7,824 matches
-
a schimbării de ținte erotice. Nu e monumental, nu e seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se simte transportat din intimitatea liedului pe o altfel de scenă unde o lume vie palpită. Reacționează vertiginos. Și la el în mână sunt firele jocului și le ține cu aplombul jucătorului raisonneur, dilematic dar niciodată naiv, șmecher și pragmatic. Îi place și nu-i
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
ascunde o muzică de un înspăimântător egoism, ce omoară în om tot ce-i blând și elevat. Chiar dacă lansează zmei, pe care sunt înscrise apelative precum world music sau new age, fusion music ori new sound, faza colerică anunță sfârșitul intimității prin instaurarea echivocului. Fiică a zeilor falși, o atare muzică este, paradoxal, intolerantă, bazându-se pe inteligență, dar excluzând hegemonia talentului. Oaspete răutăcios, compozitorul unei astfel de muzici pare a crede că totul începe de la el și se termină de unde
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
romanul său Demonul confesiunii, recent apărut la Redacția Publicațiilor pentru Străinătate. Este o carte despre dragoste în vremea Revoluției, despre hazard și despre prietenie, un jurnal scris la două mîini, o "casă" deopotrivă cu alcov și cu vedere la stradă. Intimitatea nefirească a spațiilor lipsite de intimitate, promiscuitatea închisorilor de femei, a străzii cuprinse de panică și bucurie, tot dansul dezordonat al contrariilor formează "subiectul" unei proze cu viraje bruște, ca secvențele de coșmar într-un vis. Începe ca o relatare
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
la Redacția Publicațiilor pentru Străinătate. Este o carte despre dragoste în vremea Revoluției, despre hazard și despre prietenie, un jurnal scris la două mîini, o "casă" deopotrivă cu alcov și cu vedere la stradă. Intimitatea nefirească a spațiilor lipsite de intimitate, promiscuitatea închisorilor de femei, a străzii cuprinse de panică și bucurie, tot dansul dezordonat al contrariilor formează "subiectul" unei proze cu viraje bruște, ca secvențele de coșmar într-un vis. Începe ca o relatare în genul poveștilor "de campus", despre
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
scăunelele la carne sau la lapte, să ne smulgem brazii din mînă, să stăm în beznă, să dormim cu treninguri peste pijamale și peste tricouri, indispensabili, bluzoane, să ne piară cheful de amor, să ne intre cineva cu bocancii în intimitate, să ne topim identitățile și trecutul familiilor, să stea vecinii cu urechea la țeavă și să toarne că ascultăm Europa liberă, că înjurăm, că ne-am săturat, că vorbim limbi străine, să ne chinuim să prindem bulgarii, alb-negru, să vedem
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
și a ficțiunii (unele povestiri par mici piese de mozaic scăpate din frescele romanelor). Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără grija de a fi exact taxinomic - alternează și, în același timp, contribuie la menținerea "suspiciunii". Un extraordinar text Despre intimitate, personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica metanarațiune istorică Zaraza. Cine sunt eu? sau Două feluri de fericire sunt două mici eseuri confesive, în timp ce Irish Cream e o
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
găsi, comentată într-un mod aparte, o scenă ce i se va întipări definitiv în memorie: la capătul unor cursuri sisifice în care se chinuia pe sine și, deopotrivă, își chinuia studenții, Wittgenstein, dezgustat de el însuși și de o intimitate suferindă pe care nu o mai putea îndura, avea obiceiul deconcertant de a intra într-un cinematograf, de a se așeza în primul rînd de bănci și de a privi, aidoma unui spectru hipnotizat, imaginile de pe ecran. Nu avea nici
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
care sculptorul n-a avut-o în vedere. Astfel Masa apare înstrăinată, exilată pe o frîntură de sol mort, selenar. Indiscutabil se atentează în felul acesta la viziunea lui Brâncuși a unei înscrieri în natură a plăsmuirii sale, a unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități folclorice, naturist impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși, e flagrant nesocotit. "Cumințenia
