478 matches
-
poți observa acțiunile cu un interes deopotrivă detașat și absorbit. Dar nimeni nu se gândea cu mai multă hotărâre decât Strickland la un singur țel, pe care-l urmărea neabătut. N-am văzut în viața mea pe cineva mai puțin intimidat ori stânjenit. În schimb, e mare păcat că nu pot descrie etapele chinuitoare prin care a trecut până a dobândit măiestrie în arta lui. Căci dacă l-aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe fată. Știa despre ce vorbesc - cățelușa naibii -, am văzut-o cu coada ochiului cum ascultă cu urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care mi-o spălase. A intrat. Râdea, dar vedeam că e puțin intimidată și Strickland a privit-o fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar trebuie să-i vezi portretele. A pictat-o de nenumărate ori, uneori cu un pareo, iar alteori fără nimic pe ea. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
chirăie tatăl și vrea să‑i dea fiului un șut ca să se apropie de doamna von Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată, mama spune, hai să plecăm repede de‑aici, că s‑a și stârnit o oarecare zarvă din cauza noastră. Tatăl șuieră printre dinți, derbedeu nenorocit, de‑aia îți plătim noi totul la o vârstă când ar fi trebuit să muncești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! Autor: Monica Bokor Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu vă lăsați intimidați! Am de rezolvat câte ceva, așa că de la școală plec direct spre centru. Ajung la bancă. Îmi ia cam o oră, pe care
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! Autor: Monica Bokor Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu vă lăsați intimidați! Am de rezolvat câte ceva, așa că de la școală plec direct spre centru. Ajung la bancă. Îmi ia cam o oră, pe care o petrec în picioare în fața unui ghișeu, dar până la urmă îmi rezolv problema. Mă simt obosită și cred că
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
ne consideră Europa cum ne consideră, pentru că nu luăm atitudine. Și-n plus băiatul chiar n-a greșit cu nimic. Eram acolo și-am văzut tot. -Știu, doamnă! Știu. Dar ce să facem? -Să luăm atitudine, să nu ne lăsăm intimidați. N-ați observat că dacă i-am înfruntat au terminat cu cumpăratul și au dispărut din peisaj? ................................................................................................................................................................ Îmi iau cafeaua și nici nu-i mai simt gustul amar. Mi-e deja amar de la atâta nepăsare! În locul băiatului acela putea fi
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
dacă empatizez cu cei din jurul meu. Treziți-vă, oameni buni, și luați atitudine împotriva oricărei persoane ce și-a uitat bunul simț acasă.Mâine puteți fi voi în locul băiatului. Sau poate copilul vostru. Treziți-va! Referință Bibliografică: Nu vă lăsați intimidați! / Monica Bokor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Monica Bokor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
făcuseră apariția pe ici pe colo firele albe ca și în frizura tunsă scurt. Săndica a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
am neglijat trecutul. Unora le-a fost teamă că își pierd posturile, alții averile dobândite ilicit și astfel au făcut tot posibilul să ignore sau chiar să îngroape trecutul. Noroc de scriitorii, istoricii și jurnaliștii care nu s-au lăsat intimidați și cu mult curaj au făcut dezvăluiri (dar nu suficiente!), pentru a lăsa o frescă a vieții în comunism, și a celei post comuniste. Și în al doilea rând, ne-am obișnuit să dăm în cap elitelor, de la care am
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
militară, ținea arma neîncărcată, scoasă pe geamul din față a mașinii, într‑o poziție militărească. Uniforma și arma impuneau respect în acele momente de derută și confuzie totală. Mulțimea nu l‑a recunoscut și s‑a dat la o parte intimidată, iar „revoluționarii”care acum câteva ore mai, mai să mă omoare, salutau militărește abia ținându‑se pe picioare, după ce își mai făcuseră curaj la restaurantul din centrul comunei cu niște băuturi tari. - Tovarășa primăriță, haideți cu noi să mărșăluim prin
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
spusele, bătu ușor cu palma în masă. Atunci? Pentru ce m-ați chemat?”. Eram sincer nedumerit. ”Frecventați clubul Pink?”, mă întrebă. Era numele clubului unde o urmăream pe dansatoare. Da, desigur”, am răspuns, fără să mă las în niciun fel intimidat. Nu știam că e interzis de lege”, am adăugat cu ironie. Avem o plângere din partea unei nou-angajate, o fată cam de 22 de ani”. Îmi vârî în față fotografia fetei. ”O cunoașteți?”. Din vedere, da. O urmăresc deseori. Dar despre
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
ton cu rochița de bumbac pe care o purta, iar sandalele cu talpă ortopedică erau tot din material de bumbac, în aceiași notă stilistică. Ținea în brațe o mapă destul de voluminoasă. La vederea celor doi în cadrul ușii, fără a părea intimidată, din contra, jovială, relaxată, salută și întrebă: - Bună ziua! Mă scuzați, vă rog! Familia profesor doctor Dragoș Popescu? Profesorul, privind admirativ și oarecum uimit de această creatură îndrăzneață ce-i relaxa privirea după ore-ntregi de studiu neîntrerupt în calculator, răspunse
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
făcuseră apariția pe ici pe colo firele albe ca și în frizura tunsă scurt. Săndica a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
care stătea în dreapta mea și l-am rugat să putem servi câte o cafea și în câteva clipe s-a rezolvat. Deținutul a gustat din cafea, apoi a continuat să mă privească. Eu i-am susținut privirea, deși mă simțeam intimidată de ochii aceia de un albastru intens cum nu mai văzusem decât în filme. De fapt, mă simțeam ca și cum jucam într-un film, așa că am așteptat ca el să înceapă discuția. M-am înfiorat când mi-a spus cu glas
