă de miere și suflet de putregai). în ochii acestui Nixon, Frost (Michael Sheen) e un adversar de categoria muscă un comic de televiziune, un intervievator de starlete, un filfizon englez. Howard și scenaristul Peter Morgan (care și-a adaptat propria piesă de teatru) accentuează aparenta neseriozitate a lui Frost : din rațiuni de suspans, îl fac să pară, la început, mai neglijabil din punct de vedere
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care le-ați publicat? Sper să reiasă răspunsul chiar din titlurile lor: "Răspuns și răspundere" (1989), "Spunerea de sine" (1994), "Prezența celuilalt" (1997), "Micșorarea distanței" (2004), "Răspund, deci exist" (2008). Mai spunând doar atât: îmi consider încheiată cariera mea de intervievator. A.B.... după ce ați dialogat cu atâtea personalități... Dumnezeu mi-a scos în cale multe nume importante ale culturii și literaturii, care s-au arătat înțelegătoare cu solicitarea mea de a-mi răspunde. În aceste volume se regăsesc confesiunile celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
al României, Ion Iliescu. Pe langă valoarea caracterizanta, pe lângă greutatea ăntrebărilor, ăn dublu sens, incomode și obligând la răspunsuri substanțiale, interviul e normal. Am subliniat acest cuvânt deoarece normalitatea e tot mai greu de găsit an presă cotidiană de la noi. Intervievatorul are un punct de vedere explicit și formulat cu franchețe de-a lungul convorbirii. ai lipsesc ambele tipuri de complexe care fac din interviurile cu personalități de calibrul lui Ion Iliescu o proza indigesta - și cel de superioritate și cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
părerea sa - dacă acestea ar putea fi numite motive politice, însă, cu siguranță, plecarea mea a fost determinată de lipsa de libertate și de constrângerile la care eram supuși”. încercând a sistematiza ideile dialogurilor la care am apelat, cei doi intervievatori se arată convinși că nu „există român care să nu se fi gândit măcar o dată să emigreze”. în America, desigur. Aceasta este greșeala pe care o săvârșesc cei care se cred îndreptățiți a acredita enunțuri generalizatoare plecând de la propriile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]