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Egorovici a adus un preot, pe care l-a pus să citească rugăciuni purificatoare deasupra butoiului profanat. După așa o intervenție, putea, cu conștiința împăcată, să repună în vînzare produsul sfințit. Deși ceremonia a avut loc în cea mai strictă intimitate, vecinii au aflat destul de repede și s-au scandalizat. Uleiul exorcizat nu și-a găsit cumpărători. S-a răspîndit bănuiala că toată marfa ar fi spurcată. Numai băutorii de vodcă au rămas credincioși clubului. Pavel Egorovici, deformat de tiranie și
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
e un băiețel. Această incredulitate a spectatorului e motivată de modul voyeuristic de filmare. Camera pare să-și pândească subiecții pe la colțuri, prin cadrul ușilor, pe alei întunecate, ceea ce pune spectatorul într-o poziție jenantă, dar inedită, de "violator al intimității personajelor". Pe de altă parte, această senzație e atenuată tocmai de pasiunea lui Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
în reviste, abandonată treptat în favoarea romanului: "Mistica romanului, consolidată prin lăcomia de voluminos și monografic, părea a-și fi pierdut dintr-o dată orice putere, prozatorii căpătaseră parcă un fel de inocență, de imunitate la ispitele cantitativului, o particulară nevoie de intimitate și căldură îi ținea departe de halele vaste ale epicului". însă a fost "prea frumos ca să fi putut să dureze". Vina pare în principal a revistelor, care au lepădat "excelenta story", din impresia că "starea vremii" i-ar fi nefavorabilă
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
că atunci cînd simțiți nevoia unei siguranțe a scrisului, vă repliați pe temeiurile mitului. Pe de altă parte, pentru a descrie unele experiențe umane atribuite personajelor dumneavoastră, faceți studii de caz pe teren. Care este legătura dintre lumea mitului și intimitatea realului. M.T.: Găsesc că se întîlnesc întotdeauna realitatea cu mitul. De fiecare dată cînd merg pentru documentare pe teren, mă lovesc de mit. Un exemplu: Am vrut să studiez mai îndeaproape pulsul subteranelor metroului parizian. L-am însoțit pentru asta
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
seama cu luciditate, calm și aciditate. Interviurile depășesc marginile cărții și ajung în lumea de astăzi. Iată ce spune Angelo Mitchievici: "E surprinzătoare pentru mine o emisiune gen Big Brother, nu dintr-un reflex bătrînicios, etic, ci pentru faptul că intimitatea în perioada respectivă era cultivată și păstrată, tocmai pentru că acest ochi al fratelui mare era permanent proiectat asupra ta. Or, exhibarea, aruncarea vălurilor, este făcută aici într-un mod natural, cu mare ușurință, e ceva ce probabil cei din generația
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
natural, cu mare ușurință, e ceva ce probabil cei din generația mea nu ar putea să facă din cauza reflexului de a te proteja". Este unul dintre cele mai tari argumente în disputa despre emisiunea cu pricina și ne bucurăm că intimitatea mai are valoare în lumea de azi. Ne-au mai atras atenția micile știri marginale (rasterurile) și Întîmplările din fakultatea imediată, articolul despre cultura franceză și reportajul de la sex-shop Așteptăm numărul următor și urmările. Din lunare adunate Si-n săptămînalul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
Eustațiu Stoenescu, iar între ele se așază o plajă imensă de variațiuni. II. Corneliu Baba Identificarea și autoidentificarea lui Baba ca portretist, dar ca unul cu totul special, este cheia înțelegerii întregii sale opere și chiar calea de acces către intimitatea unei profunde meditații asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens, punctele de pornire, cel puțin din ceea ce se cunoaște pînă acum, a două dintre marile trasee ale operei sale
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
sfîrșit cu Mallarmé. De la 1900 pînă astăzi, peisajul literar își datorește orientarea și substanța lui Baudelaire, și lui Verlaine, și lui Laforgue." Rarisim, literatura română s-ar fi aflat totuși în situația de a se elibera din această prea sufocantă intimitate. "De două ori literatura noastră a încercat să scape de coitul acesta prea excesiv: o dată cu Filimon, care aducea în bagajul lui literar romantismul german, și a doua oară cu Eminescu, figura reprezentativă a întregii ideologii de la Convorbiri literare." Faptul că
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