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
Toată lumea în genunchi! În dimineața aceasta aveți în mijlocul vostru un sfânt”. Lumea a amuțit pentru câteva secunde și toți cei care erau în biserică au căzut în genunchi. În mijlocul lor se afla poetul Aron Cotruș având o vârstă venerabilă și intimidat fiind de atitudinea surprinzătoare a lui Nichita Tomescu. Acesta avusese plăcerea să-l cunoască pe onorabilul domn Cotruș pe vremea când făcea școala la Brașov. Toți românii din Montreal îl cunoșteau pe Nichita Tomescu, așa că, nu au fost prea surprinși
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
Într-o situație ca cea de mai sus, dacă soția ar cunoaște și acest limbaj, pe care intuitiv (intuiția feminine) îl percepe, atunci ar ști dacă și unde minte soțul. Prin întrebarea: ► Care crezi că sunt nevoile celuilalt vis-a-vis de intimidate, tu ți le cunoști? Dar pe ale tale personale le recunoști și dacă da, le împărtășești celuilalt partener de sex opus? Cam asta vizează. Nesinceritatea, după cât este ea de activă în locul a ceea ce ar fi normal într-o comunicare, face
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
deoarece urmașii beneficiază și practică din start (aspirând totprecum buretele)‘mecanismele’ comunicării deja instalate în familie prin părinți... Vedem pe viitor dimensiunile ei. În acest sens am asistat la o discuție interesantă, zic eu, secvență a unei asitări legate de intimidate, desigur, dar și de credințele, sau valorile individuale ce pot fi sau chiar este musai a fi împărtășite. El: -Sfântul Petru a spus: “Femeilor, voi trebuie sa fiți supuse bărbaților... ‘’ Ea: -Da, dar a mai spus: “Bărbaților iubiți-vă femeile
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
de Întregire Națională (1916-1919), ca și în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial (1941-1945) au probat voința nestrămutată a poporului român de a supraviețui tendințelor de dezmembrare a statului independent. Oștirea țării, de la general la soldat, nu s-a lăsat intimidată și nici nu și-a pierdut încrederea în izbândă și și-a adus prinosul de jertfă și eroism în marile bătălii istorice. Ne trebuie mult timp să numim câmpurile de luptă, ne trebuie mult spațiu ca să evocăm pe toți bravii
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI. ZIUA EROILOR, CUNOAŞTERE ŞI RECUNOŞTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350606_a_351935]
-
aproape tot atât de inexistent precât Cărturarul sau invizibilii Microintelectuali, Pulimea mângâindu-se visătoare doar cu zgomotoșii nechezoli! Și astfel toate foloasele existenței culturii la om zgomotoșii nechezoli și le trag, că ei nu de la Râm ci, ca tip uman, din lichelele intimidate cândva de Howl-ul Liiceanului se trag. Ci viața noastră publică de-aia e mai mult un concert de hiene și maidanezi în rut, cu grohăituri vesele de porci în siestă, ca-n Pisan Cantos-urile lui Ezra Pound, fiindcă intelectualii devin
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
luat bagajele, dîndu-i ei să-mi țină ziarul. Și, pe drum, m-a trăznit un gînd și i-am zis că, dacă are curajul să-mi spună că merge în văgăuna mea, o strîng de gît și ea a oftat intimidată, zîmbindu-mi cu vinovăție! Nu ți se întîmplă de două ori în viață una ca asta, și de aceea nu discutase Lisa Kieffer cu mine în stația autobuzului, la autogară, pentru că mă văzuse cu fetișcana aia. Eram curios să îi văd
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
Ludmila i se potrivea ca o mănușă ... sau Katia ... Nu, Ludmila era mai bine. Era blondă, cu fața ascuțită, cu ochii frumoși, cu buzele senzuale și se strîmba cu grația unei puștoaice, atunci cînd nu înțelegea ceva și se simțea intimidată. S-a sărutat pe obraji cu fetele și s-a așezat lîngă mine, mirosea frumos, era proaspătă ca un crin, roșie în obraji de emoție, o observam ca un mascul întărîtat, avea sînii bine reliefați de sub bluza aproape transparentă și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
mult România. Avocatul Nichita Tomescu însă îi tachina mereu spunându-le mai în glumă, mai în serios: „Ați făcut bani, de aia ați iubit România!”. Ager la minte și foarte sigur pe spusele sale, evreul însă nu s-a lăsat intimidat: „Măi, bani au făcut și ungurii și sașii, dar n-au învățat limba română ca și noi! N-au devenit niciodată atât de români!” - lăsându-l astfel pe Nichita Tomescu fără replică. Nu o dată, în discuțiile purtate cu el, domnul
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
făcuseră apariția pe ici pe colo firele albe ca și în frizura tunsă scurt. Săndica a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își aminti de nemții pe care îi depășise și de care abia scăpase. Se răzgândi și întoarse din nou, hotărât să-și continue drumul spre oraș. Nu pentru multă vreme. Soldați nemți și civili înspăimântați, îmbarcați
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
nuanțat. Poezia lui Eugen Dorcescu, în cartea sa Las elegías de Bad Hofgastein**, conține toate aceste elemente, care o convertesc într-o poezie adevărată, dat fiind că în ea pulsează o autenticitate și o voce, care, din cea mai adâncă intimidate, sunt capabile să ne vorbească despre inevitabila pierdere și despre mușcătura durerii, fără a cădea vreodată în lacrimi și în sensiblerie . Pierderea pe care ne-o istorisește Dorcescu este cea a mamei, a cărei “absență” se preschimbă într-o “prezență
M. CINTA MONTAGUT, NATURALEŢEA EMOŢIEI* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353353_a_354682]