Misiunea lui consta în a stabili contacte, a pune la cale și a pregăti întîlniri, a calma temerile și a adormi bănuielile și, fără a-și slăbi vreo clipă propria precuație și prudență, a transmite interlocutorului o senzație de relaxantă intimitate, asemenea unui consilier matrimonial optimist, dar, în același timp, de a pătrunde cu agerime și răceală sub pielea străinului: Era oare un impostor? Un șarlatan amator? Sau un escroc experimentat și perfid? Sau poate doar un țicnit mărunt, inofensiv? Un
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
colocvial, direct, cu o muzică pe măsură, antrenantă, cu stropi de acizi pe ici, pe colo. De fapt, dincolo de toate astea, spectacolul coboară în subteranele ființei noastre formată în comunism, tarată de spaime și neajunsuri, violată în cuget, simțiri și intimitate, coboară în inerții, în poziționarea generațiilor, în haosul existențial. De ieri și de azi. Al doilea punct este chiar trupa: Coca Bloos, Gheorghe Visu, Maria Ploae, Cristian Iacob, Isabela Neamțu. Fiecare are cîte un moment tare, cîte un monolog, o
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice, alternează mai multe registre poetice, folosește și tiparul versului popular și de aici efectul artistic remarcabil. Rugăciunile, specie foarte productivă datorită accesibilității lor, marchează părăsirea intimității psalmilor și intrarea în zodia retoricii, în timp ce în cazul imnului, cu o importanță secundară pe parcursul liturghiei, inovația este minimă. Deși odele fac trecerea înspre un caracter laic al poezie rituale, prezența rugăciunii de la finalul elogiului demonstrează geneza religioasă a speciei
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
drept aristocrat la Paris, unde trăiește printre oameni bogați și faimoși) coincid în mare cu cele ale regizorului. Spectaculos însă mi se pare un element ce distanțează acest film de restul care glosează pe aceeași temă: de obicei, ajungi în intimitatea impostorului, îi înțelegi resorturile și ești determinat să-l tratezi cu empatie. Or, lungmetrajul de față ascunde personajul principal, reflectând astfel modul în care impostura îl camuflează și față de el însuși, ajungând să nu mai știe cine e. În închisoare
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
delegat nimeni, necum să-și fi semnalat prezența vreo instituție oficială aferentă artelor plastice. Nu s-a simțit îndreptățit să ia cuvântul vreun vorbitor, nici o sugestie în acest sens nu s-a făcut auzită. Totul a decurs într-o deplină intimitate. La acest capitol socot binevenite câteva precizări. în măsura în care, împins de nevoi, Țuculescu s-a arătat concesiv - și asta s-a întâmplat în nu multe dar totuși repetate rânduri - Conducerea Uniunii Artiștilor Plastici nu i-a manifestat ostilitate. Este drept că
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
nu-i decît o aparență și că, de fapt, el se opunea impresionismului post-călinescian. La seminarii, încerca să ne acomodeze cu un limbaj substanțial raționalist și cu lumea tare a ideilor. Modelul său pedagogic și literar era Tudor Vianu.(...) în intimitate, abandona morga publică, exhibînd ingenuități copilărești și disponibilitate pentru bîrfa flecară. Păstra însă politețea, aproape ceremonioasă, și în cea mai tainică relație". Marian Papahagi, definit inclusiv cu ajutorul unor sintagme ale comilitonului lor, Ion Vartic, era "Ťun dandy fermecătorť, fără nimic
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
expoziție, capătă acum o firească actualitate. Puține cuvinte au făcut, în vremea comunismului, o carieră comparabilă, prin dimensiunea conținutului negativ, cu accea a adjectivului amator. Toate profesiunile artistice, de la cele spectaculare și pînă la acelea care presupuneau un consum în intimitate, au fost învadate grosolan de substanța acestui calificativ ce devenise un imperativ politic și un sinonim garantat al eșecului. Actorul amator, poetul amator, pictorul amator, sculptorul amator, cîntărețul amator ș.a.m.d. nu mai erau nicidecum acei oameni care iubeau
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
o filozofie întreagă pe scenă, simbolistica oglindirii și a oglinzii, sufletul vîndut în schimbul iluziei că tinerețea este veșnică, budoarele luxoase ale plăcerii și voluptăților, rama aurie, prețioasă care închide corporalitatea poleită a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se exclud, ci se complinesc, întrucît eul ce se forează pe sine reprezintă implicit o subversiune a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]